524 matches
-
la panteonul regal. Așa cum ziarele nu aveau să uite să scrie, se Întorcea o filă În istorie. E posibil ca numai o educație aleasă, din acelea care devin tot mai rare, alături, poate, de respectul mai mult sau mai puțin superstițios pe care cuvântul scris obișnuiește să-l inspire sufletelor scrupuloase, să-i fi făcut pe cititori să nu Întrerupă ceea ce am relatat până acum În mod atât de copios, deși nu le-ar fi lipsit motivele pentru a da semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care însoțea desenul, și am citit: — „Evreii sunt acuzați că ademenesc copii adulți arieni, îi măcelăresc și îi scurg de sânge. Sunt acuzați că amestecă acest sânge în liturghiile lor (pâine nedospită), și că îl folosesc pentru a practica magie superstițioasă. Ei sunt acuzați că își torturează victimele, mai ales pe copii, și că în timpul acestei torturi urlă amenințări, blesteme și aruncă vrăji împotriva arienilor. Această crimă sistematică are un nume special. Se numește «crimă ritual㻓. Sugerezi că Streicher s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sau pe un zid care nu ne cunoaște. Case din piatră, case cu faianță bleumarin, blocuri joase, balcoane mici cu balustrade subțiri. Vieți modeste se perindau dincolo de geamurile întunecate. Toți își întorceau capul după automobilul funerar, unii cu un gest superstițios, alții făcându-și cruce. Se întorceau copiii care jucau mingea în piețele prăfuite, femeile de la ferestre, bărbații pironiți în fața barurilor, ridicându-și privirea de pe paginile ziarelor. Multă lume se plimba pe străzi și atunci mi-am adus aminte că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
judecând după etichetele de pe ambalaj, conțineau sticlărie. Coborî din furgonetă să vadă câți furnizori avea în față, calculând, cu aproximație mai mare sau mai mică, cât avea de așteptat. Era al treisprezecelea. Numără din nou, nu era nici o îndoială. Nefiind superstițios, nu ignora totuși proasta reputație a acestui numeral, în orice conversație despre hazard, fatalitate și destin întotdeauna se găsește cineva gata să relateze întâmplări adevărate despre influența negativă, și uneori funestă, a lui treisprezece. Încercă să-și amintească dacă soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Tisza-Bábolna, ale cărui simple remedii avuseseră rezultate pozitive, deoarece "cad victimele acestei molimi, chiar dacă recurg mai târziu la ajutorul medicului și la mijloacele farmaceutice scumpe, cei care au neglijat momentul prielnic [de debut] fie din indolență, fie din închipuirea lor superstițioasă". De aceea Ferentzi sfătuia călduros pe confrații săi asaltați de bolnavi, spre a le putea veni în ajutor, "puținele preparate de mai sus să și le procure acuma, în cursul verii, cum sunt ierburile și florile, la fel și cantitatea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
noi contaminați și 9 decedați, ivindu-se cazuri și în așezările de la Uroiu, Chimindia, Bobîlna, Turmaș, Sînt-Andreiu și Cigmău. Din circulara de la 7 august aflăm că datorită ravagiilor făcute de holeră mai ales în comitatul Hunedoara și scaunul Orăștie, populația superstițioasă din partea locului - aparținând lumii rurale - s-a arătat convinsă că această boală drăcească, cruntă și nemiloasă se datorează strigoilor, drept care s-a dedat la excese, dezgropând morții, înmuind cârpe în sângele din inima lor sau arzîndu-le cadavrele, cu toate interdicțiile
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
au dovedit primejduitoare și unele bălți, care "exală miasmele substanțelor organice conținute, în putrefacțiune". Un rol deosebit în contractarea bolii îi revenea factorului psihic: " Spaima cuprinzând pe toți mai fără deosebire, mulți se îmbolnăveau de frică". Unii holerici împărtășeau convingerea superstițioasă că "beția prezervează"; numai că aceia care făceau exces de băutură cădeau mai repede victime necumpătării lor. La Răcăciuni și în jur epidemia a evoluat astfel: "De la 6 iunie și până la 5 iulie, când epidemia era în culme, s-a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în pragul secolului nostru, pentru a pune în lumină ambianța psihosociologică în care au trebuit să se desfășoare marile campanii antiepidemice. Remarcăm coabitarea anumitor firave convingeri realiste, unele provenite chiar din teoriile științifice ale epocii, cu un noian de credințe superstițioase, reprezentând "actualizarea", în cazul holerei nou-apărute în patologia europeană, a fondului mitic și magic, existând din totdeauna în medicina populară. Se înțelege că, în asemenea condiții, punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și combatere a holerei sau a altor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
