KorAP: Find »[drukola/base=surâde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...169 >

4,202 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

articol în japoneză pînă am dezghiocat cursul. Iar astenia căpătată am tratat-o alături, în partea centrală a Universității, în sala de lectură, cu opere capitale ale literaturii, la operă, la teatru, cum mă învățase în anul întîi o... doamnă surîde Mihai amar, nemulțumit că și-a amintit de femeia de la masardă. Peste cîțiva ani, plafonat în filamente-carbon, voi uita desigur ce spunea articolul japonez, cum la fel de bine vei fi uitat și tu relațiile care stau la baza electronicii, dar voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spun că m-ar fi pus să fur pentru el, nu-i omul să recurgă la găinării, el dă ordine să i se aducă ceea ce-i trebuie, dar nu-mi place să mă știu că-i fac pe plac. Deși, surîde Ion am impresia că i-o fi vorbit directorului de mine: prea am fost descoperit dintr-o dată, ajungînd, prin derogare, șef adjunct de secție. Sînt vreo cinci mai buni ca mine. Poate-s incomozi. Poate acordă Ion, ridicîndu-se. Hai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cîte un coniac, răsplătește-i cu respect, cu prietenie, dar așa..., să faci crăpelniță pe punga ta... Am cunoscut și eu din ăștia care te pupă cît le dai de băut, iar cînd se îmbată încep să te înjure... Dar, surîde Vlad, privindu-și lung prietenul mă rog, tu decizi; la un pahar, poți afla noutăți, modalități, bagi un ochi în culise... Și totuși, devine iarăși grav s-o faci tu pe galantul și să dai de băut prietenilor celor de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mă ia în focuri, la prima oră, acuzîndu-mă că-l las să lucreze în oraș. Zice că știe sigur că lucrează în oraș, trimis de mine, la niște vile. Ce, eu fac afaceri aici?! Așa rău am ajuns? Tovarășe Cornea, surîde Stanciu toată lumea se agită din cauza întroienirilor, uzina riscă să nu primească materia primă la timp iar dumneata tocmai dumneata, care n-ai ce face pe-o vreme ca asta! vii și-mi faci mizerie... Apropo: iar nu mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o pîine de patru-cinci delegații pe an în străinătate. Ai impresia că Vlădeanu va avea speze așa solide încît să ia pîinea bucureștenilor? Iar Florea n-are decizie definitivă, dosarul lui e încă în discuție. Mda, e mai elegant așa surîde inginera Matei. "Bineînțeles, dacă pînă atunci Săteanu cade" gîndește directorul. Ștefănescu își îmbracă șuba de șantier, ascultînd ultimele informații despre mersul secției în schimbul trei. Tov Vlădeanu, spune el cînd Mihai termină vă mulțumesc! Eram tare obosit aseară și nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-mi iau libere, nu mai iau bani. Și mie nu-mi aduce nimeni pachețelul cu mîncare acasă. De la capătul celălalt al firului Mihai aude răsuflarea apăsată a fetei și și-o închipuie bosumflată. În fond, ce am cu ea ?!" Înțelegi? surîde Mihai, vrînd s-o dreagă eu sînt bătrîn de-acum, trebuie să-mi port singur de grijă, nu mai sînt copil. A, știu, nici tu nu mai ești, dar..., oricum... De ce mă ironizezi? Pentru asta crezi că ți-am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
inițiat și-ați coordonat acțiunea. La absolvire ți-am dat zece la lucrare, dovadă că n-am avut nimic cu tine, de ce nu mă crezi? Pentru că, spre deosebire de alții, eu le-am folosit la îmbrăcăminte cele cinci foi de viță... Hm! surîde Lazăr, îndepărtînd încet mîna profesorului era chiar atît de gravă "metafora celor cinci foi de viță", folosită de mine în articolul acela? Era inoportună atunci, în ianuarie '69. Nu trecuse nici o lună de la Crăciunul lui '68, cînd studenții din București

