3,755 matches
-
forma de maximă neliniște, de sfâșiere sufletească și morală a individului, care-și pierde propriul său sens, o dată cu sensul vieții. Adeseori, sentimentul tragic al disperării conduce individul la suicid (ideea de suicid, suicidul ca apel, tentativa de suicid, suicidul realizată. Suicidul este forma ultimă a disperării. El este actul de autonegație prin care persoana, considerând că este inutilă iar viața sa nu mai merită să fie trăită, apelează la gestul ultim, fatal. Am putea compara suicidul cu forma de somatizare a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tentativa de suicid, suicidul realizată. Suicidul este forma ultimă a disperării. El este actul de autonegație prin care persoana, considerând că este inutilă iar viața sa nu mai merită să fie trăită, apelează la gestul ultim, fatal. Am putea compara suicidul cu forma de somatizare a disperării. Aspectele mai sus analizate demonstrează complexitatea atitudinilor psiho-morale ale persoanei umane, precum și importanța lor În cunoașterea și Înțelegerea acesteia. 7 CONȘTIINȚA MORALĂ Funcția profetică Problema conștiinței morale este deosebit de complexă și ea rămâne o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
te prezenta În fața lumii. O atitudine demnă, fermă, care respinge orice compromis moral În favoarea păstrării onoarei și a demnității personale, este mai mult chiar decât o virtute morală, este o chestiune de conștiință. Ilustrative În sensul acesta sunt cazurile de suicid ale lui Seneca, Petronius, Germanicus, Cato din Utica, care au preferat moartea dezonoarei, compromisului. Referindu-se la aceasta, Voltaire va spune: Quand on a tout perdu, quand on n'a plus d'espoire, La vie est un oprobe et la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la bază mecanismul transcendenței. A tinde către mai bine, către mai mult, către mai sus este o aspirație morală fundamentală a Eului personal. Reversul ei este prăbușirea, descurajarea, defetismul, absurdul, depresia melancoliformă și, ca ultimă și extremă formă de manifestare, suicidul. Egocentrismul, alterocentrismul și egodepășirea sunt atitudini psiho-morale existente ca virtualități ale persoanei umane. Ele se manifestă În act, prin intermediul sentimentelor morale. În felul acesta, egocentrismul generează egoismul sau filautia, izolarea sau megalomania, Închiderea În sine, avariția. Alterocentrismul generează filantropia, deschiderea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
izolează până la a o exclude din grupul căruia Îi aparține. Ele pot fi cauza unor importante dereglări ale vieții sufletești, de tipul psihopatiilor sau a caracteropatiilor, nevroze, vagabondaj, dependența de alcool sau droguri, crize de disperare care pot Împinge la suicid etc. Ideile morale Înnobilează persoana, dându-i o notă de aleasă distincție Între semenii săi. Prin ele, individul se va impune ca model valoric, de referință. Conformarea față de normele morale și ordonarea vieții În conformitate cu acestea răspunde Îndemnului kantian: „Acționează ca și cum
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
apartenența la grupurile marginale și identificarea cu ele etc. Din punct de vedere psihologic, situațiile Închise generează angoasa, neliniștea existențială, slăbesc echilibrul interior și ordinea sufletească. Persoana, profund tulburată, dominată de singurătate și disperare, poate sfârși prin a apela la suicid. În cazul situațiilor-deschise apare o stare de plenitudine interioară, de plăcere, fericire și extaz. Angoasa este Însoțită, din punct de vedere moral, de o mare durere sufletească, chinuitoare, apăsătoare. Extazul este Însoțit de o plăcere care deschide, o stare expansivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
singur și părăsit. Existența i se pare a fi lipsită de sens. El renunță cu ușurință la oricare altă experiență vitală, considerând-o inutilă. Experiența vitală a durerii se Înscrie În existența individuală. Ea poate duce la disperare sau la suicid, sau dimpotrivă la conduite de refugiu (dependență de alcool, de analgezice sau psihotranchilizanteă, precum și la alte forme de dependență și regresiune. Pentru că este o amenințare vitală și o suferință cu caracter complex, omul caută să Înlăture durerea, inventând remedii cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viața și persoana mea nu vor mai avea, În final, nici un sens. Existența mea devine absolut inutilă pentru mine. Disperarea și izolarea sunt formele grave ale chinului interior, fizic, sufletesc și moral, care mă duc la adoptarea soluției absurde a suicidului. Viața nu mai are nici un rost, dacă eu nu mai Însemn nimic. În acest caz, sinuciderea este singura soluție. Referitor la aceasta, Boetius scrie următoarele (De consolatione philosophieă Moartea e bună când nu Întrerupe o viață frumoasă, Când a venit
