4,273 matches
-
Infernul de toate zilele Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții, Doar Cântecul, prin el mai curg Ambițiile înfernul de toate zilele Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții, Doar Cântecul, prin el mai curg Ambițiile întâietății. Lupii se-ascund, noi nu-i vedem, Tristețea nu are căutare, Cu libertatea în tandem vin dragostea și ura. Oare? Quid est veritas? Întreabă Motanul Negru. Prințesa
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Infernul_boris_mehr_1353995393.html [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
regatul babuin gata-gata să le lovească peste ciocurile lacome la unison zecile de boturi mustăcesc pe undeva conducta nutrienților e înfundată dar șirul de hamsteri din urmă sosit nu are ezitări nu mai așteaptă urmează iar mișcări turbionare și zgomotul surd de val în stâncă izbit împroașcă mii de stropi trandafirii lacom sorbiți de-nsetatul nisip în urmă ploaia lâncedă cu susur ipocrit își picură călduța ei compătimire peste tomberonul încins al uitării în care cu un foșnet obosit alunecă mototolită
MENAJERIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1472709714.html [Corola-blog/BlogPost/376466_a_377795]
-
spațiul său geografic”; 14. „ca și Holderlin sau Baudelaire, și Bacovia este poetul unei expresii parcimonioase, lapidare”; 15. „limba lui Bacovia, nonimaginativă, austeră, se explică prin forța sa foarte apropiată de magia primitivilor”; 16. „Amor de plumb, întors” - această povară surdă și apăsătoare - îl exprimă pe Bacovia cel atins până în străfunduri de rău, de descompunere, cel lovit de viciu în însăși sursa vieții, săpate de ftizie”; 17. „el este ceea ce rămâne după, ceea ce trăiește moartea. Și este disperarea; Bacovia este un
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Georgica_manole_doua_logod_georgica_manole_1362381979.html [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
ca să poți preschimba în maci roșii căldura palmelor, ale ei și ale lui. Povestea lui Carmen și a lui Robert a început demult, într-un timp în care minunile parcă dispăruseră, iar gureșa veselie a fost răpită de o tăcere surdă și înlăcrimată. „L-am așteptat cu mult dor pe Robert, iar când a venit, lumea mea căpătase alte sens”, a murmurat Carmen, privind cu ochii spre un timp al amintirilor. Bucuria panglicilor aduse de bebeluș a fost rănită de medicii
O IUBIRE FĂRĂ SFÂRŞIT de MAURA ANGHEL în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Maura_anghel_o_iubire_fara_sfarsit_maura_anghel_1357548704.html [Corola-blog/BlogPost/348929_a_350258]
-
bogatul Aleihap cântă Zorba sub dulap, Socrate a pierdut la pinaclu, undeva prin Potigrafu, Splendoarea Ateh a poposit la Odesa la braț cu Odin, Cine scoate mai mulți dinți cu ciocane de argint, Foc, foc, strigă un orb, liniște, strigă surdul, Dragoste vrea și ornitorincul, omul are însușiri Precum ochii la bașchiri, ce-i real pare un vis, Nu fuma în paraclis, boii soarelui cu sârg Trag de astru-l duc la târg, m-au plecat prietenii, Scuturarea cetinii, ca un
SOCRATE A FOST PISICĂ, CARE VA SĂ ZICĂ....OAMENI, CĂRȚI, VIAȚĂ ȘI FILOSOFIE by http://confluente.ro/boris_mehr_1444901092.html [Corola-blog/BlogPost/372589_a_373918]
-
ce tarife au fagii / prelungi aducînd a parabolă / ce pact ciudat de rășină / cu trunchiurile ați încheiat / desigur sînt patru nopți de cînd alunec / pe perne moi în paradis / și nici măcar o creangă incultă / sau un pian topit în urechile surde / spuneți și dumneavoastră / o vorbă în piele de bizon / sau mascați-vă vocea / cu un tigru”. Este, însă, un discurs coerent dar încifrat despre (cu sau fără voia ori știrea poetului) profanarea sacrului și rectificarea prin contopirea în sacru. Poezia
