491 matches
-
iar pe dobitoc, adică pe frunte, îi fusese înfundată o scufie. Nu avu timp nici să înjure cumsecade, fiindcă bufni de dușumea. Azvârli tichia, pentru că se împletici și în tichie. Vărsă o porție dublă de înjurături și, c-un efort supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se deplasă cu pași mărunți, de fandosită japoneză, până lângă măsuța joasă, lovită de-o erupție de ceșcuțe, scrumiere, pantofi și farfurioare cu resturi de haleală. Și, lângă acea haioasă și nemaipomenită măsuță
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rece Îmi năvăli pe șira spinării și o teamă inexplicabilă Îmi cuprinse dintr-o dată Întreaga ființă. Trăgeam cât puteam de ușă. Tălpile (deși În apă) Începuseră să-mi ardă. În spate percepeam vagi șuierături. Am reușit să ies cu sforțări supraomenești. Soneria de la intrare zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, cu Început de amnezie și față de pește-sabie (asta și datorită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Am observat cum i se citește pe față faptul că va trebui să inventeze altceva. În cele din urmă, ieși făcând roaba din nou, dar de data aceasta mișcările lui erau mult prea pământești, pentru că le lipsea acea ușurință aproape supraomenească pe care o aveau înainte să-și piardă încrederea în el. Helen și Bill erau singurii care nu păreau a fi afectați de catastrofă. Cu o foarte bună prezență de spirit, Helen nu făcu nici un efort să-și sucească gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cât mai grotesc și mai real cu putință; țipetele, urletele și strigătele personajelor vor fi alese în funcție de imaginația, posibilitățile și temperamentul actorilor; impresia de pericol real, violent și nebănuit va trebui însă cât mai evident sugerată; în sfârșit, cu eforturi supraomenești, BRUNO este scos din groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu poate ajunge, zonele siderale dobândesc prestigiul transcendentului, al realității absolute, al veșniciei. Acolo locuiesc zeii și tot acolo se înalță, după unele religii, sufletele morților. "Preaînaltul" este o dimensiune inaccesibilă omului ca atare, aparținând de drept puterilor și Ființelor supraomenești. Cel ce se ridică urcând treptele unui sanctuar ori scara rituală care duce la Cer încetează să mai fie om: într-un fel sau altul, el ia parte la o condiție supranaturală. Operația nu este logică și rațională. Categoria transcendentală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lumea de dincolo) și care este păzit de monștri (grifoni, balauri, șerpi). Ca să poți culege fructele, trebuie să înfrunți monstrul-paznic și să-l ucizi: învingătorul trebuie să treacă printr-o încercare inițiatică de tip eroic, câștigând "prin violență" condiția supraomenească, aproape divină, a tinereții fără bătrânețe, a invincibilității și a atotputerniciei. Arborele cosmic, Arborele nemuririi sau al Cunoașterii simbolizează cum nu se poate mai limpede valențele religioase ale vegetației. Cu alte cuvinte, arborele sacru sau plantele sacre dezvăluie o structură
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rafinament "mistic" poate ajunge sacramentalizarea organelor și a vieții fiziologice, pe care o găsim atestată la toate nivelurile arhaice de cultură. Trebuie adăugat însă că valorizarea sexualității ca mijloc de participare la sacru (de dobândire, în cazul Indiei, a stării supraomenești a libertății absolute) nu este lipsită de primejdii. Tantrismul a prilejuit chiar în India ceremonii aberante și josnice. În alte părți, în lumea primitivă, sexualitatea rituală a fost însoțită de orgii. Exemplul de mai sus își păstrează totuși o valoare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
existenței: ca să ajungă om propriu-zis, trebuie să părăsească prin moarte această viață dintâi (naturală) și să renască la o altă viață, superioară, care este deopotrivă religioasă și culturală. Cu alte cuvinte, primitivul își așază idealul de umanitate pe un plan supraomenesc. După părerea lui, 10 nu poți fi om împlinit decât după ce ai depășit și ai abolit într-un fel umanitatea "naturală", pentru că inițierea se reduce în cele din urmă la o experiență paradoxală, supranaturală, a morții și a învierii, sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o experiență paradoxală, supranaturală, a morții și a învierii, sau a unei a doua nașteri; 20 riturile inițiatice cuprinzând încercări, moartea și învierea simbolică au fost întemeiate de către zei, Eroii civilizatori ori Strămoșii mitici; aceste rituri au deci o origine supraomenească și, împlinindu-le, neofitul imită un comportament supraomenesc, divin. Se cuvine să reținem acest lucru, care arată încă o dată că omul religios se vrea deosebit de ceea ce este la nivel "natural" și se străduiește să se împlinească după imaginea ideală care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
