559 matches
-
asumat decât miza relativ modestă de a reuni opera antumă a scriitorului, reușește mai mult decât atât. Mai întâi, dimensiunile și complexitatea operei lui Naum, pe care ea le evidențiază, fără să îl repoziționeze canonic, l-au scos din clișeul „suprarealistului”. Adică al unui poet care rămâne la negațiile și deconstrucțiile ireverențioase de la finalul deceniului ’30-’40, când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
în evidență rolul important, uneori esențial, îndeplinit în noul val suprarealist postbelic (1945) de poeții de origine evreiască Gherasim Luca, D. Trost și Paul Păun care, împreună cu Gellu Naum și Virgil Teodorescu, au lansat, atunci, un vestit manifest suprarealist. Noii suprarealiști de origine iudaică au plecat din țară prin 1946-1947, continuîndu-și acolo opera. Dintre ei, Gherasim Luca s-a sinucis, la 80 de ani, aruncîndu-se în Sena, Paul Păun s-a remarcat și ca pictor iar David Trost a murit, și
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
și agresiv sunt asociate cu tendința profundă spre lentoarea gesturilor, pierderea vremii, distracție. Astfel, " Hai c-avem treabă" (Bucegi) e o tipică invitație la băutură. Scena de viață cotidiană cu românul mediu la muncă sau la petrecere e uneori complicată suprarealist: într-o reclamă la bere (Ciucaș), colegul șoferului prototipic e un cerb. Fabulosul este însă tratat tot în cheie umoristică, prin comicul de situație și de limbaj: cerbul bea bere la terasă, i se spune "nea Cornel" și dă sfaturi
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
la fiecare pas, și care te așteaptă, la locul ei, stă mai toată poezia lui Gellu Naum. O luciditate visătoare, sau un vis cu ascuțimi de veghe, sînt cele două semi-stări ale ei. De la un capăt la altul al unui suprarealist prelung, de care Gellu Naum, în operă, și în viață, nu s-a dezis nicicum. Un suprarealism ca un coridor, cu întîmplări-descoperiri și cu imagini asupra cărora nu ai nici un control, altul decît acela că le stai în cale, sau
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
devenit proprietar și muzeograf-șef la „Muzeul Comunismului”. Motivul triunghiului amoros este deconstruit parodic de narator, cu ușoare urme moraliste. Răul persistă și prosperă pe seama victimelor, transformate în martiri de istoria falsificată comercial. Cătălin Mihuleac insistă pe spațiul carceral redimensionat suprarealist. Blocul disidenților este o închisoare gândită de „stiliștii spaimei”, iar tortura justifică „cea mai creativă țară din lume, unde până și turnătorii sunt niște demiurgi”. Ca suprapersonaj, blocul capătă conștiință de sine, acționând asemeni unui organism ce înghite tumorile și
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
prin locuri dispărute, dar și prin locuri și astăzi vii, amestecînd personaje reale (marea majoritate) cu personaje de ficțiune, oferindu-ne o sumedenie de exemple scoase din literatură, teatru, cinema, music-hall etc. Unde este centrul erotic al Parisului? Breton și suprarealiștii îl situau în Place Dauphine, ce ar figura un sex de femeie, triunghi perfect mîngîiat de cele două brațe ale Senei. Istoricii însă îl fixează în cartierul Palais-Royal, spațiu emblematic, vreme de mai multe secole, al galanteriei (și al desfrîului
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
numi pe Bataille, căci ne-ar trebui prea multă poftă de umor absurd, nu ne rămîne decît să-l așezăm în rîndul literaților cu veleități meditative. Cel mult, dintr-un scrupul elementar de politețe postumă, îl putem încadra în rîndul suprarealiștilor, tagmă în care Bataille poate intra cu ușurință alături de atîția alți autori cu identitate culturală incertă. Oricum, fără Bataille, sanatoriului ideologic al Franței postbelice i-ar fi lipsit o piesă clinică de primă mărime. Cînd a scris, la tinerețe, un
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
care toți sînt Big Brother și apasă pe trăgaci. P. S. Furnicile din Ciorogîrla s-au adunat și au pus și ele de un canal de televiziune. Programul va fi alcătuit numai din mira postului și din Adrian Păunescu." E ceva suprarealist în comentariul lui Cornel Nistorescu - mai puțin peseul! - dînd ocol sentimentului amestecat de groază-uimire-curiozitate și compasiune pentru oamenii pe care îi vezi trăgînd unii în alții. v Iată cum se vede războiul în "Breful" Tiei Șerbănescu, din CURENTUL: "De dincolo de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