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 by http://confluente.ro/_rugina_linistii_la_mesterul_cuvintelor_simion_sustic.html [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
trunchiuri” și cea nonperceptibilă - lumea „rășinii”, semn al nemuririi. Și-apoi enclava duratei („patru nopți”) în infinit („paradis”), în spațio-timpul în care gloria terestră numită prin crengile fizice - atribute ale omagiului - nu mai rezonează: ca un „pian topit în urechile surde”. Expresia abundenței trecătoare a lumii acesteia este „bizonul”, reprezentant, cândva, al prosperității, realitate fanată, astăzi („spuneți și dumneavoastră / o vorbă în piele de bizon”). Se diferențiază valorile perene schițate în tigru, recunoscut simbol al longevității („sau mascați-vă vocea / cu
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 by http://confluente.ro/_rugina_linistii_la_mesterul_cuvintelor_simion_sustic.html [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PAȘI DE LUMINI ȘI UMBRE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Părea că muzica-i sfârșită Sau mintea devenise surdă La cânt de inimi tremurânde Dansează-n flăcări lumânarea,...arde! Umbrele-i reci creează pasaje secrete Păzite cu timpul de vise, Micuța lumânare deschide întunericul, Fiică a jertfei, primește-ți... momentul! Celest e gândul ce-i poposește Și-i cere
PAŞI DE LUMINI ŞI UMBRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1458979288.html [Corola-blog/BlogPost/383384_a_384713]
-
perspectiva omului care a avut ceva neprețuit și l-a pierdut, scrie din altă zonă a vieții ei, si e conștientă că și-a trăit în Africa primele rânduri din necrolog. Iar nostalgia asta e dulce, dar și o durere surda pe care o simți chiar și în cele mai fericite momente pe care le descrie. Durerea ei nu e însă doar una a pierderii, ci și una a uitării: “If I know a song of Africa, - I thought, - of the
Karen Blixen: Din inima Africii către Departe de Africa. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/karen-blixen-din-inima-africii-catre-departe-de-africa-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339320_a_340649]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > LIVIU FLORIAN JIANU - GLOSSĂ Autor: Liviu Florian Jianu Publicat în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Însă nu știu cum se face, În Înghețul surd, fierbinte În războiul lui, de pace, A predat, tot înainte, Lângă cei de dinainte Să înalțe totdeauna, Și copii - lângă părinte, Și părinți, cu fiii, una - Vremea lui nu vine-trece, Doar răsare, și răsare - Tot Luceafăr, ce petrece România, ca
GLOSSĂ de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_florian_jianu_1434383713.html [Corola-blog/BlogPost/379691_a_381020]
-
Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cald Calzi și cuibăriti De suflete Stăm înrudiți Prin cărți Umblăm înnebuniți Privind pe geam înmărmuriți Întinși în pat Goi și uluiți Aruncați cortina peste noi E o seara magică Surdă de lumină Nemișcată de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorată de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Referință Bibliografică: Cald / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01
CALD de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_teodorescu_bahnareanu_1414854121.html [Corola-blog/BlogPost/341104_a_342433]
-
căzută Adună-n riduri... lacrima-n izvor Nemărginită, clipa, în fugă se-ncruntă Luna se-ntoarce pe-a cerului pridvor. In noaptea obosită un oftat s-aude Pe genele-ntristate o lacrimă s-așează La ora adormită când clipa este surdă Gândul singuratic, în zborul său, visează. Camera-i pustie și sufletul, la fel. Perna mi-o așez, dar, e atât de grea De lacrimi și de gândul veșnic obosit Ce mă însoțește-n singurătatea mea. Geana-mi este grea, parcă