învierii, sau a unei a doua nașteri; 20 riturile inițiatice cuprinzând încercări, moartea și învierea simbolică au fost întemeiate de către zei, Eroii civilizatori ori Strămoșii mitici; aceste rituri au deci o origine supraomenească și, împlinindu-le, neofitul imită un comportament supraomenesc, divin. Se cuvine să reținem acest lucru, care arată încă o dată că omul religios se vrea deosebit de ceea ce este la nivel "natural" și se străduiește să se împlinească după imaginea ideală care i-a fost dezvăluită prin mituri. Omul primitiv
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un rol important în religiile evoluate. Un exemplu binecunoscut este cel al sacrificiului la indieni, cu scopul de a dobândi după moarte Cerul, șederea alături de zei sau calitatea de zeu (devatma). Cu alte cuvinte, se dobândește prin sacrificiu o condiție supraomenească, iar rezultatul poate fi omologat cu cel obținut prin inițierile arhaice. Cel ce face sacrificiul trebuie să fie însă mai întîi consacrat de către preoți, iar această consacrare (diksha) implică un simbolism inițiatic de sorginte obstetrică; de fapt, diksha îl transformă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dacă avea noroc, numai un sfert de oră la lecția de la ora două (oriunde ar fi avut loc), iar la cea de la ora patru ajungea după cinci. Starea de tensiune În care-l așteptam, sperând că măcar o dată perseverența lui supraomenească va da Înapoi În fața zidului cenușiu al unui viscol, era un sentiment pe care eram convins că nu-l voi mai Încerca la maturitate (dar am Încercat din nou acest sentiment, când, forțat de Împrejurări, am dat la rândul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se lăsa anihilat de ea. Își acordă, așadar, un răgaz de o jumătate de oră și Își reluă munca, deși brațele Îl dureau teribil și simplul fapt de a ridica o piatră de două kilograme i se părea un efort supraomenesc... O lăsa să cadă o dată și Încă o dată, cu o insistență obsesivă, aproape ca un automat, mușcîndu-și buzele ca să-și Înfrîneze impulsul de a striga de durere, pentru că mîinile, jupuite de piele, transformate În adevărate răni sîngerînde, păreau să refuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu cîțiva centimetri. Din nou zăpușeala puse stăpînire pe ambarcațiune. Niña Carmen se lăsă să cadă pe saltea, iar portughezul Ferreira, cu picioarele rășchirate pe banca sa, deschidea tot mai mult gura ca să respire, ca și cum ar fi făcut un efort supraomenesc să-i ajungă aerul În plămîni. Iguana Oberlus se uita la el nepăsător. Cam patru ceasuri mai tîrziu, portughezul șopti din nou ca prin vis: - Mi-e foame... Fu ultimul lucru pe care Îl mai spuse. Puse fruntea pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nimic care să-i trezească pofta de mâncare. Soția se gândise la el, nu l-ar lăsa să facă foamea, dar efortul de a pune masa, de a încălzi mâncarea, de a spăla farfuriile după aceea, i se părea astăzi supraomenesc. Ieși și se duse la un restaurant. Era deja așezat la masă și în timp ce aștepta să fie servit, îi telefonă soției, Cum merge treaba, o întrebă, Fără prea multe probleme, și tu ce faci, Bine, doar puțin neliniștit, Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la înălțimea umărului. El dintr-un salt disperat, scrijelindu-și mâinile și picioarele, s-a urcat pe ea. Trebuia s-o ridice și pe sora lui. O ținea strâns de mână. Era foarte grea. Îl trăgea în jos. Cu eforturi supraomenești a reușit și de data aceasta. Acum erau sus amândoi. Mai aveau de urcat câteva trepte. Dulăii flămânzi, nervoși și nerăbdători se străduiau în urma lor, voiau să facă același lucru hămăind și urlând din ce în ce mai tare, din ce în ce mai amenințător. Nu izbutiseră chiar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mulțime de lucruri potrivite și necesare de făcut în astfel de situații, acum absolut toate i se învălmășeau cu repeziciune în minte, fără să se deslușească deloc; totul, în jurul lui, părea desprins parcă dintr-un vis urât; practic, făcea eforturi supraomenești, ca să-și mențină dârz sângele rece și ca nu cumva să se piardă de tot cu firea - asta ar fi fost cel mai nefast lucru dintre toate, într-adevăr. Și totuși, în asemenea momente, oare cum poți gândi în întregime