vă vorbesc despre cum citește poetul creșterea firului de iarbă. Dar realitatea visului? Dar conținutul unei interogații? Are el experiența norului, a trecutului? Căci, așa cum spunea nobelistul Ivo Andrici, trecutul este doar ceea ce n-a trecut niciodată. Mă preocupă adeseori suprarealiștii de pe o bicicletă chagalliană. În plus, țin să vă mărturisesc faptul că Franz Kafka mi-e tot timpul un martor fidel și-atunci eu zămislesc realitatea ce înseamnă viața transpusă în vis și posibilul în imposibil și oximoronul tradus în
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
făceai parte din grupul suprarealist, reunit în jurul lui Vratislav Effenberger, grup care fusese tolerat într-o oarecare măsură de autoritățile comuniste, chiar înainte de perioada cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga“. Pe de altă parte, îi cunoșteai pe cîțiva dintre suprarealiștii parizieni, pe care i-ai întîlnit cu prilejul unei prime călătorii la Paris, în 1967. Cum ai fost primit de grupul suprarealist parizian cînd întoarcerea ta la Praga devenea din ce în ce mai improbabilă? Petr Král: Întoarcerea mea la Praga, în 1968, nu
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
la Praga devenea din ce în ce mai improbabilă? Petr Král: Întoarcerea mea la Praga, în 1968, nu a „devenit” improbabilă, decisesem din momentul plecării că nu mă voi întoarce, iar această decizie a fost actul cel mai fericit din viața mea. Cît despre suprarealiștii parizieni, ei au fost mai primitori ca oricînd și, prin ospitalitatea lor, m-au ajutat mult să rămîn la decizia pe care o luasem. Între 1968 și 1981, anul în care ai publicat Drumuri ale Paradisului / Routes du Paradis la
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
în poetica - „postmodernă” avant la lettre - pe care încercam să o formulez în acel text nu era doar ideea unui mit personal, ci totodată - și mai cu seamă - aceea a unui „imaginar sărac”, pe care-l opuneam imaginarului „maximal” al suprarealiștilor; mai modest, acesta trebuia să se împace cu realitatea acolo unde imaginarul suprarealiștilor i se împotrivea programatic. Atitudinea mea față de creație nu era una optimistă, ci dimpotrivă, era una sceptică; crearea unor mituri personale este, în sine, un fapt empiric
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
acel text nu era doar ideea unui mit personal, ci totodată - și mai cu seamă - aceea a unui „imaginar sărac”, pe care-l opuneam imaginarului „maximal” al suprarealiștilor; mai modest, acesta trebuia să se împace cu realitatea acolo unde imaginarul suprarealiștilor i se împotrivea programatic. Atitudinea mea față de creație nu era una optimistă, ci dimpotrivă, era una sceptică; crearea unor mituri personale este, în sine, un fapt empiric și cotidian care nu intră cîtuși de puțin în conflict cu scepticismul. E
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
o tentativă (mai mult sau mai puțin conștientă) de a relua pe cont propriu anumite trăsături ale suprarealismului ceh, care îl deosebește de cel francez - și aici am să citez din prefața la Antologia suprarealismului în Cehoslovacia, unde scriai că suprarealiștii de la Praga au dat întîietate „trăirii (...) nu numai în fața automatismului, dar și, mai ales, a cultului unei «alte» lumi, pur ipotetice, care e marca distinctivă a gîndirii suprarealiștilor parizieni“. Pentru mine, ceea ce a fost cu adevărat important în momentul acela
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
să citez din prefața la Antologia suprarealismului în Cehoslovacia, unde scriai că suprarealiștii de la Praga au dat întîietate „trăirii (...) nu numai în fața automatismului, dar și, mai ales, a cultului unei «alte» lumi, pur ipotetice, care e marca distinctivă a gîndirii suprarealiștilor parizieni“. Pentru mine, ceea ce a fost cu adevărat important în momentul acela era să reconsider totul din perspectiva celor scrise în Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde - deci într-adevăr din perspectiva unei rupturi de suprarealism. Nu pot să fac aici
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
avangarde - deci într-adevăr din perspectiva unei rupturi de suprarealism. Nu pot să fac aici decît o trimitere la ce am spus mai înainte, în special despre ceea ce am numit „imaginarul sărac”, prin opoziție cu imaginarul maximal - sau „deplin” - al suprarealiștilor. Pe de altă parte, ceea ce eu numesc „metafizica pietonală” își are rădăcinile de asemenea în acest nou început, care avea să-mi prilejuiască întîlnirea cu poeți ca Jean-Christophe Bailly, Yves Bonnefoy sau Jacques Réda. Dacă ne-am imagina că ai
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
