3,826 matches
-
Gulie, e doar un fel de-a o spune. — Dacă vreți să ieșiți din schemă, e de-nțeles, nu e nici o problemă, spune Roja. Acum poate că o să vi se pară că a fost o luptă oarbă, nu e nici o supărare, adaugă. Prea le vedeți toate doar în alb și negru, spune Dendé. Și dacă tot ziceam că există un trădător printre noi, spune Roja, dîndu-și seama că e timpul să pună punct discuției, de ce n-aș fi chiar eu? N-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că are statul În spate, de partea lui. — Pricepuși? — Sigur Ray, zicem noi. — Atîta vreme cît Îți dai seama cum e vechiul cîntec: „Zilele alea s-au dus acum și trebuie să rămînă În trecut“, ok? — Ok... — Și Bruce, fără supărare, ei frățîne? — Noo Ray, mă cunoști, nu sînt eu ăla care să trăiască În trecut. SÎnt convins că o să faci treabă bună ca inspector. Ray ne Înșfacă cu duritate de umeri. — Mersi frățîne. În regulă, mai bine o tai. Pa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lecturilor mele și se oprea de fiecare dată când Îl pronunțam, la Ema Bovary, personajul feminin celebru al cărții cu același nume, a unui scriitor celebru: Gustave Flaubert, de care tu, habar nu ai, găină jumulită. Dar nu-i nici o supărare, acum nu sunt profesorul tău de literatură. Până când am Întâlnit-o pe ea, fetele, femeile, nu fuseseră pentru mine o obsesie. Evitam relațiile profunde și de lungă durată, mi se părea că ele mă Împiedică să studiez, să citesc, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de molii, un dumnezeu de dimensiunea unei monede de o coroană, prinsă În cadru aurit. Era un dumnezeu cu două fețe, o zeitate care-i consola pe cei săraci În supărarea lor când Își ridicau ochii spre pogorârea lui printre coloane și o zeitate care-i convinsese, În numele unui viitor nesigur, să-și Îndure durerile stând cu capul plecat, În timp ce valul coriștilor și al preoților, cu tot cu cântece, trecea pe lângă ei. Stinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vadă asta. Sunt doar obosită, am șoptit, arătând către ecran. Adevărul era că, de când ne Întorseserăm de la Megève, nu prea mai puteam să dorm. Ultimele zile fuseseră un coșmar, căci Hunter era din ce În ce mai mulțumit și bucuros, În timp ce eu fierbeam de supărare În spatele afurisiților ălora de ochelari de soare pentru schi. Am fost atât de uimită și de zăpăcită de ceea ce se Întâmplase În acea zi la L’Idéal, Încât am decis să aștept până ajungem acasă la New York, ca să iau atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vâră pumnul sub ochi și zice: — Tu să taci dracului din gură! Polițaiul cel bătrân, dom’ sergent, stă pe marginea mesei, cu picioarele încrucișate în dreptul genunchilor. Își trage nasul plin de lacrimi și zice: — Acuma, dacă nu ți-e cu supărare, noi am dori, pe cât se poate, să rămânem între patru ochi. Eu stau cu ochii în tavan. Polițaiul cel tânăr zice: — Da’ sigur, dom’ sergent. Și dom’ sergent ia un șervețel și-și tamponează ochii. Apoi polițaiul cel tânăr se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o femeie singură într-un compartiment atrage întotdeauna privirea și încurajează pornirile, apoi își reia poziția de mai înainte, visînd la locul cald de acasă, din fotoliul așezat în fața televizorului. "N-ar fi trebuit, totuși, să-i dau motive de supărare stînd atîta de vorbă cu Mihai... Mă iubește mult și..." Pe acoperișul vagonului se aude zăpada spulberată. "Și, totuși, dacă mor... Să fi fost numai politețe?!..." Mihai arată spre ibricul cu cafea, scos din cuptorul instalației de laborator, unde l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Razza, a fost minunat, trebuie să-mi dai rețeta înainte să plec. Nu am crezut niciodată că se poate face așa ceva din ciuperci și nuci. De fapt, erau migdale, bureți și trufe. Sosul era din ricotta topită. Vocea nu trăda supărarea pentru aprecierea grosolană a artei sale culinare, apreciere venită din partea acestei filistine, ci o iubire nedisimulată pentru cei neinstruiți, care îi plăceau tocmai din pricina lipsei de sofisticare pe care o afișau. — Nu mă așteptam să fiu invitată la masă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