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mijloace: imagine, sexualitate și violență. Din nefericire, nici una dintre acestea nu duc nicăieri, nu-i răspund Întrebărilor sale, Întrucât rămân la nivelul exterior al formalului. Ele nu-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu duc nicăieri, nu-i răspund Întrebărilor sale, Întrucât rămân la nivelul exterior al formalului. Ele nu-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ele nu-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă, suicidul este, În primul rând, o opțiune a persoanei, ca un act de refuz al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu-i pot aduce omului o satisfacție interioară. Neliniștea spirituală, faustică, generează ideea de suicid. Dar și angoasa existențială a omului modern duce la suicid. Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă, suicidul este, În primul rând, o opțiune a persoanei, ca un act de refuz al vieții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Care ar fi, În cazul acesta, diferența dintre cele două forme și motivații ale suicidului? Suicidul faustic este fatalist, pe când cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă, suicidul este, În primul rând, o opțiune a persoanei, ca un act de refuz al vieții proprii. Este o decizie deliberată, În cazul lui Faust, și un gest al disperării omului modern, care se Întreabă dacă viața merită sau nu să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În cazul lui Faust, și un gest al disperării omului modern, care se Întreabă dacă viața merită sau nu să fie trăită (A. Camusă. În fiecare gest suicidar trebuie să vedem persoana și motivele care au dus la acesta. Istoria suicidului este intim legată de istoria omului și poate fi considerat, În multe privințe, un indicator prețios al vieții individuale, sufletești, morale și spirituale a persoanei umane. Asupra acestui aspect vom reveni. Originea și sfârșitul reprezintă o delimitare ontologică a limitelor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reprezintă o delimitare ontologică a limitelor vieții. Între origine și sfârșit trebuie să existe o Înlănțuire logică, un sens Înțeles și acceptat de către om. Numai atunci, și numai În acest fel, viața poate fi acceptată și, o dată cu ea, și destinul. Suicidul este tocmai acest conflict sufletesc, moral și spiritual, dintre origine și sfârșit. Omul angoasat nu mai este capabil de a spera, de a delimita, de a Înțelege sensul complementar al originii și cel al sfârșitului său. El le confundă sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
angoasat, se eliberează, protestând sau refuzând o viață absurdă. Viața Încetează de a mai fi o sursă de plăceri, de stimuli pozitivi. În plus, persoana nu va mai avea unde și pentru ce să construiască sau să-și proiecteze idealuri. Suicidul reprezintă Închiderea sau blocarea transcendenței. Aceasta este problematica care Închide omul modern În limitele sale, transformând Însăși natura sa fundamentală. Persoana-limită Așa cum, prin situații-limită, Înțelegem acele situații de viață care Închid perspectivele ontologice ale individului, trebuie să acceptăm faptul că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dar și unul de tip activ, interior (speranța schimbării, acțiuni intelectuale, refugiul În credința religioasă etcă. Una dintre formele care pot fi considerate, din punct de vedere simbolic, conduite de refugiu sau de fugă, de ieșire din situațiile Închise, este suicidul. În aceste cazuri, suicidul are semnificația unei ieșiri din situație. El nu urmărește moartea individului, ci eliberarea acestuia din limitele unei vieții inacceptabile. Dar, În mod paradoxal, a fi o persoană-limită este și o inedită experiență sufletească și morală, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tip activ, interior (speranța schimbării, acțiuni intelectuale, refugiul În credința religioasă etcă. Una dintre formele care pot fi considerate, din punct de vedere simbolic, conduite de refugiu sau de fugă, de ieșire din situațiile Închise, este suicidul. În aceste cazuri, suicidul are semnificația unei ieșiri din situație. El nu urmărește moartea individului, ci eliberarea acestuia din limitele unei vieții inacceptabile. Dar, În mod paradoxal, a fi o persoană-limită este și o inedită experiență sufletească și morală, care deschide perspective noi, necunoscute
