2,071 matches
-
sfințite. Patru lucruri sunt prăznuite în Joia Mare: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cină Domneasca la care s-a instituit Taină Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă. Există și câteva superstiții referitoare la această zi: - nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va rămâne leneș un an întreg; - daca doarme o femeie, va veni Joimărița care o va face incapabilă de lucru tot anul
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
Superstiții de Anul Nou. Obiceiuri de Anul Nou. Nu mai e mult și vine NOUL AN, iar în ultima zi din an, la fel ca și în prima zi din cel nou, la noi în țară și nu numai, oamenii practică
SUPERSTIŢII şi OBICEIURI de Anul Nou! Dacă vrei un 2017 perfect, află ce trebuie să faci şi ce să nu faci, în ultima zi din an şi în prima din cel nou [Corola-blog/BlogPost/92849_a_94141]
-
comunismului și s-a căsătorit cu un român, fiind vorbitoare de limba română și cunoscătoare a tradițiilor românești. Jurnalista a suprins în timpul reportajului său o lume devotată credinței ortodoxe, accentuând religiozitatea românilor din zonele rurale, împletită cu o multitudine de superstiții, pe fondul unei istorii milenare a creștinătății ortodoxe în spațiul românesc. Dezbaterea propusă de realizatoarea BBC este antiteza dintre opulența bisericilor românești și standardul de viață scăzut al românilor, într-o țară catalogată drept cea mai săracă din Uniunea Europeană. Mai
BBC: „La trei zile se mai construieşte o biserică în România”. BOR: Manipulare [Corola-blog/BlogPost/92924_a_94216]
-
și 51 minute, este momentul solstițiului de vară, ce marchează începutul verii astronomice. La această dată este cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte a anului. Solstițiul de vară a fost, din timpuri străvechi, un moment încărcat de superstiții și semnificații. În emisfera nordică, solstițiul de vară este datat în jurul datei de 21 iunie, iar în emisfera sudică același solstițiu este plasat temporal în jurul datei de 21 decembrie. Similar cu „antinomia” echinoxurilor de la începutul primăverii, simultan cu existența unui
SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2014 are loc AZI, SÂMBĂTĂ 21 IUNIE. Este ziua cea mai lungă din an [Corola-blog/BlogPost/93070_a_94362]
-
La lumina zilei, întâmplările sunt așa cum dorim să le vedem, să le simțim, să le înțelegem. Nocturnul refuză un asemenea compromis pentru liniștea mulțimilor. El se află în preajma noastră din zorii istoriei iar oamenii l-au ocolit alungându-l în superstiție, l-au circumscris tabuurilor, interdicțiilor, construindu-i o imagine de mundus inversus. Numai că, această lume aparent inversată este tocmai aceea care hrănește pe negândite valorile, care se manifestă diurn. Nocturnul respiră cu fiecare dintre noi. Frontiera dintre diurn și
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
paremiologic este inutil. MAGISTRATUL. Astrologul a venit la timp. A murit când trebuia. Trimis al sorții, există una. Noaptea - se zice - năluca lui străbate străzile mărginașe. Se spune că a fost văzut - întreg și nevătămat! - și în preajma Teatrului. A Cazinoului. Superstițiile fac parte din viața Stațiunii. Darling se jură că, uneori, spre ziuă, Astrologul încearcă ușa Pensiunii. Mă surprinde Romancierul, care povestește prin toate cafenelele că l-a zărit - în vreo două rânduri - dând târcoale casei mele! Imaginație înfierbântată, crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Sunt lucrate de către un meșter, aproape orb, dintr-o piatră rară - nici un geolog nu a reușit să o identifice cu precizie; probabil că emite niște radiații incomode pentru gnomi, făpturi extrem de sensibile. Îi ții pe locuitorii Stațiunii în ignoranță și superstiție, în vreme ce, scobindu-te între dinți, tragi cu coada ochiului spre televizor. Vrea să te îndobitocească și pe tine cineva, constitui obiectul unei alte experiențe. Ești bombardat cu informație. Puncte de vedere, nimic sigur: nu poți să alegi ceva. Închizi sonorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că adevărul e altul. Însuși faptul că documentul este ținut ascuns de privirile tuturor reprezintă un motiv de suspiciune. Să nu mă-ntrebi de ce se face