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lună de la Crăciunul lui '68, cînd studenții din București ieșiseră în stradă... În aprilie '71, însă, dumneavoastră ați clădit un studiu de douăzeci de pagini, avînd-o ca punct de plecare. Nici măcar nu m-ați trecut la bibliografie, ori ca moto surîde Lazăr, arătîndu-și obrazul. Credeați că, ajuns suplinitor "unde-a dus mutu' roata", nu mai citeam revistele? Lazăr vrea să se îndepărteze, dar după primul pas, face stînga-mprejur, clătinînd afirmativ din cap: Nu vă faceți procese de conștiință. Nu sînteți nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în fața ei, învăluind-o îndelung cu privirea. Nu mai avem nimic... Cuuum?! tresare femeia, apoi, înfrîntă, murmură: Totuși... Chiar mai înainte am dat ultima bucată de cașcaval arată chelnerul cu privirea spre mijlocul sălii. Dar pentru doi ochi așa frumoși... surîde el păcat că nu i-am remarcat aseară: puteați să mîncați și să dormiți foarte bine... Brusc, oboseala dispare de pe chipul femeii, umerii i se îndreaptă, pieptul se umflă, iar bărbia mică sparge aerul spre Ovidiu: Ascultă, tovarășe, drept cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu fetița aceea, care-ți poate oferi și ceva surprize tari; mai tari decît brandy-ul: sculament sau sifilis îi șoptește apăsat actorul, cît mai aproape de ureche, să-l impresioneze. Chelnerul se îndreaptă încet, întorcînd capul. Ei, ce zici? îi surîde incisiv actorul, coborîndu-și mîna dinspre umăr spre guler, prinzîndu-l cu două degete. Am auzit că mai ai o jumătate de pui, un brandy și o cafea. Imediat încuviințează chelnerul, plecînd în direcția bucătăriei. Femeia a rămas cu privirea ridicată. Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar putea să te doară dacă se prăbușește acoperișul sub greutatea zăpezii. Lasă-mă să mă uit peste tot. Lasă-l, tovarășe, intervine profesorul asta ne mai lipsește, să se rupă acoperișul. Ți-ar plăcea să stăm afară, în viscol? surîde profesorul spre Lazăr, care s-a apropiat de telefon. Dacă ar fi vorba numai de dumneavoastră, da răspunde sec Lazăr, bătînd apăsat în furcă. Domnișoară, ce se aude cu convorbirea mea? Taxă inversă, pe numele Lazăr. Cît?, că și răbdarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
venit vorba de momentul acela și ea, amețită, a început să rîdă. Era micul meu șantaj: o blană, o rochie, un pantof..., după partener" și a continuat să rîdă. Incredibil! clatină Muraru din cap, aruncînd buza de jos înainte. Poate, surîde Mihai numai că eu am crezut-o, drept care, cînd rîdea mai cu poftă, evident, ca o doamnă elegantă ce devenise între timp, nu s-ar zice că prostituția nu rentează chiar și-acum -, i-am aruncat berea din halbă între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pericol de retrogradare." Lui Vlad, înfierbîntat de-a binelea de calorifer, nu-i vine în minte decît înflăcărarea Sorinei și-și amintește vag rîsul ei frumos, cu toți dinții albi, care-i luminau și mai mult zîmbetul. "Ce-i drept, surîde el bucuros echipa de fotbal o fi ea proastă, dar fetele de la cea de handbal au niște picioare!... Cît pe ce s-o fac de oaie cînd..." Rîde încet, de unul singur, amintindu-și cum, trecînd pe lîngă club, împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am telefonat, mi-a zis vreo două de m-a lecuit. Mihai rămîne prăbușit pe bancă, răstignit, brațele întinzîndu-i-se larg pe lîngă calorifer; simte cum se încinge la spate, dar îi place; se lasă pradă începuturilor de gînduri, privește aiurea, surîde nimănui și-abia într-un tîrziu, cînd Vlad s-a cufundat și el în tăcere, murmură: Amîndoi facem noviciat în ale vieții. Și eu, sincer să fiu, ți-o spun pentru că nu te cred suflet meschin ori vulgar, am crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate, vrînd să-l zărească pe Vlad. "Și totuși, depinde cît de botoasă e fata" surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-nvețe... Ce folos că ești frumoasă? Am făcut-o și tîrziu; n-am mai avut răbdare..., erau și vremurile..., război... La ce vîrstă ai născut-o? se interesează femeia de alături, uitînd o clipă de cățelușă. Treizeci de ani. Aa surîde vecina. Eu am avut-o pe-a doua... începe ea să se destăinuie, dar imediat se oprește, speriată parcă de propriile-i vorbe. Vreau să spun schimbă vorba că treizeci de ani e-o vîrstă potrivită. Eu mai aveam deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe sub pălăriuța lui, Mircea Emil, continuînd să doarmă întins pe cele trei scaune. Sultana