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În crizele de angoasă, În atacurile de panică, În experiența depresiei sau a melancoliei, dar și În cazurile de Închidere În sine patologică a autismului schizofrenic; o vedem ca act de maximă afirmare a sfâșierii și disperării În crizele de suicid. În aceste situații singurătatea are un caracter morbid, patologic. Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment. Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai mult chiar Îl justifică raportându-l fie la o „cauză declanșatoare”, fie În vederea realizării unui „scop (considerat de elă util”. Indiferent Însă de natura lor morală și de intenția care le determină (acte filantropice, acte de răzbunare, acte de suicid sau crimă, acte de eroism, de sacrificiu etc.Ă, toate „acțiunile psihologice” au În centrul lor o „justificare morală” care Încearcă să le dea o legitimitate și prin aceasta să obțină aprobarea și susținerea celorlalți, precum și În conformitate cu normele și legile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a fi văzut” sau de „faptul de a fi privit”, este și fuga din fața celuilalt, „faptul de a te ascunde”, de „a te face nevăzut” după ce ai Înfăptuit o acțiune psihomorală negativă, reprobabilă (furt, minciună, calomnie, intrigă, viol, crimă, suicid etc.Ă. Cauți să dispari. Să nu mai apari „În fața” sau „Înaintea ochilor” celui pe care l-ai prejudiciat prin acțiunile tale negative. În mod egal Însă, cauți privirea celui de la care aștepți să primești Înțelegere, iubire, afecțiune, sprijin. Îl
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În prezent. Intervine o stare de depresie, deznădejde, anxietate difuză. De multe ori, personalitățile cu un Eu puternic din punct de vedere moral refuză această situație, pe care o consideră umilitoare, dezonorantă, și apelează, ca un ultim gest, la soluția suicidului, pe care-l consideră o „ieșire onorabilă” dintr-o situație inacceptabilă de viață. În aceste circumstanțe suicidul este acceptat și Înțeles ca o datorie morală. Asemenea cazuri ne sunt furnizate de istorie (Cato din Utica, Seneca, Petronius, Germanicusă. Refuzul stării
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
puternic din punct de vedere moral refuză această situație, pe care o consideră umilitoare, dezonorantă, și apelează, ca un ultim gest, la soluția suicidului, pe care-l consideră o „ieșire onorabilă” dintr-o situație inacceptabilă de viață. În aceste circumstanțe suicidul este acceptat și Înțeles ca o datorie morală. Asemenea cazuri ne sunt furnizate de istorie (Cato din Utica, Seneca, Petronius, Germanicusă. Refuzul stării de dependență nu trebuie condamnat. Este, În mod firesc, decizia fiecărei persoane, apelează În mod liber, conform cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unei ambianțe de liniște și echilibru, un mod de viață demn. O atenție specială trebuie acordată În cadrul acestei categorii de persoane celor cu boli incurabile cu evoluție fatală (cancer, leucemii, boli degenerative neurologiceă. gă Persoanele cu idei sau tentative de suicid trebuie să beneficieze de o atenție cu totul deosebită. Riscul vital la acestea este major. Cei care au comis o tentativă de suicid, vor fi tentați ca să repete. Este absolut necesar ca aceștia să fie supravegheați În special prin măsuri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
boli incurabile cu evoluție fatală (cancer, leucemii, boli degenerative neurologiceă. gă Persoanele cu idei sau tentative de suicid trebuie să beneficieze de o atenție cu totul deosebită. Riscul vital la acestea este major. Cei care au comis o tentativă de suicid, vor fi tentați ca să repete. Este absolut necesar ca aceștia să fie supravegheați În special prin măsuri de igienă mintală, psihomorale, sociofamiliale etc. Să Încercăm În continuare să sistematizăm tipurile de situații de dificultate, așa cum rezultă ele din cele prezentate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]