2,079 matches
-
271. Influențele culturii romane, în special, dar și a celei grecești, compilate în contextul mediului predominant rural și agricultural a dus la formarea unor ființe și a unor obiceiuri endemice. Totuși, creștinarea a împiedicat dezvoltarea lor, acestea transformându-se în superstiții, asociate de obicei răului, dar și binelui, devenind sfinți. Un exemplu de modificare locală a nervurii mitice biblice reprezintă dorința lui Adam și a Evei, morți la vârsta de 700 de ani, de a fi îngropați în muntele Alelei. În
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Paolini a comentat despre tema vegetarianismului: Cartea conține, printre alte teme, religia și ateismul, piticii fiind prezentați ca o rasă extrem de religioasă, în timp ce elfii sunt atei, iar Eragon a crescut fără un fundament religios, ci doar cu o grămadă de superstiții. "Eragon II" intră în categoria literaturii pentru tineret și a fanteziei. Recenziile au subliniat în multe cazuri despre lucrurile împrumutate de "Eragon II" din genul fantasy, unele dintre ele criticând sau lăudând stilul autorului. "Los Angeles Times", deși a remarcat
Eragon II. Cartea primului născut () [Corola-website/Science/316101_a_317430]
-
Arhiepiscopie. Totodată, a elaborat și o scrisoare pastorală cu scopul de a combate epidemia de lăcuste, al căror număr crescuse puternic în Cipru în acea perioadă încât amenința direct producția agricolă a insulei. Concret, prin scrisoarea sa pastorală a înfierat superstițiile populare conform cărora lăcustele ar fi fost nemuritoare și în același timp și-a îndemnat enoriașii să nu aștepte stârpirea prin minune a insectelor, ci să treacă la acțiune. În 1815, a condamnat francmasoneria printr-o altă scrisoare pastorală, iar
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
statistici arată că 50 la sută din femei și 10 la sută din bărbați prezintă simptome ale acesteea. Această fobie poate fi un mecanism de protecție sau de origine socială, generată de filme. Păianjeni au fost mereu în centrul unor superstiții, povestiri și mitologiile din diferite secole. Ei au simbolizat răbdarea, datorită modului lor de vânătoare, de construcția pânzei și așteptare prăzii. Ei au fost priviți și negativ, din cauza veninului mortal.
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
pentru faptele de cultură populară, de literatură, se manifestă „de timpuriu“, încă din perioada cronicarilor, care le acordă un interes deosebit (Neculce își prefațează Letopisețul cu cele 42 de legende, în Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir găsim prezentate obiceiuri, credințe, superstiții). Rolul major a revenit, însă, pașoptiștilor, care văd în poezia populară o adevărată oglindă a sufletului popular. Dacă lui Alecsandri îi datorăm cea dintâi culegere de poezie populară (Poezii populare. Balade (cântice bătrânești) adunate și îndreptate, 1852), lui Heliade Rădulescu
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
atomistă a naturii: lumea este compusă din elemente minuscule și indivizibile, atomii. Pentru Epicur, numai această concepție despre natură poate fonda morala autentică, adică ataraxia (în gr., absența tulburării, imperturbabilitate), eliberându-ne de mitologiile populare, de spaimele deșarte și de superstițiile care se alimentează în realitate din ignoranța noastra cu privire la natura lucrurilor. Astfel, dacă zeii sunt indiferenți, nu avem de ce să ne temem de ei. Dacă sufletul nu este decât un compus material de atomi, nu avem de ce să ne temem
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
III-lea, Henric a contramandat ordinele respective la solicitarea clerului grec din oraș. Henric I s-a dovedit a fi curajos dar nu crud, tolerant dar nu slab, posedând "superiorul curaj de a se opune, într-o epocă plină de superstiții, mândriei li lăcomiei clerului." Împăratul s-a stins din viață died la 11 iunie 1216, se pare otrăvit de către Oberto di Biandrate, fost regent de Salonic. sau la instigarea soției sale bulgăroaice Maria. La moartea sa, cumnatul său Petru al
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
acesta din urmă este prezentat că fiu al ei. trăiește singuratica în inima pădurilor adânci și e caracterizată printr-o înfățișare groteasca, prin răutate și mărginire. Eroul pozitiv o învinge întotdeauna. La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetica, fantastică. În județul Bistrița Năsăud Muma Pădurii este prezentată ca fiind o făptura magică. Până acum 80 de ani, rapsozii populari ai locurilor
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
să ia inițiativa. Aspectele religioase ale conflictului s-au reflectat prin faptul că Licinius și-a împodobit liniile de bătălie cu imagini ale zeităților romane păgâne, în vreme ce armata lui Constantin a luptat sub stindardul talismanic creștin, labarum. Licinius căpătase o superstiție referitoare la acest labarum și a interzis soldaților săi să-l atace, și chiar să se uite direct către el. Constantin se pare că a evitat orice manevre subtile, lansând un singur atac frontal masiv asupra armatei lui Licinius, punând
