738 matches
-
istorie a literaturii române moderne; în 1937 devine profesor plin. Suferind de o afecțiune cardiacă, în ultimii ani trăia mai mult retras. Spirit lucid până la scepticism, inhibat din exces de reflexivitate, cititor insațiabil, bonomul acesta era modestia însăși. Interlocutor agreabil, surâzător, nu făcea caz niciodată de cunoștințele lui în felurite domenii (filosofie, estetică, sociologie, psihologie, economie, politică). Amplul studiu Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei (1928) dezvăluie, în persoana lui B., un exeget cu apetență pentru noțiunile abstracte, sagacitatea comentariului
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
încep să-ntinerească”, într-o parodie macabră a evoluționismului, ale cărui legi răsturnate fac din boală, pestilență și crimă emblemele unei realități întoarse, „paraistorice”: „Noi n-am murit niciodată și nu vom muri, / în complicitate cu viermii pământului zodia noastră/ surâzătoare se-arată: un dans / ne salvează mereu, un dans mlădios, / o eschivă de membre, o eschivă de inimi, / o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o, / capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat, / cele ce n-
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
umbra frontului (tatăl e la război, copiii așteaptă ziua „de leafă” ca pe o sărbătoare, din panoplia clasei priveghează faimoasa „Usturica”, o replică naivă - citadină - la amintirile „humuleșteanului”). Cultivă tot mai dezinvolt, apoi, un aliaj de haz destins, bonom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare, agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între rivalii „lăzăriști
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
reconstrucția noastră spirituală”. Spirit aristocratic, în a cărui viziune asupra artei dominantă este tema frumuseții, C. rămâne atașat până la capăt unui crez întemeiat pe ordine, măsură, echilibru. Idealul armoniei, proclamat cu un condei vibrant și euforic, nu-i doar un surâzător concept de filosofie a culturii, ci urcă din fericita alcătuire lăuntrică a unui artist polivalent, care visează treaz la vremurile antice și la epoca de strălucitoare plenitudini a Renașterii. O „călătorie în câmpul ideilor” se arată a fi elevata sa
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
impresionantă. Mai ales când norii întunecați se lasă pe drumul apelor, brăzdați de fulgere, iar tunetele nasc ecou prelung în labirintul munților, pe când unde te afli seninul te apără, e un tablou neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară prin continuitate. Munte, floare și om au aceeași soartă. Trăsnetul care dărâmă Detunata, gerul care macină bolovan cu bolovan din Toaca și Panaghia sunt semnele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o priveam în adolescență. Erau două surori siameze, comune de la talie în jos, dintre care una era îmbrăcată în negru și stătea posomorâtă, cu privirea plecată, iar cealaltă în rochie albă de mireasă, cu un buchețel de flori în mână, surâzătoare la brațul mirelui. Ceea ce mă chinuia însă atunci nu era, ca acum, metafora dedublării, ci cum va fi făcut bărbatul dragoste cu soția lui, când cele două surori aveau un singur pântec?..." "Ce simbioză ciudată între noi! Păzit și păzitor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mă angajez în vreun fel. Priveam însă din fundul amfiteatrului și mă felicitam că lipsea încă puțin ca să cunosc pe toată lumea. Un grup de trei fete, îndeosebi, mi se părea intangibil. Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalți, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepîndu-se, mi se părea, să fie politicoase față de toți și în același timp distante. Ușurința cu care se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși singurătatea lor mă impresionau, și atunci o ambiție m-a străbătut: cunoștința lor - nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să i se întîmple. Mi-a explicat îndată, cu expresiile lui proprii, de care nu se putea dezbăra nici când era grav: - Știi, Suzanne "a filat". Formidabil! Suzanne, pe care mi-o prezentase la Operă, era o brună delici oasă, surâzătoare, cu fața mică și șireată de șoricel. - Cu maître Jack. Imaginez-vous! M-am dus ca de obicei azidimineață s-o iau la Bois. Făcusem rost de doi cai pur-sang. Și ea plecase. Concierge-ul mi-a râs în nas. C'est
