82,980 matches
-
te ascult. Degeaba! Sînt Domn ce se irită Și-ți îmbrîncește trupul, în silă, la buldogi! Căci sufletul de-o lună ne-nduplecat și mort e. Baston de trestioară voi învîrti mereu, Rîzînd de-acest spectacol ce n-o să-l mai suporte Nici consulii cetății, nici scalvii din escorte. Și nasul ți-l va rupe prepelicarul meu!
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
de sus, că angajează în procesul schimbării toate zonele existenței, fără a neglija factorul subiectiv în favoarea celebrelor Ťcondiții obiectiveť. Boala produsă de Ťregimť se numește pasivitate. Conduita, prin definiție, e activă și responsabilă. Regimul desfigurează. Conduita configurează. Un regim se suportă. O conduită se asumă. Tragerea acestei linii despărțitoare înseamnă, poate, abolirea unor iluzii. Dar, totodată, e o fereastră spre viitor." Note: 1) Frază rostită din balconul C.P.U.N. (13 martie 1990). 2) La 25 septembrie 1991, minerii sosiseră în
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
ceață cînd bufnița așezată pe umăr hipnotizează întîmplarea............................................." și cînd ai pus punct ți se spune ,toate astea-s literatură" și realitatea surîde în treningul ei esoteric prevăzut pentru saltul în gol. cine/ce face acțiunea și cine/ce o suportă. după o zi de muncă stelele reci se uită fix la mijloacele de producție și se literaturizează (crezi tu). așa cum stau acum la o masă joasă-n localul plin cu picturi de gang și metri de sticle în rafturi. fac
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
l-au citit, ori nu l-au citit pe Nabokov. Dacă inițial autorul Lolitei a fost acuzat de imoralitate pentru capodopera sa, acum admiratorii săi necondiționați îl pun alături de Faulkner. În ce mă privește, cred că miza lui Nabokov nu suportă comparație cu a celui ce a scris Lumină de august și Absalom, Absalom! prin care ne dovedește că tragicul n-a încetat să existe odată cu Dostoievski, așa cum eram tentați să credem. Veți zice că, dacă Nastasia Filippovna e asimilată de
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
înțelegînd că s-a reabilitat cu Monica Lovinescu și cu Virgil Ierunca. Fiindcă eu nu-mi pot imagina nici ce ar fi însemnat disidența lui fără "Europa liberă", nici ce ar fi însemnat "Europa liberă" fără mărturiile celor ce au suportat aici, în țară, binefacerile celei mai înaintate orînduiri din lume. Dacă întîlnirea de la Aix a stat sub semnul scrisorii de mai sus, pe care o primisem cu puțin timp înainte, cea de la Die, la care n-au participat nici Monica
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
dispuntei. Nu știu ce gîndea el, dar eu cred că păsările sînt ca îngerii și că asimilarea plecărilor numeroase din ultimii ani ai dictaturii cu migrația acestora în țările calde, pentru a nu-și risca viața rămînînd într-un climat greu de suportat, nu era de natură să jignească pe cineva. Oricum, discuția aceea a avut darul de a lămuri anumite lucruri și nu a dus la o ruptură între cei ce am participat la ea, așa cum se întîmplă de obicei. Spun asta
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
duplicitară, disprețuitoare, folosindu-se de ea ca de un obiect sau, mai rău, ca de un animal din gospodărie. Că în Moara cu noroc femeile sînt cetățeni de categoria a doua o demonstrează și repetatele hărțuiri sexuale pe care le suportă Uța (slujnica angajată de Ghiță la recomandarea jandarmului Pintea), din partea lui Lică. Ea este pișcată de două ori, golănește, de pulpe, fără ca autorul să sugereze prin ceva caracterul reprobabil al unui astfel de gest. Atitudinea față de femei nu este, din
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
brazda strâmbă a regimului, alegând în locul complicității morale profitabile un statut marginal, cu toate consecințele dureroase implicate: existență izolată și, într-un anume sens, "invizibilă", stări depresive și un tot mai accentuat sentiment al ratării. Cu atât mai greu de suportat, cu cât structura temperamentală și psihologică a lui Ion D. Sîrbu era a unui ins robust și vital, fără timidități și însingurări, căutând întâlnirea, schimbul de impresii și de opinii cu semenii. O mare dorință și o nevoie intensă de