un mare paralelipiped de cristal, cu sextilioane de celule moletronice. Doi ochi, două urechi, două nări și o gură dădeau celor trei divinități stohastice o stranie fizionomie antropomorfică. Păreau trei monștri simpatici și grotești. Homer îi privea însă cu spaima superstițioasă a unui animal căzut în cursă. - Reazimă-te de bara de lângă tine, îl invită binevoitor paralelipipedul central, al cărui soclu purta pe o placă înscrise fosforescent cuvintele: ZEUL NEANTULUI. - Spune-ne tot ce ți s-a întâmplat, ceru paralelipipedul din dreapta: ZEUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
mai exact, or fi vrut să-nsemne cuvintele acestea? Dacă cumva au un dublu înțeles? Sau poate că n-au nicio semnificație? Cine știe... Ei, ce ridicol, numai prostii îmi trec prin capul ăsta nerod! Doar eu nu eram deloc superstițios înainte! Șerban, prietene, revino ți în fire! Au fost numai niște vise prostești de noapte, nimic altceva, nimic interesant, nimic care să stârnească îngrijorarea. O să treacă totul de la sine, sigur așa se va întâmpla. Acum, ah, ce poftă nebună arde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dificil. Au început "scuturăturile". Goluri de aer, vântul, norii prin care trece avionul sau alte perturbații meteorologice provoacă zgâlțâituri violente și prăbușiri care îmi dau emoții. De câte ori văd aprinzîndu-se avertismentul luminos "Legați-vă centurile de siguranță", mă crispez. Ca ultimul superstițios, mă agăț de orice gând care poate să-mi insufle curaj. S-a înnoptat, afară e întuneric beznă și urmăresc cum lumina de la capătul aripei clipește ca un girofar. Noroc că nu sunt fulgere. Comandantul Airbus-ului cu care am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e cam tomnatic, dar cred că nu e rău să fie mai copt. E un băiat de milioane! Ți-am spus atunci și repet, să nu-mi ceri să-ți spun numele. Nici mamei nu i l-am spus, sunt superstițioasă: e ca atunci când visezi ceva frumos în cursul nopții și, când te trezești, dacă te uiți la fereastră, uiți visul. - Mă bucur pentru tine, Olga! La mine treburile trenează. Dar cine știe? Dacă lucrurile vor păstra o cadență normală, s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fiică a Împăratului, care fusese concepută, ca în ritul vechilor religii, pe apele lacului sacru. El o numi Julia Drusilla, ca pe sora lui moartă. Tremurase când se născuse copila, se retrăsese departe, așteptând, făcuse legăminte asemenea oricărui țăran egiptean superstițios; nu reușise să uite ce se întâmplase la Antium. De această dată însă fu fericit. Hotărî să trimită la templul de pe lacul Nemorensis daruri prețioase pentru Isis, Zeița Mamă, și pentru fiica acesteia, zeița copilă Bastet, al cărei animal sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu fragilele papyri, în urletele mulțimii superstițioase, Valerius Asiaticus observă caustic: — Să distrugi monumentele dușmanului trebuie să fie o plăcere mai intensă decât să cumperi o fecioară din Bithynia. Dar eu sunt prea bătrân pentru asemenea comparații. În primul său an de domnie, tânărul Gajus Caesar făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care era motivul unei asemenea distrugeri. — L-au ucis pe Împărat! anunță cineva. Pretorienii tăiară sforile ancorelor și traseră corăbiile la mal; luară de pe ele tot ce se putea, inclusiv plăcile de bronz. Cu o violență amestecată cu o spaimă superstițioasă, tribunul strigă: Acum scufundați corăbiile vrăjite, dați-le la fund! Nici o așchie să nu mai rămână la suprafață. Porunca împăratului! Oamenii se grăbeau mai tare decât el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
formă umană stă culcată pe dolmen și urlă... Poate că e un sacrificiu. - Oamenii dumitale păzesc situl, nu e așa? Să meargă să vadă! Morineau Începu să se fîțÎie, stingherit. - Vedeți că... E aproape beznă, Îngăimă el jalnic. Băieții sînt superstițioși, așa că poveștile cu menhirii din care picură sînge... Îi Înspăimîntă, ce mai. Lucas trînti o Înjurătură pricepînd că situl rămăsese nesupravegheat. Își Înșfăcă tocul armei atîrnat În cuier și părăsi biroul, cu plicul În mînă. Tocmai o ruga pe Annick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare cum se apropie. — Nu sînt deloc superstițios, zice domnul Președinte jucîndu-se cu manivela portierei, ridicînd și coborînd neliniștit geamul, dar crezi că ar putea să fie ăsta un semn? Nu că m-aș îndoi eu de legitimitatea acțiunii, mă întreb și eu ca tot omul dacă nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
