4,066 matches
-
și eu abia în ziua înmormântării și-o văzusem cu fața acoperită cu un voal negru de mătase, care atârna pe sicriul închis și parcă înghețat, mi se păruse că nu mai era ea, bătrânica aceea plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram convins că vălul era de vină. El îi dădea alura a ceva glacial. Iar sicriul, un obiect ca toate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ies din curpenișul visului. Într adevăr, nu mai era Karin - tante cea pe care o lăsase în urmă cu ani: tăcută, rezervată, corectă, cea care făcea ce făcea și, când vorbeai, te sorbea din priviri, fără să-și lepede nemaipomenitul surâs bonom. Acuma vorbea mult și repede, de parcă ar fi simțit că timpul se comprimă tot mai al dracului. Relata diverse întâlniri cu persoane care de zeci de ani nu mai trăiau și sărea brusc de la o amintire din copilărie, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
transparent, ale cărui mișcări semănau perfect cu ale unei meduze care Înoată. La un moment dat se oprise și parcă... Îi aștepta. Christina ieși din casă nemulțumită. Totuși, pentru eventualitatea că s-ar fi Întîlnit cu cineva cunoscut, arbora un surîs bine dozat, fiindcă așa cere buna-cuviință. În definitiv, chiar așa și era! Dacă Vic nu-i dăduse voie să cumpere puiul de pisică, Însemna că avea motive bine Întemeiate; bunăoară, atunci cînd plecau amîndoi de acasă, pisica s-ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vulnerabilitate. Costumul din taior și fustă de o culoare Între verde și negru Îi vine corect, dar nu se potrivește tocmai bine coafurii de păpușă Barbie, iar pantofii cu tocuri potrivit de Înalte sunt de fapt cam incomozi. Și un surîs ușor crispat pe chipul nu neapărat frumos - simpatic. Ușor absentă, poate prea absorbită de propriile gînduri, pășea ferm, dar la Întîmplare, ca și cum nu ar fi știut În ce direcție să apuce. De aceea, poate și ușor confuză. O provincială conformistă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spunea tovarășa Elena din simplul motiv că el se credea, atunci cînd era calm și avea o conduită corectă, tovarășul Nicolae Ceaușescu. CÎnd era nervos sau agitat, devenea Însă Distrugătorul Eldridge. — Bună dimineața, Pablo, răspunse Agneta. El acceptă cu un surîs Îngăduitor acest apelativ, convins fiind că adevăratul său nume mic era, pentru cei apropiați, Nicu. Însă personalul din clinică Îi spune Pablo dintr-un fel de lene intelectuală. Sau poate fiindcă se obișnuiseră astfel. Ca unul din cei mai experimentați
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putere. Cineva o tăiase În două. Clasica fotografie alb-negru din semi-profil, pe care tinerii și-o fac În ultimele săptămîni ale stagiului militar, ca să aibă o amintire. Se vedeau nasturii uniformei, jumătate de nas, jumătate de gură Împreună cu jumătatea unui surîs de comandă, un ochi, un umăr, jumătate din bonetă. Era desigur o fotografie veche, cu marginile Îngălbenite, pe spatele căreia cineva scrisese localitatea și anul În care fusese făcută. Din numele localității rămăseseră numai ultimele trei litere: son, În schimb
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cele cîteva cliente care se tot fîțÎiau printre rîndurile de haine. Naggie se opri să cerceteze un costum cu taior și fustă, de culoare bej. Întorcea mecanic, pe o parte și pe alta, reverele hainei. Chipul ei Încremenise Într-un surîs ușor crispat. Vorbi cu voce joasă, conspirativă. — Tipul de acolo... Nu te Întoarce! E În colț, la capătul rîndului de pardesie... Nu ți se pare că l cunoști de undeva? Contrar recomandării primite, Christina se Întoarse brusc spre locul indicat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Thomas trecu și el prin apropiere și, ridicînd mîna cu două degete Întinse, ca la școală, Îi strigă: sunt aici! am venit! - după care se pierdu În mulțime, urmărit discret de la distanță de maiorul Smith. Christina confirmă absentă, cu un surîs trist și Îngrijorat, privindu-și apoi ceasul. Poate că nici nu-l auzise propriu zis. Se Întreba dacă Joanna-Jeni va veni, totuși (căci În cele din urmă nu-i putuse oferi decît trei mii de dolari), și ce se va
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