se întoarce din drum și-i arde un dos de palmă peste umăr: Ia vezi, unde te trezești aici? Aprigă mai ești, tremură carnea pe tine surîde Mircea Emil, săltîndu-și pălăriuța. Ai grijă cum încui ușa la noapte. Poate vrei să te arunc în iaz rîde femeia, depărtîndu-se. Lazăr și studenta scot din magazie încă o saltea, ajutați de Ovidiu, care nu s-a mai arătat prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vrea să reacționeze în vreun fel, dar o simte pe Sultana apropiindu-se, așa că se abține. Un ceai fierbinte, vă rog! îi spune studenta, după ce-i mulțumește de ajutorul dat să ducă salteaua lîngă perete. Cred că nu mai este surîde Ovidiu, cu privirea îndreptată spre Lazăr. Și chiar dacă este, un pol ceașca. Glumești, tovarășe! se înfurie fata. Două cești, doi poli și-ncă jumătate de pol, bani de buzunar arată Ovidiu cu privirea spre ceasul de la mîna lui Lazăr. Fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chipul unei fete la brațul căreia a coborît scările de marmură ale Teatrului de Operă, îndreptîndu-se spre garderobă. Uite ce-i afară! a șoptit cu groază fata, arătînd prin ușa deschisă. Cum mai ajung acasă?! Trebuie neapărat să ajungi? a surîs el și fata a întors ochii mari în sus, fixîndu-l. Ar dori să se poată ridica acum din scaunul acesta incomod, să iasă și să se plimbe îndelung prin viscol. Ochii lui, mijiți, prind imagini fugare ale trecutului, le rețin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cît casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung. Peste un timp, cînd aude pași apropiindu-se, profesorul tresare, face ochii mari, puțin încruntați mai apoi, se ridică și, înclinîndu-și privirea, surîde bătrînei cu cățelușa, care vine dinspre toaletă: Acum nu mai puteți nega: sînteți într-adevăr doamna Maria Bujoreanu; același mers, aceeași ținută... Dacă v-ați îmbrăca așa cum erați atunci, cînd v-am văzut prima oară, și ultima dealtfel, aș jura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu mai puteți nega: sînteți într-adevăr doamna Maria Bujoreanu; același mers, aceeași ținută... Dacă v-ați îmbrăca așa cum erați atunci, cînd v-am văzut prima oară, și ultima dealtfel, aș jura că n-a trecut atîta vreme. Ești drăguț surîde trist femeia, lăsîndu-și mîna să-i fie sărutată, așezîndu-se apoi pe celălalt scaun. Te rog să mă ierți că nu te-am recunoscut! Ce vrei, erai un... un copil; mă rog!, un tînăr. Te-am recunoscut abia cînd i-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
auzit de el, tîrgu-i mic, el e un om mare, valoros... Da, el este face un gest de fală bătrîna. Mamele ar trebui să se fălească cu copiii, nu cu ginerii și nici cu nurorile. Ești înfiorător! Ce să fac? surîde în șoaptă bărbatul. Am doi copii, nu-mi mai pot permite, în familie, să fiu un mare idealist, un mare domn!, ca Virgil Muraru. Bătrîna clipește des pe sub ochelari, lovită adînc de vorbele bărbatului, strînge cărțile de joc și, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu apă pentru studentă. Salut! murmură matematicianul, recunoscîndu-l de pe vremea anilor trecuți, cînd mergea mai des la teatru și, după spectacol, rămînea în barul de la demisol. Salut! răspunde Lazăr, și pentru că, uneori, relațiile dintre ei au fost mai apropiate, îi surîde malițios: Ești un dur, bătrîne. Dacă eu sînt dur, voi cum sînteți? Voi, umaniștii, care intoxicați lumea cu povești despre tîrfe devenite soții model, așa, peste noapte, după ce-au semnat un act de căsătorie; putori ce s-au transformat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
secretara unde-l poate găsi pe Muraru și este îndrumat spre clădirea anexă, la un laborator. De acolo, o fată îl conduce înapoi în clădirea centrală, la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei să te transferi la mine? îi surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
neputincioasă, aruncînd uneori priviri triste telefonului de pe capătul barului, simțind un fior de emoție, dar mai ales de plăcere cînd mîna grijulie a actorului îi așază mai bine haina de blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]