împrumutat în continuare multe dintre doctrinele fundamentale ale taoismului filozofic pentru a formula ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de „neoconfucianism”. Astfel, cu învățăturile superioare ale taoismului încorporate în budismul chan și în neoconfucianism, doar elementele vulgare și superstițioase ale Bisericii Taoiste au rămas o instituție socială organizată. Acesta a fost momentul din istoria chineză în care adevărații adepți ai taoismului (dao-jia) s-au dat la o parte și s-au retras în sihăstrii îndepărtate, ascunse în munți, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
uscate ale focilor și leilor de mare masculi, carapacea de broască-țestoasă, crisalida viermilor de mătase și placenta umană uscată. Motivul pentru care acestea din urmă sunt afrodiziace atât de puternice pentru bărbați nu este, așa cum presupun, de obicei, scepticii, asocierea superstițioasă a acestor părți și forme cu falusul. Adevăratul motiv este acela că au un conținut mare de proteine vitale, cum ar fi albuminele, gelatinele și diferiți aminoacizi care stimulează direct prostata și măresc producția de spermă. De asemenea, conțin enzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
morții premature. Însă este suficient să-i menționați beneficiile terapeutice și eficacitatea remarcabilă ale abstinenței, ale irigărilor colonului, ale respirației și ale luminii soarelui medicului american tipic și acesta vă va ține o predică dură despre pericolele unor asemenea practici „superstițioase”. Factori fundamentali pentru longevitate Pe baza observațiilor efectuate de noi asupra exemplelor individuale de longevitate, dar și a curentelor mondiale, acum putem enumera cei mai importanți factori implicați în determinarea speranței de viață a oamenilor. Climatul și poziția geografică Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de toate, pentru cei care se Îndoiau de Însăși ființa umană, aleasă de Dumnezeu ca supraveghetor și vechil peste restul creațiunii. Am putea crede că acum, de vreme ce supraveghetorul a inversat vechiul raport al naturii cu civilizația, asemenea temeri și uri superstițioase față de sălbăticie s-au stins - mai cu seamă, corolarul lor indispensabil, ideea că virtutea și frumusețea se află Între granițele lui hortus conclusus. Văd Însă prea puține semne În acest sens și, categoric, nu le găsesc În felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Princetown la câteva mile depărtare, găsit acolo mort, Înghețat - sau spânzurat, nu Îmi mai aduc bine aminte. Locul Însă nu avea nevoie de genul ăsta de Înfloritură lugubră. Era părăsit, spectral, aproape malefic - evident straniu, chiar dacă nu sunt o persoană superstițioasă, iar singurătatea În mijlocul naturii nu m-a speriat niciodată nici măcar o zecime din cât mă Înspăimântă cea din orașe și case. Pur și simplu Îl simțeam ca pe un loc de rău augur, un loc În care nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ei născute, care înseamnă „stăpână” și a făcut o rugăciune pentru ca acest copil să supraviețuiască. Îngropase deja șapte fii și fiice. Dar mulți au rămas convinși că copilul era un demon. Dintr-un motiv ascuns, Laban, care era cel mai superstițios om care se poate întâlni (scuipa și făcea plecăciuni ori de câte ori se întorcea spre stânga, urla la fiecare eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece urechea la cei care susțineau că Lea ar trebui lăsată să moară noaptea afară. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără menajamente, așa că veneau acolo doar când insista Esau. Nu era mult mai amabilă nici cu mamele mele. De Rahela zicea că e leneșă, frumoasă, dar leneșă. Despre Bilha spunea că e urâtă, iar pe Zilpa o considera o lungană superstițioasă. Cu mare greutate accepta că Lea era muncitoare și evident binecuvântată de nașterea atâtor fii sănătoși. Dar nici măcar Lea nu era suficient de bună pentru Iacob, care ar fi meritat o femeie pe potriva lui. Nu o uriașă cu ochii desperecheați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
determin să mă ocolească. Dar simțeam că instinctul nu mă înșela. În această teamă ascunsă pe care nimeni nu vroia s-o explice și nici s-o mărturisească se amesteca în mod ciudat și un fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]