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
altă ocazie nu se ivise și Abdul era convins că, pe zi ce trecea, scădeau posibilitățile de a se mai ivi, căci oboseala, căldura, setea îi sleiau, și simplul fapt de a pronunța un cuvânt începea să necesite un efort supraomenesc. Când, în sfârșit, se trezi de tot, Gacel strânsese deja totul și fixa din nou încărcătura pe spatele celor trei animale. Cu o mișcare a capului, arătă spre al patrulea: — Trebuie s-o omorâm la noapte. — O să atragă vulturii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vrajă exercita asupra lui nesfârșita întindere. „E bătrân, își repeta de nenumărate ori. Un om îmbătrânit înainte de vreme, care și-a petrecut ultimii ani din viață închis între patru pereți și pentru care totul, în afară de a gândi, înseamnă un efort supraomenesc.“ Cum să-i mărturisească acum că adevăratele greutăți încă nu se iviseră? Deocamdată mai aveau apă și trei cămile cărora le puteau bea sângele. Aveau să mai treacă multe zile până când ciudatele lumini strălucitoare ca o mie de sori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oarbă în omul ce mergea înaintea ei o putea salva. Gacel nu-și dădu seama dacă acea noapte era cea mai lungă sau cea mai scurtă din viața lui, căci picioarele i se mișcau ca un robot și voința lui supraomenească îl transformă încă o dată în piatră; dar de această dată era una dintre acele „pietre călătoare“ din deșert, roci grele care, în mod misterios, se deplasau pe acea întindere, lăsând în urma lor o brazdă lată, fără ca nimeni să știe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
patru zile, oricine ar fi îndrăznit să se aventureze în interiorul vechii biserici arse s-ar fi îngrozit văzând o fantomă înaltă, scheletică și șovăitoare, care își târa picioarele prin nava pustie, învingându-și oboseala și vărsăturile, hotărâtă, cu o voință supraomenească, să-și redobândească echilibrul și să revină la viață. Gacel Sayah știa că fiecare din acei pași îl îndepărta un pic mai mult de moarte și îl apropia puțin câte puțin de deșertul pe care îl iubea. Așteptă să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
altceva decât pe profesor... Pentru mine și pentru dunele mișcătoare, pentru soarele acesta prietenos și pentru un strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului țambalagiu Z... N-am încotro. Iau, cu eforturi supraomenești, vioara și arcușul, mă sprijin cum pot de palmier și încep să cânt. Și cânt, și cânt... N-o să-ți vină a crede, dar repetam aidoma improvizația din seara aceea, dacă-ți mai amintești petrecerea la care i-am salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-ți limba, ca animalul asta e-n stare să te omoare, îl sfătui. E-ntr-o dispoziție cum nu se poate mai proastă. O neputința surda fu pe punctul de a-i umple ochii de lacrimi, însă, făcând un efort supraomenesc, reuși să se stăpânească și, întorcându-se pe jumătate, se îndepărta, trăgându-și prietenul, cu greu, după el. — Vino puțin! îl ruga. Trebuie să-ți povestesc ce s-a-ntâmplat. Îi istorisi totul, lângă resturile pirogilor arse. Cand termină, Vetéa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
păsările, chiar si peștii ne vorbesc neîncetat, îi repetase Miti Matái. Iar munca noastră este să interpretăm corect ceea ce ne transmit. Însă acest limbaj i se părea tot mai confuz cu fiecare zi, în primul rând pentru că cerea o capacitate supraomeneasca de concentrare. Înțelegătoarea Vahíne Tiaré fu cea care îl ajută cel mai mult să depășească acest moment dificil, căci, cu răbdarea ei infinită și cu eternă ei bună dispoziție, reuși, până la urmă, să-l convingă să înfrunte încă o dată infinitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
horcăielile victimei aflate în agonie, cu ochii ieșiți din orbite, demonstrând uimirea în fața morții sosite prin intermediulacelei arme necunoscute și strălucitoare, mânuite de unul pe care, până în urmă cu câteva secunde, îl considerase prieten. Băiatul trebui să facă un efort supraomenesc și să-și amintească noaptea nefasta a atacului asupra propriei lui insule, ca să-și poată liniști intru câtva conștiința și să-și justifice acțiunile, căci oricât de profundă ar fi fost ura față de acei sălbatici, mai profundă era repulsia față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]