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/doina_theiss_1415118243.html [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
e un suflet care plânge Sau râde, uneori chiar și de el. Emoții, sentimente, îi pot frânge Natura delicată sau acel "Ceva" misterios, inexplicabil, Care îl definește implicit. Este un visător incontestabil, Pe viață poeziei înrobit. Dorind să-nflăcăreze inimi surde, Sub măști ascunse după-un paravan De replici sau de reverii absurde, El strigă-adesea în pustiu, ca Ioan. Poetu-ncearcă-n scurta-i existență Să creioneze calea unui vis. Cu iz de flăcări și de penitență Este iubirea-n propriul paradis. Fără
SUFLET DE POET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1436025038.html [Corola-blog/BlogPost/384437_a_385766]
-
CUVINTE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Cuvintele vindecă rănile, deschid ochii orbilor, cuvintele adevărate mântuie durerea și întunericul din noi. Vânt și cu-vânt, duh și văzduh! încât uneori surd și mut de ne-nțelegere, te-ntrebi nedumerit: Omule, de unde vine Cuvântul?! Pâinea e Cuvânt, lumina la fel, ura și întunericul cuvinte sunt... Sunt cuvinte care vindecă și cuvinte care ucid, cuvinte care luminează și cuvinte care întunecă ... Dată ne-
NEVOIA DE-A ROSTI CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Nevoia_de_a_rosti_cuvinte_.html [Corola-blog/BlogPost/367116_a_368445]
-
aștept/ fie ce-o fi/ răsărit/ alt zori de zi...”. Acasă „asfințește cuvântul/ de această dată/ fără farse/ fără trădări”... Acasă, „când ploaia/va mușca flămândă/ din dorul ce mi-l fură azi/ ... îmi bat în piepturi stropii grei/ grămadă surdă de nimicuri...”. Acasă „parfum de primăvară/ culoarea/ gust de mierlă/ brațele/ fluturi noi/ ... flori neștiute/ pierdute-n/ rodul ce-l strivim/ smulgând/ pietre de sub lacrimi/ rătăcite/ peste simfonia absentă/ a nopții...”. Acasă „primăvara vine noaptea/ primăvara belalie/ strălucește-n asfințit
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_marian_malciu_1384093517.html [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
să împărtășească, ceea ce-l frământă, camarazilor. Se simte mai bine singur. Nu au apucat să-și termine țigările aprinse. O bucată din malul aflat în dreapta colegului lor s-a despris și s-a prăvălit imobilizânu-l. S-a auzit un icnet surd. Au sărit ca arși. Atâția cât au încăput în șanțul cu pricina nu au putut să urnească bolovanul, după mai multe încercări. Fiecare resimte durerea celui strivit, imobilizat, fiecare privește neputincios. - Face-ți loc ! Îl sparg cu târnăcopul... - Nu ai
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1482210684.html [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
Roua care plânge, razele lunii care străpung întunericul și verdele ierbilor sunt imagini grăitoare care contemplă imagini ale sentimentului de dor mângâiat de vise și memorii calde, pe filele cărora au curs lacrimi pure. Departe de negura vremilor și zgomotele surde, frumusețea neștirbită a iubirii își are cuibul în adâncurile sale, acolo unde se poate regăsi cu sine. “Te caut în roua ce-ți plânge pe gleznă,/ Din frageda glie călcată de cerbi,/ În razele lunii străpunse prin beznă,/ În verdele
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
poate regăsi cu sine. “Te caut în roua ce-ți plânge pe gleznă,/ Din frageda glie călcată de cerbi,/ În razele lunii străpunse prin beznă,/ În verdele prea necositelor ierbi./ Te caut în vise și în calde memorii./ În zgomote surde și-n liniștea grea,/ În vremuri uitate de timp și istorii,/ Te regăsesc ascunsă în inima mea...” ( Regăsiri ) Frământări și neliniști se dezlănțuie sub o ploaie rece de gânduri care înoadă iluzii. În ochii singurătății care clipesc de dor profund
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
