441 matches
-
de partizani, acolo, În munți, și promitea răzbunări exemplare. Noi, copiii, Încă nu știam ce erau aceia partizani. O sumedenie de povești circulau pe seama lor, dar nimeni nu-i văzuse. Se vorbea de un șef al badoglienilor, unul Terzi (un supranume, bineînțeles, cum se obișnuia atunci, și mulți ziceau că și-l luase de la Terzi acela din desenele animate, prietenul lui Dick Fulmine), fost plutonier de carabinieri, care, În primele lupte Împotriva fasciștilor și a trupelor SS, Își pierduse un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
L-am făcut pe Belbo să se Întoarcă la amintirile lui: „Și cum era Întâmplarea cu don Ticho Brahe acela, sau cum se numea, care v-a Învățat să sunați goarna?” „Don Tico. N-am aflat niciodată dacă era un supranume sau numele lui de familie. Nu m-am mai Întors la oratoriu. Ajunsesem acolo din Întâmplare: slujba, catehismul, multe jocuri, și câștigai o iconiță cu fericitul Domenico Savio, adolescentul ăla cu pantaloni mototoliți, de pânză aspră, care În statui stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
amenințări, bătăi, dar și deducții dintre cele mai fine. La un moment dat, a rezolvat un jaf de proporții pe baza unui firicel de ață din haina unuia dintre făptași. Sub conducerea de excepție a lui Byrnes, detectivii au căpătat supranumele „Nemuritorii” și au redus considerabil rata infracționalității într-un oraș ce semăna pe vremea aceea foarte mult cu Vestul Sălbatic din acest punct de vedere. În timpul vieții, Herman Sachs a fost un mare colecționar de obiecte cu însemnătate din sfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
făcut în acest weekend sunt de-ale lui Houdini sau derivații din trucurile acestuia. Apoi celălalt lucru pe care l-a zis, cum că este vrăjitor. Prin anii 1800, a existat un magician pe nume John Henry Anderson. Acesta era supranumele său - Vrăjitorul Nordului. Era cu adevărat talentat, dar a avut și ghinioane cu flăcările. Reprezentațiile au fost ruinate de câteva ori de foc. Iar David mi-a spus despre Weir că, la rândul său, a fost ars într-un incendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai are răbdare și că PSD nu se va învârti la infinit după coadă. „DIAVOLUL“ ȘI „MAIMUȚA CURENTATĂ“ În sporturile dure, în care adversarii se lovesc cu pumnii și picioarele în cap, există obiceiul ca acestora să li se atribuie supranume înfricoșătoare. La noi, în arena politică, e invers: doi titani loco își lipesc reciproc pe frunte etichetele cele mai derizorii. Doi eroi ai timpului nostru, amândoi cu o mână pe cruce și cu cealaltă pe găleata cu lături. Ca-ntr
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
în L.A., interdicția de a circula după ora 10 seara. Coleman avea nouăsprezece ani și locuia în Bunker Hill cu mama lui nebună, Delores, și două surori vitrege. Folosea numele de „Masskie” pentru că mămica de sclavi avea nevoie de un supranume patern, ca să primească ajutorul social pentru fiul ei, și de cele șapte litere ale lui, ca să se conformeze preceptelor numerologice ale surorii Aimee. Coleman a renunțat să urmeze cursurile liceului din Belmont atunci când nu l-au mai lăsat să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu Sf. Ilie („sfânt mare, cu roșu la calendar”, indiciu al importanței zeului furtunii în panteonul arhaic autohton). Zeița fertilității a fost asimilată cu Sf. Maria. Duhurile rele au devenit ipostaze ale lui Iuda sau Scaraoțchi (conform pronunției slave a supranumelui lui Iuda Iscarioteanul - Iskarioțki). Vechii preoți-magi au primit (sau și-au luat) ca „patron” pe legendarul rege biblic Solomon (de unde apelativul „solo monari”) și așa mai departe. Dar dacă pentru Sf. Gheorghe, Sf. Maria, prorocul Eliah, apostolul Iuda, regele Solomon
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
comanda „spirt de afion” prima doamnă a Moldovei în 1813 (252). Un spițer Lochmann este atestat în 1828 și la București (200, p. 39). în paranteză fie spus, nu știm dacă Lochman a fost inițial un nume real sau un supranume legendar. În tradiția islamică (vezi Coran, XXXI, 12-19) apare un înțelept tămăduitor pe nume Lokman (Luqman). Cantemir credea că numele acestui vraci miraculos („n-ar fi existat nici o boală pe care să n-o fi vindecat”) ar proveni de la „stricarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a avut idea înființării unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Memoriul depus de ea în 1939 la Ministerul Aerului, după un raid aviatic în Suedia și Finlanda, a fost aprobat, și escadrila a fost înființată. Supranumele de "Escadrila Albă" venea de la faptul că avioanele (tip RWD-13, de fabricație poloneză, relativ mici) au fost vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplicată pe fuselaj și pe aripi 4. În escadrilă, cea mai apropiată prietenă a Marianei a