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
biruit. Cel de-al treilea,cel mai tăcut de altfel,amestecă cu măiestrie cărțile și le împarte celorlalți. Toți așii și dama de caro poposesc instantaneu în mâinile lui Micky,brăzdate de mânerele bagajelor. Până la urmă,nici Dumnezeu nu mai suportă aroganța,s-a săturat de stele false care-i întunecă Împărăția Cerurilor. Cei trei schimbă din cărți, după nevoi sau mai exact după speranțe, însă la el nu e nevoie, căci figurinele colorate s-au aliniat frumos,într-un careu
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
pasă de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea/ mână în mână cu imaginea ei în apă?/ Cui îi pasă de cerul fierbinte/ cu șuvițe cărunte/rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Atâtea întrebări îmi rămân.../la care universul răspunde mereu/ cu marea lui muțenie! (Cui îi pasă? ). Adevărata poezie, dincoace și dincolo de orice retorică, ne pune față-n față cu semnificația profundă a realului, altfel spus cu necontenita, ne-înțeleasa
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
a ieși din “conul de umbra” o ajută să treacă de la lumea reală spre cea lirică. (“Un fel de poveste”). //„sărbătoream jumătatea de veac/împreună cu tine/mai degrabă fragili decât rigizi/scufundați în mlaștina simțurilor/deodată n-am mai putut suporta/mirosul florilor puse la presat/în toate cărțile de rugăciuni//. Prin mesajul versurilor sale, m-a convins că trebuie să-i înțeleg această lume a ei în care temerea, curăția, credința, tristețea, bucuria cu lacrimi fac parte din ceea ce am
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
de-o poveste. Ceea ce s-a întâmplat în ograda ta, în țara ta și pe spinarea ta, trebuie ținut minte și dacă poate fi scris, atunci așa să fie! Au trecut toate anotimpurile dintre care acela cel mai greu de suportat fără a avea o denumire sau fiind într-o ordine anume, a rămas să secătuiască toate celelalte anotimpuri. Este anotimpul dezrădăcinării ! Constantin Țurcanu realizează și transpune dintr-o pornire clar naturală, episoadele unei mari păcătoșenii care s-a abătut peste
DANIEL MARIAN DESPRE CONSTANTIN ŢURCANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380674_a_382003]
-
de tine fără să vreau. Încet, încet, nu-te mai cunoșteam. La început, încercasem să mă mint, să te mint. Îți simțeam frica și lupta, dorința de a mai fi puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea de a suporta chinul. Nu știam ce mă doare mai mult prezența morții sau durerea ta. -Te doare, tată? -Mă doare, fata mea! Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune. E totuși tatăl meu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de tine fără să vreau. Încet, încet, nu-te mai cunoșteam. La început, încercasem să mă mint, să te mint.Îți simțeam frica și lupta, dorința de a mai fi puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea de a suporta chinul. Nu știam ce mă doare mai mult prezența morții sau durerea ta.-Te doare, tată? -Mă doare, fata mea!Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune.E totuși tatăl meu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pasă de salciile ce mă plâng, de răul ce se aruncă în lac, unde plutește umbră mea mâna în mână cu imaginea ei în apă? Cui îi pasă de cerul fierbinte cu șuvițe cărunte rămas de la norii ce nu mai suportă albastrul? Citește mai mult A CHI IMPORTAA chi importă l’apprensionee la mestizia delle stelle che calano în me ? A chi importă le salici che mi rimpiangono,îl fiume che și getta nel lago,dove galleggia la mia ombraabbracciata alla
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
mine?Cui îi pasă de salciile ce mă plâng,de răul ce se aruncă în lac,unde plutește umbră meamână în mână cu imaginea ei în apă?Cui îi pasă de cerul fierbintecu șuvițe cărunterămas de la norii ce nu mai suportă albastrul?...