Bătălia de la Chrysopolis () [Corola-website/Science/323700_a_325029]
-
insecte sunt înrudite cu urechelnițele, Grylloblattaria fiind cea mai apropiată. Numele științific al ordinului, "Dermaptera", este de origine greacă, din cuvintele "dermatos" însemnând piele și "pteron" - aripă. A fost introdus de către Charles De Geer în 1773. Termenul popular provine din superstiția că urechelnițele își pot depozita ouăle în creierul uman perforând timpanul. Urechelnițele se ascund în locuri intunecate și umede, și există posibilitatea de a intra ocazional în canalul auditiv uman, dar fără ca acestea să caute în mod special prezența umană
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
schimb, dacă sunt sortite să moară înainte de cununie, va apărea un craniu. Obiceiul era destul de răspândit încât să apară pe felicitări de Halloween de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Un alt joc bazat pe superstiții și atestat prin anii 1900 implica coji de nucă. Oamenii scriau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită și introdusă în coji de nucă. Când coaja de nucă era încălzită, laptele devenea cafeniu și scrisul apărea
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
din Liège, fiind fiul lui Désiré Simenon și al soției acestuia, Henriette. Désiré era contabilul unei companii de asigurări și se căsătorise cu Henriette în luna aprilie a anului 1902. Deși s-a nascut pe 13 februarie, din motive de superstiție, nașterea scriitorului a fost înregistrată pe 12. Acest fapt este amintit în românul "Pedigree". Familia Simenon își are originile în vechea regiune Limbourg din estul Belgiei, familia mamei lui Simenon fiind, de asemenea, din această provincie, dar din partea sa olandeză
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
incheiere, „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” este „"u għammru u tgħammru, u spiċċat”" (și au trăit împreună și au avut copii împreună, iar povestea s-a terminat). Malta rurală are în comun cu societățile mediteraneene o serie de superstiții legate de fertilitate, menstruație și sarcină, inclusiv evitarea cimitirelor în timpul lunilor dinaintea nașterii, și evitarea pregătirii anumitor alimente în timpul menstruației. Femeile gravide sunt încurajate să își satisfacă de anumite alimente, de teamă că copilul nenăscut ar putea avea un semn
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
din pământul colinei care acoperă mormântul și au descoperit în acestea o mare concentrație de mercur care, mai mult, are chiar dispunerea fluviilor și a mărilor Chinei pe planul sitului. În ciuda genialității sale, Qin Shi Huangdi era susceptibil față de numeroase superstiții și credea în magie, la fel ca și contemporanii săi de pe tot cuprinsul țării. Având o frică bolnăvicioasă, a adunat în jurul său șamani practicanți ai divinației, vrăjitori, alchimiști și șarlatani care îl încurajau să spere în descoperirea poțiunii magice care
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
vestea progreselor lui Nini. Nu pot să mi-o închipui cum mănâncă fragi cu propria ei mânuță. Asta trebuie să fie ceva foarte frumos. Stângăcia ei nu-mi place. Să dea Dumnezeu să fie pricinuită pur și simplu de acea superstiție populară de care amintești și anume: că a supt întâia oară din țâța stângă! Când vei scrie tu un tratat de medicină pentru publicul de la Falcău, să nu uiți să adopți această nouă metodă științifică: de-a lămuri fenomenele vieții
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
care amintești și anume: că a supt întâia oară din țâța stângă! Când vei scrie tu un tratat de medicină pentru publicul de la Falcău, să nu uiți să adopți această nouă metodă științifică: de-a lămuri fenomenele vieții prin cauzalitatea superstițiilor populare. E o metodă foarte comodă și vrednică de crezut. Nu mi-ai scris niciodată dacă a învățat să spuie vreun cuvințel. Asta ar fi pentru mine mai însemnată decât toate. Și-mi place că i se dezvoltă gustul și
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
se scurgea, mizeria creștea în rândul cruciaților; istoviți de mers și foame, roși de boli, ei mureau pe drum. Psalmii de mântuire intonați nu mai erau de ajuns pentru întreținerea moralului. Descurajarea a făcut să se nască tot felul de superstiții, amintind de străvechi mituri ale prosperității și reușitei. Cu profundă indignare Akbert Aschensis scria cum la un moment dat acești primi cruciați, care rătăceau fără speranță de la o zi la alta, și-au luat drept cășăuză o capră și o
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