timpului obiecte frumoase din bronz, dar nici o mască din acest nobil metal. Măștile au sprâncene groase, ochi mari, nasul cârn, gura lată și bărbia aproape inexistentă și au o expresie vie, schițând un ușor surâs ori o expresie de ușoară supărare. Ce semnificație aveau aceste măști? Arheologii au emis tot felul de ipoteze privind rolul acestora, dar secretul din spatele lor nu a fost deocamdată dezlegat. Tot aici a fost descoperită și o figurină din bronz a cărei fizionomie seamănă cu cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
parte. Yugong, bătrânul care a mutat munții În vremurile de demult, la poalele munților din miazănoapte trăia un moșneag pe nume Yugong. La cei nouăzeci de ani ai săi, se simțea încă în putere, doar că îl măcina o mare supărare. Cei doi munți,Taihang și Wangwu, de lângă casa lui, îi împiedicau drumul spre miazăzi. Într-o zi, Yugong i-a adunat pe toți ai lui și le-a spus: M-am gândit că dacă ne-om uni puterile, am putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Puterii să mute cei doi munți din loc. Trimișii au luat fiecare câte un munte în spinare și i-au înfipt, unul la răsăritul ținutului Shuo, altul în partea de miazăzi a ținutului Yong. Și așa, Yugong a scăpat de supărare și a trăit în tihnă alături de urmașii lui, în mândra lui casă de pe drumul drept, nestânjenit de munți, care acum se zăreau hăt departe. Povestea taoistului de pe Muntele Laoshan A fost odată ca niciodată. În Muntele Laoshan trăia un taoist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în grabă la poalele Muntelui Lishan, ei l-au găsit pe împărat și favorita sa petrecând pe turnul de veghe cu vinul pe masă, dar nici urmă de dușmani. Au înțeles că au fost înșelați, dar neîndrăznind să-și arate supărarea, s-au întors acasă necăjiți. Văzând cum au fost păcăliți prinții și ducii, Bao Si nu s-a mai putut stăpâni și a zâmbit. Iar Împăratul You din dinastia Zhou n-a mai putut de bucurie că, în sfârșit, și-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sport distractiv mult îndrăgit de nobilime. Și se juca pe mize mari. Generalul Tian Ji era mai mereu tare mâhnit pentru că, aproape de fiecare dată, caii lui erau învinși la curse de caii regelui sau ai altor demnitari. Aflându-i pricina supărării, Sun Bin a cerut îngăduința de a se duce pe hipodrom să vadă ce se întâmplă. Acolo, strategul a aflat că toți caii participanți la cursă erau împărțiți, după viteza de alergare, în trei categorii superioară, mijlocie și inferioară. Iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
deși dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost protejați lung timp de-o întăritură metalică, tipa cu care cot la cot îmi spărgeam ochelarii izbindu-i de tablă de la mare distanță, în ovațiile colegilor cu vederea bună și spre supărarea maică-mii, care nu mai înceta să mă plimbe pe la oculiști și să-mi monteze lentile noi. Se chema gelozie, zic eu cu mintea de acum, dar atunci glumele ei acre purtau alt nume și aveau altă greutate, fiindcă, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o brunetă amețitoare (în fine, aici chiar nu mă bag, fiecare cu gusturile lui, plus că eram prea mic ca să observ detaliile de felul ăsta) i-au spălat veninul din rană și așa și pe dincolo, ar trebui spus, fără supărare, că Rahan a cam fost singur în momentul în care s-a trezit și că toată tărășenia cu săgeata otrăvită și moartea lui s-a dovedit a fi doar un coșmar cauzat de niște ciuperci otrăvitoare pe care le mâncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fufa și subinginerul Sandu au fugit cu Fiatul 800 și cu banii frumușei; miliția i-a prins, iar justiția R.S.R. i-a condamnat pentru furt din avutul obștesc, cu executarea pedepsei la locul de muncă; tata a venit negru de supărare la Sinaia, unde respirau aer de munte fiii lui (eu și bebelușul Matei) și i-a povestit totul, de-a fir a păr, soției (mama); ascultându-l, mama s-a făcut de piatră, ca scovergile din Ferentari când se răceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dar se pare că m-am Înșelat. Îmi pare foarte rău. A rostit aceste cuvinte cu ochii În podeaua din fața picioarelor clientei, incapabil să i se uite În ochi și să-i citească În ei dezamăgirea. Era negru la față de supărare, și mi-am dat seama că