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mea. Nu credea că mă interesează... Vrasăzică, nu-i făcusem impresia - nici ei, care trăise mai mult în preajma noastră - că Irina m-ar fi interesat câtuși de puțin, atât fusesem de discret, atât părusem de indiferent și atât părusem de surâzător față de toate fetele. Și o idee nouă îmi fulgeră: cum să nu aibă dreptate, când eu însumi, cu o lună mai înainte, n-aș fi crezut că mă interesează! Când apropiam cele două imagini ale mele de la o distanță așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tot timpul tânguitor, răsfățîndu-se, și-l auzi "cum uiți tu pe micul tău", "de mine nu vrei să știi nimic", și e anost să auzi astfel de scâncete din partea unui om bătrân, cu fața toată încrețită. Doamna Axente îl ascultă surâzătoare, cu înțelesuri către noi. Joc cu el tot timpul cărți, reîncep pentru a suta oară ,șasezeci și șase" ca să-i întrețin simpatia și să-i răsplătesc oarecum că i-am pus stăpânire pe casă, dar poate și de enervare ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să ne conducă în bătălie. Sunt sigur că ne va conduce încă o dată către victorie. Vorbele lui fură primite cu un cor de voci aprobatoare, cele mai animate fiind acelea din jurul său; Reiwalt se apropie de Waldomar. îi strânse mâna surâzător, pentru a-i arăta că îl sprijină până la capăt. Fără să mai zăbovească, Ademar îi chemă pe capii familiilor, dintre care mulți erau deja în picioare, să voteze ridicând mâna. în mod surprinzător, orientarea Invincibilului fu aprobată de toți, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din nou tatălui său: — O să mă iei cu tine la Genava, așa-i? Dacă se vor hotărî pentru război... Dând aprobator din cap, Waldomar îl luă de braț și, salutându-l pe Haribert, se îndreptă cu el spre ieșire. Anunță surâzător: — O luăm cu noi și pe Frediana. De câteva săptămâni nu-mi spune altceva decât că vrea să cumpere câte ceva de prin prăvăliile din Genava. Și pe urmă, în ultimul său mesaj, Gundovek m-a anunțat că soția lui insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o priveam în adolescență. Erau două surori siameze, comune de la talie în jos, dintre care una era îmbrăcată în negru și stătea posomorâtă, cu privirea plecată, iar cealaltă în rochie albă de mireasă, cu un buchețel de flori în mână, surâzătoare la brațul mirelui. Ceea ce mă chinuia însă atunci nu era, ca acum, metafora dedublării, ci cum va fi făcut bărbatul dragoste cu soția lui, când cele două surori aveau un singur pântec?..." "Ce simbioză ciudată între noi! Păzit și păzitor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu seamă când umărul julit era al tău, dar îți și distrăgea atenția, atunci când o distragere se dovedește necesară. Gravitatea lui la petrecerile de ziua copiilor, petreceri-surpriză, nu-i afecta prea mult pe aceștia, nu mai mult decât veselia lui surâzătoare când participa ca musafir la o primă comuniune sau la o bar mizvah. Și nu cred că aici vorbește fratele pornit împotriva lui. Oamenii care nu-l cunoșteau, sau îl cunoșteau foarte puțin, sau numai ca pe un Copil-Celebritate-Radiofonică, fostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să fi fost eu însumi. În general, când jucam ping-pong cu Seymour, eram estompat până la o totală lipsă de culoare. Era ca și cum de cealaltă parte a plasei aș fi avut-o pe însăși zeița Kali, cea cu multe brațe și surâzătoare, dar fără nici un dram de interes pentru scor. Ciocănea, mitralia, alerga să prindă fiecare a doua sau a treia minge de parc-ar fi fost zvârlită în aer, ca apoi să fie stopată cum se cuvine. În general, trei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ducându-se devreme acasă, să nu-i mai reproșeze nimic. Aruncă o ultimă privire prin mulțime, când instantaneu observă o frumoasă fată ce Înainta greu datorită aglomerației, privind În toate direcțiile. Blondă, părul oxigenat, tunsă scurt cu breton Îl privea surâzător.Purta un mantou de un profund negru croită de un profesionist de clasă În așa fel, Încât Îi scotea În relief tinerețea trupului, oferind privirilor o distinsă eleganță!! În ce privește ochii...? Încremeni de uimire...! „O tu, benefică natură generată din metamorfoza
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma cetăților de strajă rămânerii strămoșii visează a nemurire sub crucea de brad sub cireșul bătrân timpul curge molcom sfios cu aceași statornicie pe pământ dac sub ochiul surâzător al lui Zamolxe Lupeni, 26 octombrie 2012 Opozabil "erga omnes" din fâșii colorate de hârtie rămase pe fund de fioc colbuit printre amintiri "să țesem frumos" ceea ce a mai rămas din destrămarea uitării călătoriți prea grăbit din copilărie ne înveșmântăm