lor liberalizante din acei ani întrucîtva îmblînziți, cînd înțelegea a îmbrățișa exclusiv revoluția limbajului liric, cînd includea în viziunea d-sale ruptura totală de conveniențe, inclusiv de posibila integrare și solidarizare cu prezentul "noii orînduiri"? E faimosul lâchez tout al suprarealiștilor, despărțirea tranșantă de tot și de toate, pe care o comentează Maurice Nadeau în Histoire du surréalisme. Orientat altădată și aiurea în sensul revoluției comuniste (La Révolution d'abord et toujours), suprarealismul tinerilor noștri poeți din deceniul șapte cădea pe
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
primul rînd, un iubitor de poezie, de suplețe, de corespondențe. Știe că, servită în porții mici, poezia conține aromele unei întregi istorii de reverie, imposibil de redus la compartimente care să nu comunice între ele. De la Baudelaire și pînă la suprarealiști circulă "flogisticul" aceleiași arderi, într-o ștafetă a recuperărilor prin afinități. Cu Marcel Raymond, critica franceză se "deschide", abandonînd cronologia exactă în favoarea asocierilor mai laxe și mai firești, ca și cum o istorie a poeziei ar putea fi, de fapt, "o evocare
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
însă diferențele, mai ales în punctele în care textele noastre detaliază cauzele răului și metodele de remediere. Dacă publicului canadian i se oferă doar cititul în cărți, în stele sau în palmă, cel românesc pare mai pregătit să accepte pitorescul suprarealist al asocierilor: vrăjitoarele spațiului tradițional românesc "dezleagă de frică, de răsăritura, boala copiilor, de argintul viu", "rezolva cazuri de cununii legate, făcut de urît", "lucrează cu magie albă", "cu magie albă, neagră", "cu plante", "cu talisman", "lucrează cu os de
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
Chioaru nu descoperă, propriu-zis, nimic, doar fixează în contururi mai puțin fluide ceea ce este de știut despre o generație departe de-a se fi liniștit. O generație de "lupi", care și-a luat tinerețea (in abstracto) drept blazon, precum odinioară suprarealiștii, ca "inspirații" și mai de demult, găsind, scrie Chioaru în dreptul Marianei Marin, "în revoltă soluția salvării". Poate de aceea o socoate mai apropiată, dintre poeții Cenaclului de Luni, de romantismul exaltat și boem, trăindu-și căderea cu secrete, discrete juisări
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
Edward Sava James Ensor (1860-1949) a fost un solitar, dificil de plasat într-o istorie simplificată a artei moderne. Cu toate că Emil Nolde, suprarealiștii, fotografia lui Dianei Arbus îi datorează foarte mult, este greu de afirmat că evoluția artei secolului al XX-lea ar fi fost alta dacă Ensor n-ar fi existat. Sunt puțini acei artiști a căror operă să fi fost mai
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
pe cei doi bărbați, cu asentimentul plin de dragoste al lui Eluard". Gala îl desparte pe Max Ernst de soția lui și împreună cu soțul ei Paul Eluard întreține un notoriu ménage ŕ trois în cercurile deja imune la scandal, ale suprarealiștilor. În august 1929, însoțită de Paul Eluard, de René și Georgette Magritte, de Luis Buńuel și de alți cîțiva amici, Gala sosește în satul de pescari Cadaques. Cît timp Dali și Buńuel aveau să lucreze la un scenariu care să
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
leur dieu, je leș ai fait naître.”8 Creația ionesciană se deschide prin placheta de versuri Elegii pentru ființe mici, în care, se pot discerne “câteva note de suprarealism” și se încheie, simetric, cu pictură să, de asemenea influențată de suprarealiști și postsuprarealiști 9. Între aceste două isprăvi cu iz suprarealist e cuprins teatrul ionescian - o întreagă lume.
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Pînă în 2000. Dar și numai 10-20, atunci cînd reproducerea se făcea la mașina de scris. Î. Foarte multe cărți nu ar fi fost interzise într-o țară normală și faptul că le dețineți reprezintă însăși normalitatea, nu? R. Bineînțeles. Suprarealiștii, Heidegger, ‡apek sau Masaryk nu aveau de fapt de ce să fie interziși. Totuși cărțile lor constituiau rarități. Ca și unicul ziar de limbă cehă din Israel. Dar nu și documentele tuturor proceselor politice din Europa de Est între 1968-1988, care cred că
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
propria reducție, în fața suprarealismului, regretîndu-i "limitele" ideologice (neaderența la lupta de clasă), nici cei ce-l identifică, înfricoșați de ceea ce le-a livrat o înțelegere parțială, cu totalitarismul sau fundamentalismul (v. Bernard-Henri Lévy: Les aventures de la liberté). De altminteri, ethosul suprarealiștilor și-a făcut simțită prezența și ca un exercițiu de disciplină, pe un fundal epocal de toleranță. Dezordinea dispusă a răspunde aparent în haos a fost confruntată cu un gest de ordine. Numeroasele excluderi din rîndul suprarealiștilor a celor ce
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]