517 matches
-
am trecut haine pe la raclă”, flori sau altceva. Așadar, de ce spun „am trecut” și nu „am atins” ? Să fie vorba oare de ideea de „curgere lină” asociată rândului de așteptare ? Sau de faptul că „a atinge” are o încărcătură deranjantă, superstițioasă în ochii celor din jur, iar mass-media a ridiculizat adesea gesturi de acest tip ? Ce deranjează oare conștiința pelerinilor în acest ultim caz ? 1. Acolo unde rândul urcă brusc spre Dealul Patriarhiei, este plasat un dispozitiv mixt, format din jandarmi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
referință la cerșetorie, hoții de buzunare sau zgomotoase distracții populare. Presa centrală acordă mai multă importanță „faptului divers” și senzaționalului, precum și, in extenso, rolului Bisericii în ansamblul societății românești contemporane. Sunt vehiculate diverse imagini și stereotipuri ale „poporului credincios” : ignorant, superstițios, care își caută alinarea suferințelor trupești și spirituale prin închinarea la moaște și nu făcând apel la medicina modernă. Toate acestea sunt amalgamate cu imagini naționaliste (mai ales în cazul pelerinajului de la Nicula) sau intervenții ale unor public speakers transformați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rămâne numai visul și abisul, și abisul 658 Majoritatea autorilor din prima jumătate a celui de al XIX-lea secol, indiferent dacă aceștia ar fi aparținut domeniilor literare, științifice, artistice sau filozofice, considerau că misticismul ar fi apărut din natura superstițioasă și arhaică a ființei umane. Ei vedeau în misticism persoane dezamăgite de realitatea cotidiană, ce își proiectau iluziile și speranțele într-o lume ireală. Pentru Freud și Janet, orice abordare mistică era chiar suspectă și traducea o stare nevrotică ascunsă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un punct slab în care va lovi cu un glonte Gavrilo Prinčip. NOTE "AȘTEPTÎND SĂ SE ÎMPLINEASCĂ SCRIPTURILE"1 Dacă pătrund în adîncul sufletului ancestral românesc, găsesc acolo porunca instinctului național și văd Porțile Raiului deschizîndu-se în fața noastră; o teamă superstițioasă îmi spune să închid ochii: e prea frumos! Destinul a ales această generație să înfăptuiască cele mai mărețe fapte... Ea va împlini misiunea secolelor, iar în calea ei se întind vremuri atît de minunate încît anticiparea lor mă fascinează. Take
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Nu se putea imagina o contradicție mai mare decît cea dintre Realpolitik și Sămănătorism. În 1918, visul românilor părea să se fi împlinit dincolo de cele mai fantastice visuri ale naționaliștilor. Take Ionescu a văzut porțile raiului deschizîndu-se, deși era prea superstițios ca să privească înăuntru (deoarece "priveliștea era prea frumoasă"). Vom arunca noi acum o privire. Perioada interbelică, în ciuda deficiențelor, a fost cea mai fericită perioadă din istorie României 1. Deși nu totul mergea foarte bine, în anii de început exista un
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
44-45 13 Op. cit., vol. I, p. 42 14 Op. cit., pp. 10-17. Iorga descrie trecerea sa prin India și pe străzile Havanei cu ajutorul unui ghid englezesc. George Sand l-a purtat prin Veneția lui Orio Soranzo; Daniel Stern în lumea evreilor superstițioși din Alsacia, Emile Souvestre i-a deschis perspectiva vieții de provincie a Franței, iar în tovărășia lui Victor Hugo (Orientale) a trăit distrugerea prin foc a Sodomei și Gomorei și a intrat în palatul lui Ali Pașa 15 Op. cit., p.