concept vag), iar Într-o bună zi Îi căzu tocmai acel fir fără de care putea fi numit, de acum Încolo, chel. După el veneau două doamne Îmbrăcate În uniforma neagră a Federației Anarhisto-Comuniste, urmate de alte două doamne, afișînd un surîs enigmatic și complice care le trăda Îngrijorarea, membre ale organizației Femeile Trimise. Nimeni nu știa ce se ascunde Îndărătul acestui nume, poate că nu se ascundea nimic; de fapt, sunt o mulțime de cuvinte despre care nu știm ce Înseamnă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de sex feminin, avertizîndu-l că-i poate Îndeplini orice dorință contra sumei de cincizeci de dolari. În al doilea rînd, era urmărit de poliție, fiind presupusul asasin al unei asistente de la clinica de psihiatrie a spitalului din Baakho. Cu un surîs sceptic, ale cărui motive numai el le știa, maiorul Îl asigură că nu trebuie să-și facă prea mari griji. În urma unor investigații private, ajunsese la concluzia că femeia aceea fusese victima unei pisici manipulate genetic, lucru ce le era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
el m-a Întrebat dacă nu l-aș putea Învăța să utilizeze calculatorul. Îmi mărturisi că dorea să navigheze pe internet. Sincer, la orice m-aș fi așteptat din partea lui, În afară de interesul pentru informatică. Mi-am disimulat surpriza Îndărătul unui surîs circumspect și ușor distrat - ca să nu-l ofensez, i-am promis fără entuziasm tot sprijinul meu. Neștiind ce anume urmărește, eram Încă circumspect, mă simțeam la rîndul meu observat, evaluat, Îl bănuisem inițial de niscai intenții ostile - dar mi-am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
azi e Crăciunul. S-a născut Domnul nostru Iisus Christos. Să nu-l sperii cu fața ta de boschetar cu dinți ruginiți și ochi de vrăjitoare. E prea târziu ca să arăți lumii, un chip curat, de prunc proaspăt Îmbăiat, cu surâs de Înger. -Azi e Crăciunul. Într-adevăr, Sărbătoare mare, Antoniu, dar noi nu avem familie, așa că nu mai știm ce Înseamnă mirosul de brad, miresmele de cozonac, căldura cuptorului Încins. Am dat o raită pe la Gară și uite, am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dor să scriu. La Uniunea Europeană mă gândesc foarte rar aproape că nu-mi mai pasă de ea. Am visat-o Într-o noapte În chip de matroană de bordel, cu buzele vopsite Într-un roșu elecrizant, așteptând clienții cu un surâs misterios, confecționat special. Când s-a prezentat, și-a spus numele simplu, dintr-o răsuflare: Uniunea Europeană. M-am trezit din visul absurd, cu sudori reci pe Întreg corpul și cu o durere de cap intensă. M-am bucurat de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
hlizești ca și cum nimic bun nu ți s-ar fi Întâmplat aici, pe pământ. Mare scofală să-ți bați joc de mine! Unde mai pui că n-o să mai asculți poveștile mele, n-o să mai vezi curvăsăriile Uniunii Europene și nici surâsul ei de femeie sătulă, n-o să mai știi ce se Întâmplă cu țărișoara, pe ce căi a apucat-o și cine-i apără onoarea. -Poate că o să mai arunc din când În când câte-o privire. Dar spune-mi, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu zgomot, În apartamentul de deasupra. Primul care rupe tăcerea este bărbatul: -Preotul vorbește În biserică despre castitate, sărăcie, supunere, și credință În Dumnezeu, cu un veșnic surâs Încremenit pe buze. -De ce ți se pare că are un veșnic surâs pe buze? -Nu știu să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută, a unei lămpi de podea, filtrată printr-un abajur de mătase albă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el: eu, stingherită de faptul că abia a doua zi spre seară voi elibera camera pentru a pleca către casă, cu o mașină trimisă de soțul meu, el, un bărbat În jur de cincizeci de ani, Înalt, subțire, cu un surâs permanent, ironic, cu trăsături fine și chelie, degajat și volubil. Sunt În visul tău și n-aș vrea să-ți răpesc prea mult timp. Pe scurt, după ce i-am văzut prima pictură, el ocupând altă cameră, fără nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Singura cu care aș vrea să stau, cu dragă inimă, după ce m-ai părăsit definitiv ca un cimpanzeu laș, ar fi Plăcințica.. Numai ea ar putea să rupă zilnic câte-o fărâmă din soare și să mi-o Întindă cu surâsul pe buze. Plăcințica