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
va însoți în toate împrejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”29. S-au propus următoarele ipoteze: 1. Supranumele se datorează apartenenței la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit mare, încovoiat”), intrat și în greacă sub forma sik£rioj. Termenul înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. 2. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, în acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă în legătură cu verbul aramean scheqar, „a înșela”. Iuda Iscariotul ar însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând de la același raționament, pune numele în legătură cu rădăcina sagar/sakar, „a preda”, tradus în LXX
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dacă se demonstrează că numele „Iscarioth” apare în perioada post-pascală. E mai plauzibil însă că numele întreg exista înainte ca Iuda să fi luat hotărârea de a-L da pe Isus în mâinile Sinedriului. 3. Teza cea mai pertinentă explică supranumele prin locul de baștină al lui Iuda. În Iosua 15,25 se menționează o localitate Qeriyyot, aflată pe teritoriul alocat tribului fiilor lui Iuda. Amos 2,2 și Ier. 48,24 situează o localitate cu același nume în ținutul moabiților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
10,6.8, Isch tob, care înseamnă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul apostol negalilean dintre cei doisprezece. Or, cel puțin la Marcu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Științe naturale, pe numele lui adevărat Octav Anastasescu, fusese poreclit astfel din pricină că era mic, gras, cu burtă, și mergea crăcănat. Era ras complet atât pe față, cât și în cap. Avea o gușă enormă, ce-i mai atrăsese și supranumele de Pelicanul sau Babița, firește, în legătură cu specialitatea lui de naturalist. Toată lumea îl știa, însă, de Crăcănel, iar foarte mulți elevi nou-sosiți habar n-aveau care e numele adevărat al profesorului și-l cunoșteau sub această încîntătoare denumire. Acasă, toți, când
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
engl.) . Membru al confederației de indieni din America de Nord. California. În romanul 1984 de G. Orwell, camera 101 din „Ministerul Iubirii“ este... . Corvoadă. . Stradă londoneză unde se află redacțiile celor mai multe ziare. Termenul este folosit figurativ, cu referire la toată presa britanică. . Supranume poetic al lui Wiliam Shakespeare. . În original trusty = deținut care se bucură de un tratament privilegiat drept răsplată pentru buna lui comportare. Joc de cuvinte intraductibil - golden handjob (autosatisfacere totală) și golden handshake (sumă de bani plătită ca o recompensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Tocmai pe timpul acela rula la TV serialul preferat Tarzan și printre personajele iubite de mulți era maimuțica Tamba, însă motanul fiind fermecat n-a avut nicio reacție de împotrivire sau obiecție la auzul poreclei feminine și a adoptat acest supranume imediat. El va fi prietenul și confidentul lui Stani. Nu trebuiau să-și vorbească, doar își amestecau gândurile și mai făcea o năzdrăvănie când vedea supărare pe chipul amicului său, astfel îi arăta loialitate fără interes. Până când Stani a plecat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mod foarte discret, printr-un scâncet ce îi încredința pe toți că va fi cuminte ca o fată. Primul a primit numele Amirion ce mai târziu va fi supranumit cel Viteaz, iar cel de-al doilea, Sturion care va primi supranumele Fricosul. În vreme ce erau doar niște bebeluși, între copii nu era sesizabilă nici o diferență, dar pe măsură ce creșteau și începeau să aibă diverse preocupări, înclinațiile lor se vădeau în pasiuni și se observau diferențele dintre ei. Amirion mergea la vânătoare împreună cu soldații