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
toate“, spunea odată vărul James, citind din nu știu cine. Poate că toată viața mea am fost împresurat de zei mărunți și de spirite, pe care magia teatrului i-a exorcizat sau i-a absorbit. Se știe că oamenii de teatru sunt superstițioși. Și acum, eu și spiritele, suntem cu toții singuri, laolaltă. Mă rog, niciodată n-am suferit de mania persecuției și nu-mi propun să mă las acum robit de ea. Curând, va trebui să mă duc la hotelul Raven, să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
istorisesc o versiune a poveștii lui Hartley, pentru că, în dispoziția mea actuală, colcăind de teribilul meu plan actual, nu puteam înfrunta perspectiva minciunilor și a duelurilor și, probabil, a unei primejdioase încăierări. Ca să spun adevărul adevărat, încercam o teamă aproape superstițioasă față de ura Rosinei. Voiam s-o neutralizez pentru moment, astfel încât să scap de grija ei. În curând, urma să înfrunt alte primejdii și hotărâri; și aveam o concepție intuitivă, care s-a dovedit corectă, asupra felului în care va reacționa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu totul neprevăzut. Asemenea eretic poate fi persecutat de atunci și până la sfârșitul vieții de cine știe ce oribilă și absolut neașteptată revelație, care să se prefacă într-o obsesie aproape obscenă. Or, eu mai aveam de luptat cu propria-mi oroare superstițioasă față de statutul marital, această inimaginabilă condiție de intimitate și robie reciprocă. Oricum, logica situației mă împingea acum forțat către asemenea primejdioasă și execrabilă aventură. Era primul pas pe care trebuia să-l fac, încercarea de a răspunde la prima întrebare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a ieșit. Am condus-o apoi în dormitorul meu, dar era limpede că nu voia să doarmă cu mine. În asemenea momente, lucrul cel mai bun era s-o las în pace. Se înstăpânise pe ea un soi de spaimă superstițioasă, care luase forma unei delirante dorințe de inconștiență. — Vreau să dorm, trebuie să dorm, singurul lucru care contează e somnul, somnul, o să dorm. Avusesem bunul-simț de a anticipa asemenea situație și îi pregătisem un culcuș în mijlocul camerei interioare de la etaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu piatra pe care i-o dăruisem. M-am întors automat. James a încercat să mă prindă de braț, dar l-am îmbrâncit într-o parte și am pornit iar să urc pe alee. Eram mânat de nevoia stringentă, aproape superstițioasă, de a-i lăsa lui Hartley sacoșa, de a nu o lua cu mine, de a nu o duce la Capul Shruff, unde ar fi fost un semn de rău augur și ar fi colectat excrementele demonilor. Abia mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reale dintre oameni se creează involuntar. — Ca și cele de rudenie. Ce spuneai despre Titus? — Da. Sau uneori par predestinate. Un budist ți-ar spune că v-ați cunoscut într-o viață anterioară. — Tu te-ai defini drept un om superstițios? Nu-mi răspunde că depinde de ceea ce înțeleg eu prin superstiție. În cazul ăsta nu-ți pot răspunde. Crezi în reîncarnare? Crezi că dacă n-ai fost om bun în viață te vei reîncarna în chip de... hârciog... sau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scăpa. Mă rog, dacă pleci, dă-mi de veste când te întorci. — Așa o să fac. — Nu pot să înțeleg atitudinea ta față de Tibet. — Față de Tibet? — Da, destul de ciudat! De bună seamă, nu era vorba decât de o tiranie medievală, primitivă, superstițioasă. — Firește că era o tiranie medievală, primitivă și superstițioasă, cine neagă acest lucru? — S-ar spune că tu. Tu pari să privești Tibetul ca pe un paradis pierdut al budiștilor. Niciodată până atunci nu mă hazardasem să discut asemenea chestiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când te întorci. — Așa o să fac. — Nu pot să înțeleg atitudinea ta față de Tibet. — Față de Tibet? — Da, destul de ciudat! De bună seamă, nu era vorba decât de o tiranie medievală, primitivă, superstițioasă. — Firește că era o tiranie medievală, primitivă și superstițioasă, cine neagă acest lucru? — S-ar spune că tu. Tu pari să privești Tibetul ca pe un paradis pierdut al budiștilor. Niciodată până atunci nu mă hazardasem să discut asemenea chestiuni cu James. Probabil că eram beat de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Bologna, a trimis un adevărat ultimatum Flo‑ renței. În anul 1508, după o scurtă vreme petrecută la Florența, Michelangelo a plecat la Roma unde a reluat lucrările la mausoleul papei, dar curând a trebu‑ it să abandoneze munca: motivul? Teama superstițioasă a papei a fost întreți‑ nută de același Bramante, însă tot el îl sfătuiește pe papa să‑i încredințeze lui Michelangelo pictarea plafonului capelei Sixtine 11, sperând să‑l compromită pe artist care, în afara scurtei ucenicii la Ghirlandaio, nu avea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Bologna, a trimis un adevărat ultimatum Flo‑ renței. În anul 1508, după o scurtă vreme petrecută la Florența, Michelangelo a plecat la Roma unde a reluat lucrările la mausoleul papei, dar curând a trebu‑ it să abandoneze munca: motivul? Teama superstițioasă a papei a fost întreți‑ nută de același Bramante, însă tot el îl sfătuiește pe papa să‑i încredințeze lui Michelangelo pictarea plafonului capelei Sixtine 11, sperând să‑l compromită pe artist care, în afara scurtei ucenicii la Ghirlandaio, nu avea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