un secret din asta, fiindcă n-am un răspuns. Poate fi vorba de o superstiție - știi foarte bine că savanții sunt o specie neîntrecută când e vorba de superstiții. Sau poate că Statutul nu cuprinde nimic din ce se bănuiește, dar, În timp, din neputință și disperare, s-a născut un mit fals, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reprezintă un motiv de suspiciune. Să nu mă-ntrebi de ce se face un secret din asta, fiindcă n-am un răspuns. Poate fi vorba de o superstiție - știi foarte bine că savanții sunt o specie neîntrecută când e vorba de superstiții. Sau poate că Statutul nu cuprinde nimic din ce se bănuiește, dar, În timp, din neputință și disperare, s-a născut un mit fals, pe care misterul Îl fortifică, Îl stimulează, Îl face irezistibil. Probabil că sunt destui care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hârtii de pe masă. - Azi ne vom lămuri, a răspuns Eveline destul de absentă: căuta printre ele una anume și era prea absorbită de ce făcea ca să dea foarte multă atenție vorbelor mele. Sau poate că nu vroia să le dea atenție, din superstiție. Nu de Îndoieli avea nevoie acum. Când a găsit-o, mi-a așezat-o În față. Era lista de conturi găsită În subterană. Cea mai apropiată bancă se află În orașul... Ajuns aici, Adam Adam s-a oprit, fixându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se referă și la cizmari, negustori, la tapițeri, la apicultori, de frizeri să nici nu mai vorbim. Așa că de ce nu e secret? Deci ai început greșit. Ai vrut să mă protejezi și mie mi-e teamă de asta. E o superstiție. Dacă pe mine mă menajează cineva toamna, vor muri o mulțime de oameni. — Uite, dumneata mărești din ce în ce mai puțin și stai tot mai mult în bibliotecă. Iar eu sunt deosebit de bucuros de asta, dar acum n-ai dreptate. Dacă aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ce cred eu? Chiar te rog! Nu neg că aici în zonă există credința aceasta despre care mi-ai vorbit tu. De asemenea sunt sigur că individul, criminalul despre care ți-am spus, e și el la curent cu această superstiție. Este acoperirea ideală, iar el n-a stat pe gânduri și a profitat de situație. Și-a găsit o ascunzătoare acolo, ferit de privirile curioase ale celorlalți, care sunt ținuți la distanță tocmai de povestea pe care tocmai mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că, văzând că abandonez cercetarea și plec, m-a lăsat în pace. De fapt, nici nu i-ar fi convenit să se dea de gol, asta ar fi însemnat ca, după mine, să mai vină și alții, ca să mă caute. Superstiția cu privire la Muntele Rău este cel mai bun paznic și nu vrea să renunțe la această acoperire. După cum ți-am mai spus, eu simt când se uită cineva la mine și așa se explică senzația mea că eram privit. Cam asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se țină scai de urma lui. Ne-am înțeles, nu-i așa? insistă Pop. Cristi se mulțumi să clatine din cap fără să-i răspundă. Voia să vadă cât de dispus este comandantul să-l pună la curent cu superstițiile locale. Mai este ceva ce aș vrea să discutăm așa, ca de la bărbat la bărbat. Nu vreau să mă înțelegi greșit, spuse Pop încurcat, e vorba de fiică-mea Ileana. Ce-i cu ea? Știi, orașul nostru este mic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
altă întrebare acum, pe care, având în vedere și cele aflate de la Ileana seara trecută, începea să și-o pună tot mai apăsat: de ce ținea oare morțiș comandantul să mușamalizeze cazul? După cum știa de la fiică-sa, era la curent cu superstiția de pe Muntele Rău. Ba mai mult, se părea că și crede în ea. Îi pusese foarte direct în vedere să nu se mai ducă deloc acolo iar dacă totuși o face să nu fie singur. Insistase însă să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fost speriat? Pe măsură ce se gândea, se convingea tot mai mult de veri dicitatea raționamentului său. Nu era vorba de nici un blestem al Muntelui Rău, nici un zeu, antic ori modern nu se uita la muritorii ce ajungeau acolo. Era doar o superstiție care îi apăsa pe localnici, nimic mai mult. În ceea ce-l privea pe Cristi, acel al șaselea simț al său, îl pusese în gardă. Însă, nereușind să-l surprindă pe urmăritor și ținând cont și de presupunerea lui că atentatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în