VIORELA CODREANU TIRON [Corola-blog/BlogPost/380687_a_382016]
-
Trudă), desigur va înfrunta vremurile și toate exigențe critice, pentru că e mirifică. Se desfășoară ca un spectacol al inteligenței, luminează, creează o stare de liniștite, de calm, de odihnă stenică și de smerenie, e o rostire de tandrețe care nu suportă bariere, e un fel de terapie de care pururea avem nevoie și o căutăm cu sete. Domnița Neaga, artizană a gândurilor cioplite în versuri cu candoare și decență, ținând candela aprinsă, se roagă pentru păstrarea purității spirituale, gingășie, delicatețe, iubire
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
Erau frumoase amândouă, Curate n-am ce să mai zic, Păreau că sunt inteligente, Păcat că m-au dezamăgit! Ce mai înaltă și brunetă, Îi spune celei blonde-așa: Păi nu vezi fată că ești proastă, Eu nu te mai suport așa”„ Cea blondă, dup-o clipă de uimire, Când tâmpă se uita la ea, Îi dă o palma și îi spune: ”Auzi ”fă„, cum îmi spui așa ceva? Când tu ai luat o notă proastă, De-mi e rușine mie de
FETELE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380760_a_382089]
-
nici o secundă ci doar se atenuează în anumite momente... Stau și mă gândesc la cel sau cea care a spus pentru prima oară: „Să nu-i de Dumnezeu omului cât poate să ducă”.... Oare acea persoană câtă durere o fi suportat??? Cine mă cunoaște știe câtă încredere am eu în Bunul Dumnezeu, cât de mult sunt atrasă de spiritualitate în sine, cât de mult mă străduiesc să înțeleg și să-i ajut și pe alții să o facă... Dar acum sunt
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
de ți-e foame Când căutai prin gunoi un covrig? Iată un șirag să ai de mâncare Să te întremezi și să-ți treacă de frig Oare ți-a văzut cineva rănile Din sufletul tău amărât dar gentil? Tăcut tu suporți și vorbe ostile Și ai zgârieturi pe trupu-ți fragil Cine a văzut că ai răni pe picioare De când umblai singur desculț prin țăpligi? Iata, o fetiță ți-a adus sandale Nu-s prea arătoase - dar pot fi opinci Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
argintiuTe-a întrebat cineva de ți-e foameCând căutai prin gunoi un covrig?Iată un șirag să ai de mâncareSă te întremezi și să-ți treacă de frigOare ți-a văzut cineva rănileDin sufletul tău amărât dar gentil? Tăcut tu suporți și vorbe ostileși ai zgârieturi pe trupu-ți fragilCine a văzut că ai răni pe picioareDe când umblai singur desculț prin țăpligi?Iata, o fetiță ți-a adus sandaleNu-s prea arătoase - dar pot fi opinci... XVIII. SUAVE FLORI, de Virgil
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
-ți ziua în exuberanță Când haite se adună să sfâșie Un veac și un pământ năpăstuit Îmbracă iar cămașa ta de ie Și-o sabie cu vârful ascuțit Cu versul tău lovește fără teamă Nevolnicii care te-au prigonit Nu suporta o viață de cazarmă Și nici destinul celui urgisit! Iubirea ce durează-n veșnicie N-acceptă plânsete și lamentări Nici marea-nvolburată, pe-o tipsie, Nu te va duce-n raiul din visări! Scrâșnind din dinți, cu sabia dreptății Croiește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
bruma de speranțăNu venera icoane trecătoareSfârșește-ți ziua în exuberanțăCând haite se adună să sfâșieUn veac și un pământ năpăstuit îmbracă iar cămașa ta de ieși-o sabie cu vârful ascuțitCu versul tău lovește fără teamăNevolnicii care te-au prigonitNu suporta o viață de cazarmăși nici destinul celui urgisit!Iubirea ce durează-n veșnicieN-acceptă plânsete și lamentăriNici marea-nvolburată, pe-o tipsie,Nu te va duce-n raiul din visări! Scrâșnind din dinți, cu sabia dreptățiiCroiește-ți drumul către nemurireRidică sus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
în momentul în care am ajuns în fața faptului împlinit mi-am dat seama că sunt total nepregătită pentru acest moment... însă operația avusese loc... iar timpul niciodată nu vrea să se întoarcă din mersul lui grăbit... așa că a trebuit să suport consecințele neinformării mele la vreme. Atunci am învățat cu adevărat ce înseamnă durerea dar mai ales am învățat ce este cu răbdarea, de care avem nevoie pe parcursul vieții noastre... dar mai ales în perioade de genul celei prin care am
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
dăruiesc... cu tot dragul... urmând ca după ce-l citiți dacă ceva nu vă este clar să mă întrebați și sigur vă voi ajuta cu toată dragostea mea. RĂBDÁRE, răbdări, s. f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale; putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente. RĂBDAREA... este o stare pe care ne-o impunem în anumite momente ale vieții noastre, când nu mai avem o altă opțiune, atunci când ne aflăm
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]