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
soția mea... atunci membrana dintre degetele broaștei s-ar face și mai frumoasă - precum cauciucul purpuriu... Ce s-a stricat ? Ce-a rămas? Din nou chipul acela obișuit ce apărea pe tavanul din plăci de chiparos cu nervuri drepte... luna surîzătoare... De ce oare mă Înspăimînta atît de mult visul acela pe care-l aveam de două-trei ori pe an... În care mă urmărea luna plină surîzătoare? Oricît Îmi storceam creierii, tot nu descifram enigma... Ora 4.56 Ceasul deșteptător a atentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
chipul acela obișuit ce apărea pe tavanul din plăci de chiparos cu nervuri drepte... luna surîzătoare... De ce oare mă Înspăimînta atît de mult visul acela pe care-l aveam de două-trei ori pe an... În care mă urmărea luna plină surîzătoare? Oricît Îmi storceam creierii, tot nu descifram enigma... Ora 4.56 Ceasul deșteptător a atentat la nervii mei ușor, precum șmirghelul. Aveam gura uscată și mă ardea ceva pe gît, ceva care nu mă lăsa să-mi aprind o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
încins, murdar, strâmbat de deșelare, vede ivindu-se în sfârșt zidurile orașului Tombuctu. Firește, la capătul unei călătorii prin deșert, toate orașele sunt frumoase, toate oazele seamănă cu grădina Raiului. Dar nicăieri viața nu mi s-a părut atât de surâzătoare ca la Tombuctu. Am sosit acolo la asfințitul soarelui, întâmpinați de un detașament de soldați trimiși de seniorul orașului. Cum era prea târziu pentru a mai putea fi primiți la palat, am fost conduși spre locuințele care fuseseră prevăzute pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sfatul și, poate, și să lucrez câtva timp alături de el, să-l însoțesc în vreuna dintre călătoriile sale. Deși era bolnav la pat, m-a primit cu evidente semne de prietenie, evocând împreună amintirea unchiului meu, cât și amintiri mai surâzătoare din caravana noastră. Motivul vizitei mele l-a făcut să se cufunde într-o lungă meditație; ochii lui păreau să mă măsoare, trecând de la boneta din postav verde la barba ajustată cu grijă, apoi la haina brodată, cu mâneci largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
De atunci, sentimentul acela îl însoțise mereu, zi de zi, an după an, și dispăruse abia când hotărâse să-l ajute pe Titus. Și-l aminti pe Salix așa cum îl văzuse cu câteva clipe în urmă, în spatele zăbrelelor de lemn. Surâzător, fericit să-l vadă. Salix nu-i reproșase niciodată lașitatea lui, nu-l lipsise de afecțiunea sa. Fusese luat de cei ce încasau dările, ca și Titus. Ei i-l vânduseră lui Manteus, conducătorul Școlii din Tolosa. „Mă voi întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ferestre din tavan, ale căror zăbrele de lemn se decupau pe albastrul cerului, și cădea pe masă, în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură ce-i atrase atenția lui Antonius. Statuia reprezenta o fată surâzătoare. Cu o mână oprea, aparent fără efort, atacul unei creaturi monstruoase, infernale, un dragon cu gura căscată, gata să muște. — Sufletul nostru purificat e asemenea unui copil... Glasul lui Proculus răsună profund, liniștit. — ...și puritatea dobândită domolește și călăuzește instinctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urca treptele care duceau de la intrarea principală a amfiteatrului în pulvinar. Trebuie să apară în fața poporului, așa cum au făcut Julius Caesar, Octavianus Augustus, Claudius, Caligula și Nero... Ei toți au fost iubiți pentru că întotdeauna s-au arătat paterni, generoși și surâzători, autoritari și liniștiți, inclusiv ultimii doi, care - suspină - căzuseră victime jocurilor puterii. Ajungând pe ultima treaptă, privi în sus, spre cerul senin de octombrie, pentru a invoca protecția zeilor. Ieși în balconul plin de flori. Treptele amfiteatrului gemeau de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în acest rost al meu, mărunt, e drept, dar adevărat, purificator, în cele ce se întâmplau în țară în acei ani. Cuvântul meu credeam că are rezonanțe, străbate mulțimile, stârnește conștiințele, provoacă zguduiri. Aproape vedeam cum ghioceii noii societăți scoteau, surâzători, capetele printre pojghițele crustei de până nu demult. La a cincea, a șasea halbă, mai ales dacă se întâmpla să mai intru în discuție cu câte unul care se așeza la masa mea, începeam să cred că mi-am greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]