pădurile, peisajele montane și adierea brizei.” R. D. Mullen a descris romanul ca „primul efort serios făcut de Williamson pentru a depăși limitările ficțiunii pulp”, notând că acesta, la fel ca și romanele mainstream contemporane, „combină fantezia celor mai întunecate superstiții cu revelațiile psihanalizei ”and noted that it, like contemporaneous mainstream novels, "combines the fantasies of our darker superstitions with the revelations of psychoanalysis.". Roger Zelazny a însărcinat 16 autori SF să scrie o introducere, 14 povestiri și 2 poeme pentru
Mai întunecat decât crezi () [Corola-website/Science/329277_a_330606]
-
misionară și a fost nerăbdător să vadă cler autohton, condus de episcopi autohtoni preluând cât mai multe domenii misionare. În ceea ce a fost numită Magna Carta a misiunilor, Pius a permis anumite obiceiuri care, considerate cândva ca având nuanță de superstiție, cu timpul s-au secularizat. A fost foarte interesat de Bisericile răsăritene separate și dorea unirea cu ele. Inima lui mare a fost întristată de atacurile josnice asupra evreilor, și a repetat mereu lumii că a fi antisemitic înseamnă a
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
de păcat uriaș, căutând pacea întruchipata de orașul Tanelorn. În românele "sword and sorcery", această legătură este exprimată direct, în timp ce în celelalte române ea este doar sugerată. Altă temă de legătură o constituie lupta omenirii pentru a se elibera de superstițiile iraționale și de brutalitatea personificata de diferiți zei și de spiritul Sabiei Negre (care este frică). O legatura particulară și plină de succes din românele despre Jerry Cornelius și în unele dintre ultimele române o reprezintă ideea personajelor care călătoresc
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
ăsta reflectă ideea "scopului de aur" că o condiție ideală a ființei (Marcus Aurelius, etc.). Multe dintre cele mai de succes cărți ale lui Moorcock urmăresc această temă a promovării stabilității dinamice care eliberează umanitatea (sau ființele raționale) de povară superstiției, urii și fricii. "Sabia neagră", care apare că un aliat și/sau nemesis al campionului etern în multe române fantasy, este identificat explicit ca reprezentând frică. Popularitatea lui Elric a umbrit multe dintre celelalte opere ale sale, deși a reluat
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
de populațiile de rozătoare (șoareci, șobolani, iepuri, bizami etc). La nevoie se hrănește și cu insecte. Răspândită în Eurasia și nordul Africii, buha se găsește la noi mai ales în Lunca Dunării și zonele de câmpie, mai bogate în rozătoare. Superstițiile occidentale au atribuit bufniței și celorlalți reprezentanți ai ordinului Strigiformes tot felul de puteri sumbre, determinând vânarea sălbatică a acestora. Aduse de populațiile de coloniști apuseni și la români, unele din aceste superstiții au prins pe alocuri, ca de pildă
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]
-
zonele de câmpie, mai bogate în rozătoare. Superstițiile occidentale au atribuit bufniței și celorlalți reprezentanți ai ordinului Strigiformes tot felul de puteri sumbre, determinând vânarea sălbatică a acestora. Aduse de populațiile de coloniști apuseni și la români, unele din aceste superstiții au prins pe alocuri, ca de pildă ce după care buha ar vesti, prin cântecul ei, moartea cuiva. În vechime, folclorul românesc atribuia bufniței rolul de mesager sau vestitor al pădurii. Deși culorile variază în funcție de specie, culoarea cea mai des
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]
-
ai oamenilor, aceștia sunt ficși. Din această cauză are un gât scurt, dar foarte flexibil, pe care îl poate întoarce în aproape toate părțile. În cultura populară, în Africa, America, Orientul Mijlociu și Europa, inclusiv în spațiul cultural românesc există unele superstiții despre bufnițe, cum ar fi: Romanii, dădeau o semnificație funerară prezenței acestor păsări de noapte, probabil lor datorându-li-se superstițiile fobice față de bufnițe, păstrate până în prezent. Pe de altă parte, în hinduism, bufnița este asociată zeiței Lakshmi, divinitate a
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]
-
aproape toate părțile. În cultura populară, în Africa, America, Orientul Mijlociu și Europa, inclusiv în spațiul cultural românesc există unele superstiții despre bufnițe, cum ar fi: Romanii, dădeau o semnificație funerară prezenței acestor păsări de noapte, probabil lor datorându-li-se superstițiile fobice față de bufnițe, păstrate până în prezent. Pe de altă parte, în hinduism, bufnița este asociată zeiței Lakshmi, divinitate a prosperității, norocului, fertilității și generozității, iar grecii antici asociau cucuveaua cu înțelepciunea, considerând-o pasărea Atenei (zeița înțelepciunii, în panteonul grec
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]