reușise s-o Întristeze și pe clientă, care fără Îndoială regreta că avusese ideea de a cere acea carte. Vai, cît aș fi vrut atunci să sar din ascunzătoarea mea, să strig „E la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mișca pe pulă, gemand. Adică se futea cu veceul. Shuoke intră în baie, neobservat de Suki, care avea ca de obicei ochii închiși. Urmări o vreme gânditor ce se întâmplă. Apoi se enervă cumplit. - Ce faci? întrebă, nearătându-și însă supărarea. Suki deschise ochii, mai mult surprinsă decât speriată. - Shuoke! Credeam că dormi! zise. - M-am trezit. Ce faci? - Vezi, nu? Ce e cu tine? Esti supărat? - Da! - De ce? Shuoke se așeză pe marginea căzii. - Nu e corect ce faci, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de refuz, de fugă de chemarea agresivă și amenințătoare; dar și de urgență insuportabilă, de constrângere, care mă-mpinge să ascult de ordinul acelui sunet, grăbindu-mă să răspund, deși sunt sigur că nu-mi va aduce decât amărăciune și supărare. Nici nu cred că o încercare de a descrie această stare de spirit ar merita o metaforă, de pildă arsura sfâșietoare a unei săgeți ce-mi pătrunde în carnea șoldului; nu pot recurge la o senzație imaginară pentru a reda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
i se tuflește mândria. I-am tipărit c-o pagină albă, să scrie cu pixu’ mocofanii. Zi-le că-i experiment... și șterge-o, că eu nu mai stau după voi... S-a dus să toarne-n el rom, de supărare c-a belit gazeta și că nu-i înțeles la noi omu’ de cultură tânăr. Să-i fi pus pe ei la linotip, să culeagă zațul, să stea să bată-n forme... - Să nu-ncapă și să mă pui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a vrut să-l lase-acolo, l-a pus înapoi în geantă, să-l îngroape în fundul curții și, pe drum, s-a oprit la Ghiocel să dea ceva pe gât. - Era tare amărât omul... - Da, măi Sandule, era negru de supărare, mai ales că, de când îi murise nevasta, nu prea mai dădea nimeni pe la el și numai Șarik îi mai ținea de urât. - Lasă că și Petrache era spurcat la gură și-i alunga pe toți... - Ei, și el... s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu cîteva vedre de vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier din Comana nu atît să-i dea știre, cît să găsească o modalitate oarecare de a-l împiedica pe Șerban Pangratty de a lua calea Vladiei. Pentru plutonierul Supărare, Vasile Supărare din Comana, asta era floare la ureche, el fiind singurul îndreptățit, prin ordin de la minister, să declare epizootia în orice zonă ce ar părea nesigură pentru guvern. Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul liberal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vedre de vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier din Comana nu atît să-i dea știre, cît să găsească o modalitate oarecare de a-l împiedica pe Șerban Pangratty de a lua calea Vladiei. Pentru plutonierul Supărare, Vasile Supărare din Comana, asta era floare la ureche, el fiind singurul îndreptățit, prin ordin de la minister, să declare epizootia în orice zonă ce ar părea nesigură pentru guvern. Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul liberal o preluase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul liberal o preluase cu entuziasm de la General. Fusese folosită în cele mai neașteptate situații și întotdeauna dăduse rezultate excelente. Din fericire, la Comana nu se abuzase de ea, așa că plutonierul Supărare avea mînă liberă. Despre alte tertipuri și mici viclenii adjutantul Popianu nu discutase nici măcar cu domnișoara K.F. Cînd se plictisea, cînd avea un răgaz, se așeza la masa din lemn de brad cu dosarul "A" în față și adăuga cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scosese cele mai mici pahare, oricînd ai nevoie de cîteva clipe de răgaz, să rupi ritmul, să iei inițiativa. Nici vorbă, încă au s-a atins măsuhra, domnule dihrector, nu s-a atins măsuhra cehrută." A clătinat din cap a supărare prefăcută, a încercat chiar să se îmbujoreze în obraz, dar nu i-a reușit. În treburile sale doar el este în măsură să stabilească măsura! Mihai Mihail a măturat o firimitură invizibilă de pe măsuța de mahon care se afla între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]