acesta îi înțelege pentru că de multe ori ei se exprimă ca niște copii mari. Aproape tot ce știam și puteam înțelege despre războiul din 1870, Comună, Al Doilea Imperiu, Republică am aflat din ce mi-a povestit o dădacă bătrînă, superstițioasă și părtinitoare, care accepta fără discuție tabloul acestor evenimente și al regimurilor, așa cum fusese zugrăvit de imaginația populară. Prin intermediul ei am perceput rumoarea confuză care e ca un vîrtej al istoriei propagat în mediile țăranilor, ale muncitorilor, ale claselor de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și murdar, stăpîn și slugă, necredincios și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul] a invadat, a infectat, a îndobitocit și diformat întregul pămînt (...) nu mai este cu putință să l stîrpești, cu mijloace omenești”8). Bacovia își limitează critica sa asupra burgheziei la o „serenadă din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
38%, cel mai ridicat dintre cele trei variante de răspuns la relația preot-DGASPC, este unul surprinzător. Înseamnă că trebuie luat în calcul și celălalt aspect și anume ceea ce afirma un gânditor român despre religiozitatea la români, care susținea și "calitatea" superstițioasă a acestei religiozități. Graficul 17. Existența locului de rugăciune în DGASPC pentru zona Moldova În ceea ce privește locul de rugăciune în DGASPC pentru zona Moldova, există următoarele valori: 38% există biserică, capelă, loc de rugăciune în cadrul centrelor de plasament, 62% beneficiarii merg
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
exclusiv În slujba răului. Dorința lui de răzbunare e patologică. Setea de sânge nu poate fi controlată. G. Călinescu Îl caracterizează astfel: „Abstrăgând de la sensul literar, figura eroului e romantică, Lăpușneanul e genealoid, plin de contradicții, un monstru moral, aci superstițios, aci impiu (necredincios ), o dată delicat, altă dată crud, practic ca unul care ar fi studiat pe Machiavel și totodată fricos de damnare...un erou impenetrabil.”. Moțoc se distinge prin lașitate; doamna Ruxanda, prin bunătatea ei, devine o victimă. Aflată În fața
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
astfel de probleme, ça fait mal! Sunt tot felul de oameni care vin la spovedanie: cu ce să încep, prostituate și homosexuali, oameni care fură, hoți... Țigani? Țiganii vin mai rar la spovedanie, știți cum e, țiganii sunt mai mult superstițioși decât credincioși. Sper să nu mă dea în judecată pentru asta, că sunt mari specialiști în Franța în sensul ăsta. Adică? Zeci de mii de plângeri ale țiganilor la Consiliul Europei. Așa își făceau ei acte în Franța. După ce nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
frumoase. * La petrecere a fost comesean cu tine? * A înconjurat figura cu un contur care să atragă atenția asupra ei. * Am vorbit cu un moș bătrân, însă foarte înțelept. * Nu e bine să te întorci înapoi din drum? Deci ești superstițios. * Inamicul îl dezarmase de toate armele pe care le avea asupra sa. * Bunica pusese oala de lut cu chișleag la prins, deasupra pe sobă. * Este o publicație bilunară care apare o dată la două săptămâni. III. Nivelul morfologic al limbii române
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se reunea totul. În admirația sa pentru forța infinită și belșugul naturii, care nu e capabilă să producă pentru ochii noștri numai perfecțiunea, ci și imperfecțiunea (Ethica, I, Încheiere) observație pe care o punea într-un ascuțit contrast cu teama superstițioasă sau cu mărginita enervare a oamenilor în această admirație, el era înălțat deasupra comediei și tragediei vieții și asemenea contradicții nu puteau determina pozitiv starea lui sufletească în fața vieții. Ar fi nedrept să tragem de aici concluzia că, în viața
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
împărăția ce își propune să întemeieze la Constantinopol, nu numai provinciile grecești ce se află sub stăpânirea turcească, dar și acele care fac parte din Polonia și din posesiunile austriece. Ea ar dori să întrebuințeze puternica legătură a unei religii superstițioase spre a întruni, într-o masă nouă, niște popoare ignorante și obișnuite cu jugul robiei. Este asemenea adevărat că a izbutit, prin ajutorul preoților de toate sectele, să facă Revoluția și chiar națiunea franceză odioasă în ochii grecilor pe când ea
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
grandoman ar putea chiar să creadă că poate el să vindece lumea, să-și închipuie că menirea poeziei lui e vindecarea universală. Nu numai că sunt sceptic în ce privește propria mea motivație altruistă, dar, ca orice alt poet, sunt teribil de superstițios în această privință. L-am avut profesor la Leeds pe minunatul poet Martin Bell. Mi-a spus cândva că știe să facă farmece și se închina lunii de trei ori în fiece noapte. Nu mi se pare deloc nefiresc. Mă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]