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stofă”, sărmani filfizoni. Între ei, mult prea fardatul Sir Skeffington, țintă a bătăilor de joc cvasigenerale. Atât doar că mai toți efeminații eleganți nu renunță la câteva Însemne ale virilității, să-i spunem, „standard”. Între care, Întâi de toate, un supranume de mare circulație În epocă: the Bucks. Cum ar veni, „Masculii” sau „Țapii”. Să nu uităm că zeului-dandy George Brummell i se va spune când „Beau Brummell”, când „Buck Brummell”. Desigur că grija exagerată pentru toaletă, stilizarea gesturilor, afectarea dicției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se audă. De aici numele de Incredibilii, dat lor În epocă 1, mai exact În jurul lui 1796-1797, când aristocrații Încep să se Întoarcă din exil. Așadar, alături de Frumoșii, Rafinații, Minunații, ei Își mai adaugă un sinonim În lunga serie de supranume. Tot atâtea feluri pentru a-i numi pe tinerii francezi, eleganți, superficiali, insolenți, pe care Îi unește un ideal contestatar: fără a se afilia vreunui partid politic anume (devenind fie bonapartiști, fie regaliști, fie democrați cu moderație), ei neagă egalitarismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Lucrurile nu sunt Însă nici pe departe atât de limpezi pe malurile Senei. Din nou, diferența de stil dintre continent și insulă Își spune cuvântul. În Anglia, continuitatea monarhiei, a ideologiei sale face ca, În general, dandy-i, indiferent de ce supranume poartă, să aparțină aceleiași lumi, educați fiind În aceleași mari școli (Eton, Harrow, Oxford, Cambridge), frecventând aceleași saloane și cluburi. „Disidenți plini de distincție, rafinați, ei au, din 1820 până la 1880 și deseori mult după aceea, un aer de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Greci”, părinte. ― Dacă așa ți-i voia, să mergem, fiule. ― De ce a fost numită mănăstirea “La Greci”, părinte? ― Probabil că la început o fi având alt nume, dar fiindcă a ajuns în mâna călugărilor greci s-a ales și cu supranumele “mănăstirea La Greci”. Pentru început, însă, să vedem ce scrie într-un suret (rezumat) după un hrisov din aprilie 1584 al lui Petru Șchiopu voievod. Hrisovul a fost scris cu zece ani înainte ca Aron Vodă să fi zidit Mănăstirea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
viețuitoarelor. Sau cebiche, fel de mâncare tipic peruan, preparat din pește crud sau fructe de mare crude, în suc de lămâie, ceapă, usturoi și sare (n. tr.). Produs în anul 1972. Denumire a Parlamentului în mai multe țări latino-americane. Eliberatorul, supranumele lui Simón Bolívar (1783-1830), general și om de Stat venezuelean, conducătorul războaielor de independență de sub dominația spaniolă din mai multe țări latino-americane (n. tr.). Alfred Edmund Brehm (1829-1884), explorator și naturalist german, autor al lucrărilor Note de călătorie prin Nord-Estul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
regină, regina era foarte șanjabilă. Mic și viril ("Io nu-s sexuagenar terminat ca Carp!"), bine înfipt pe picioarele scurte, Mistrie trona în biblioteca-gineceu, cu cadînele în jur. Antoaneta vache-qui-rit avea trei sîni pentru el. I-ar fi mers și supranumele de vacă nebună, dar nu se inventaseră nici boala, nici simptomele. Elviricăi Țarcă i se năzărise că Mistrie seamănă cu Robert Redford. Ținea în fichet un portret cu blondul actor american, în Marele Gatsby. Era și fană a versurilor mistriote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
1922. Este vorba despre un personaj cu caracter dual. La prima vedere, băiețoasa pare a fi o caricatură a semi-virginei. Este o tânără care o întrece cu mult ca depravare și comportament scandalos pe Maud de Rouvre. Așa cum arată și supranumele său, băiețoasa pe numele său adevărat Monique Lerbier, o domnișoară provenită din rândurile înaltei burghezii duce o viață de băiat. Și cine spune băiat la genul feminin, spune, desigur, vagaboandă... În primul rând, Monique Lerbier cultivă o înfățișare de băiat
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Nici așa nu e bine! Se prind, că sinonimu-i lesne decriptabil!"... Iar mă înroșesc: îi promit samariteanului că seara următoare nu voi mai pronunța nici Masturbie! Și mă țin de cuvînt. A treia întîlnire comună avea să lanseze un nou supranume pentru Gagniuc: "Ce mai faci, Labiche?!"... (E. Labiche a fost unul dintre marii dramaturgi bulevardieri ai Franței). Prietenul meu, iertător, dar mîhnit sincer, m-a luat de-o parte și mi-a adresat cuvinte greu de suportat: "Adică, n-or
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]