întunericul din subteran. Dar de ce i-au servit cei doi această informație? Vor să-l îndepărteze de soluționarea cazului? Nu, exclus. Cel puțin în privința Ilenei era absolut sigur, nu o putea bănui. Știa că ea crede cu tărie în superstiții, și deci se putea lăsa lesne pradă unei asemenea idei, dar Calistrat? El ce interes avea? Eh, probabil nici unul. Un bătrân în pragul senilității care își dă și el cu părerea. Dar, de unde știa de disparițiile din Baia de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și mai gogonată. Despre zei, vâlve, paznici și domnițe, ce să spună? El era un om ancorat în realitate, nu credea în asemenea lucruri, dar nici nu-i putea împiedeca pe alții s-o facă. Din moment ce localnicii trăiau cu aceste superstiții și le acceptau, nu aveau decât să creadă în ele mai departe. Iată însă că se trezea și el implicat în aceste file de poveste, și încă cum, ca personaj principal. Oricât de deschis ar fi fost și oricâtă înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i se scurge pe șira spinării, își strânse pumnii ridicând brațele și se lipi instinctiv de Moș Calistrat. No, cum e față în față cu bestia? îl întrebă acesta aproape râzând. Nu mai ești așa viteaz, spunând că suntem robii superstițiilor, nu-i așa? Ia, vezi cum e când se prăbușește peste tine! adăugă el împingându-l ușor de lângă el. Lui Cristian Toma i se păru că distinge o urmă de malițio zitate în vocea bătrânului. Într-un fel, recunoștea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Rău nu urca nimeni, era protejat de legenda care îi ținea departe pe localnici. Din punctul acesta de vedere, lucrurile stăteau bine, însă ce te faci cu veneticii? Cei care nu erau din partea locului și nu erau la curent cu superstițiile, ori pur și simplu, nu credeau în ele. Chiar el fusese unul dintre aceștia. Atât Ileana cât și Calistrat se străduiseră din răsputeri să-l convingă dar, până ce nu văzuse cu ochii lui, nu le dăduse crezare. De asta trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a fost altceva. Am înțeles pe loc că tu ești diferit. Draga mea, n-am discutat niciodată despre aceste lucruri. La început nu credeam nici o iotă din ce îmi spuneați tu și Calistrat. Eram convins că sunt numai povești, simple superstiții. Abia mai târziu am constatat că treaba nu stă chiar așa. Atunci am început să iau în serios ce îmi spuneați voi. Nu pot să spun că despre paznici și ce au ei de făcut știu mare lucru, deși Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îi vorbiseră de un munte unde nimeni nu îndrăznise să sape niciodată. Era apărat de un blestem pe care nu reușise să îl înțeleagă. Fără discuție că lui Vlad și lui Godunov, cu atât mai puțin, nu le păsa de superstițiile locale. Plecaseră împreună în pădure, în locul unde spuneau cei doi mineri că se află comoara. Rămăseseră impresionați. Într-adevăr, zona se arăta promițătoare. Nimeni nu părea a fi trecut pe acolo de multă vreme. Cu excepția unei cabane putrezite din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că se lăsase păcălit. Timp de o zi întreagă, fusese înspăimântat ca un copil. Se lăsase furat de basmele cu care îi împuiaseră capul minerii pe care îi angajase. Frustrarea îl măcina, dar odată ce reușise să se smulgă din mrejele superstițiilor, vedea situația cu alți ochi. Din acest moment știa ce are de făcut mai departe. Va rezolva singur problema lui Calistrat. Chiar dacă el se lămurise asupra felului în care acesta îi dusese de nas, nu era sigur dacă la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Bătrânul se oprise în fața treptelor ce coborau din pridvor, cu capul lăsat în piept. Stătea acolo fără să facă nimic, de parcă ar fi așteptat ceva. Inima lui Boris începuse să bată puternic. Putea să jure că moșul îl simțise. Toate superstițiile îl năpădiseră din nou, poveștile pe care le auzise despre acesta îi reveneau în minte. Într-o clipă revăzu iarăși întâmplările de dimineață ca într-un film derulat cu viteză maximă. Era sigur că bătrânul se va întoarce spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe pămînt lîngă ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrîu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]