nu e femeie, nu e floare, nu e iarbă, nu e copac, nu e porțelan, nu e nor, este o lumină Între orizont și cer, care pâlpâie incontinuu. Dar nici Plăcințica nu mai este ce-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd pe peronul unu. Șoferul, un tip scund, plin de importanță, afișînd un surîs în colțul gurii, deschide larg ușa, coboară, se depărtează doi pași, privește cîtva timp, apoi face un ocol mașinii, cercetînd-o, lovind fiecare roată cu vîrful pantofului. Cînd termină, dă din cap mulțumit, bagă mîna pe fereastră, ia cîrpa și pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la mine? Am înțeles c-ai fost obraznic răspunde femeia simplu, privind undeva, peste umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu?! se miră actorul. Eu, în nici un caz! îi aruncă un surîs superior femeia, un fel de gest prin care îl ignoră, și pleacă. Șoferul dumneavoastră arată actorul. Nu este al meu, tovarășe. Poți pleca spune femeia peste umăr șoferului, continuîndu-și drumul, deschizînd în fața sa, printre pasagerii îngrămădiți la urcare, o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
printre rîndurile de scaune. Iulian Barbu s-a oprit lîngă femeia cu guler alb, lăsîndu-și cureaua servietei să-i lunece de pe umăr pînă o prinde în palmă. Absentă, femeia îl simte, trage cu coada ochiului să se convingă, scapără un surîs nervos în colțul gurii, hotărîndu-se să ridice privirea, să-l întrebe ce vrea, ori să-l poftească să nu mai stea ca un stîlp lîngă umărul ei. Îmi permiteți să trec? întreabă Iulian pe un ton calm, politicos, arătînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă spre șolduri, a căror culoare de un roz deschis, în lumina palidă din mașină, par două flăcări mocnite, încrucișate. Remarca șoferului o lasă indiferentă pe fată, prinsă de ritmul nervos al pantofului, dirijînd parcă aparatul de radio. Doar un surîs discret, parșiv, scăpat atenției șoferului, preocupat de șoseaua în curbă, lasă, fără urmă de îndoială, să se înțeleagă răspunsul ei: "Să vezi și restul..." Jignit că a rămas fără un răspuns, înfuriat de siguranța cu care fata și-a ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe marginea aleii, sub un arbust, pe care vîntul o răsfoiește nervos. I-o fi scăpat blondei de sub braț... Mihai se uită lung spre vecin, parcă să-l înțeleagă mai bine, dar nu observă decît o tresărire a mustății, trădînd surîsul. Pînă la intrarea în teatru, vîntul îi împiedică să mai poată vorbi. Vă dăm cinci invitații a cîte două locuri: rîndul trei, locurile doi-unsprezece spune directorul adjunct, începînd să aleagă dintre invitațiile din fața sa imediat ce-l vede pe Mihai intrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat ochii spre recepție, îi înflorise în ochi teama și-n colțul gurii un zîmbet de neliniște. Apoi, odată văzută cu revista în mînă, a luat un aer nepăsător pentru cei din jur, un surîs pervers, preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum numai debutanții mai răsfoiesc presa literară, în speranța că-și vor găsi numele undeva, pe vreuna din pagini. Ca, pînă la urmă, revista să ajungă sub arbust, unde, de obicei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sticle răspunde Mihai simplu, încet, hotărînd că cel mai bine este să iasă din încurcătură fără să se piardă de tot și fără scene penibile. Sticlele astea vă costă o sută patruzeci de lei spune tînăra, transformîndu-și aerul grav în surîs. Ana, du-te și adă o mătură face ea semn uneia dintre cele trei -, iar voi mergeți la rafturi. Pot să vorbesc cu șeful magazinului? întreabă Mihai, învăluind-o într-o privire plină de admirație pentru modul în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trei -, iar voi mergeți la rafturi. Pot să vorbesc cu șeful magazinului? întreabă Mihai, învăluind-o într-o privire plină de admirație pentru modul în care a știut să-l abordeze. Vă ascult spune fata, însoțindu-și vorbele de un surîs larg, născut din fiorul plăcut ce a cuprins-o, dîndu-și seama că privirea tînărului din față o măsoară altfel decît ochii multor bărbați. Mă scutiți de datoria adunării cioburilor? întrebă Mihai, arătînd cu privirea spre femeia care a adus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]