roagă plângând viețuirea.../ Ghilotina uitării cânt-a lor pomenire/ Peste veacuri, eternă, e totuși iubirea...” ( Echinocțiale ) Cu ființa umană timpul nu are niciodată timp. Cu eternul inamic al ființei umane, timpul, autorul duce un nesfârșit război și , totuși, în aplauze surde se va auzi mereu libertatea sa care va scrie veșnicie. “Nisipul clepsidrei se scurge apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern inamic./ Mă tem de cortina uitării
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
apatic,/ Cu orice secundă murim câte-un pic,/ La ceas de vecernii sub cerul tomnatic,/ Ne batem cu timpul, etern inamic./ Mă tem de cortina uitării absurde,/ De scena pe care-s un jalnic actor,/ Îmi sună pe tâmple aplauze surde,/ Mereu voi fi liber și nemuritor...” ( Atentat la uitare ) O sumă de contradicții și îmbinarea unor elemente simbolice conturează descrierea lăuntrică a autorului. Sunt puse în evidență aspecte și trăsături definitorii ale sale ca, în final, să rezulte o caracterizare
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1455729249.html [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
direct sau indirect, o bună parte din banii administrației locale. În plus, preluarea unor atribuții de la ministere ar însemna și preluarea unor sume cu multe zerouri de la bugetul central. Astfel că, în prezent, în arcul guvernamental se duce o luptă surdă între cei care-și simt amenințate pozițiile („baroni“ din județe mici, dar și miniștri ori secretari de stat) și cei pe care regionalizarea i-ar putea ridica la rangul de „voievozi“. Deznodământul e greu de prevăzut, însă, cu sau fără
Miza regionalizării: 13 miliarde de euro pe an by http://uzp.org.ro/miza-regionalizarii-13-miliarde-de-euro-pe-an/ [Corola-blog/BlogPost/94046_a_95338]
-
minciună, trăim fără rost Adevărul șoptit ne doare mai tare, Ne-ascundem de noi, de frați și surori De cei iubiți fugim cel mai tare. Pe Dumnezeu l-am izgonit într-un colț Acum El nu mai are valoare Orbi, surzi și muți Nu auzim strigatul Lui, Tot ce a fost divin, totul dispare. Suntem niște ființe în deșert Visând gloria cea trecătoare, Iartă-mă Doamne că am greșit ! Iartă-i pe cei ce Te lovesc pe la spate ! Referință Bibliografica: Iartă
IARTĂ-MĂ DOAMNE ! de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Iarta_ma_doamne_ana_maria_bocai_1390570330.html [Corola-blog/BlogPost/347354_a_348683]
-
clipa de pace, pe ani de nenoroc, Pierzanie, totul și toate, odată se opresc, Divin și năzuință sfârșesc în omenesc, În patima trăirii, ritualul de credință, Prin pace înțelege doar greaua umilință, Unde-a greșit, cu ce drept universul ăsta surd Îi negociază visuri vânzâdu-le- n absurd? Răspuns, doar după poartă, căci îngerii așteptă Memoria să i-o șteargă, urcându-l înc-o treaptă, Memoriile luminii în schimbul dintre lumi, Fuga din mult prea plinul, spital pentru nebuni, În urmă, suferința acelora rămași
FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1484324172.html [Corola-blog/BlogPost/381510_a_382839]
-
să muște manuscrisele infinitului cu certitudine de urgență. În papirul viselor, se citesc oglinzile ce timpul ne dictează. Flagelul umbrelor este alta adversitate între mâini: se pare furișata batistă în acest moment care guverneaza intemperia. Ochiul joacă între ritualuri și surdele ecouri.( Mereu viață trebuie înfruntata față în fața; cu tot imaginarul intim al grătarului, fără afonie proprie al salivei. Mereu rezultă ciudat coșmarul prafului în labirinturile somnului, piatra de uzură între sprâncene, a cărui rigoare musca săptămâni. Sinuozitatea arde imediat în
DENSITATE DE MOMENTPOEM DE ANDRÉ CRUCHAGA TRADUS ÎN ROMÂNEȘTE DE ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_buldum_1432651400.html [Corola-blog/BlogPost/343269_a_344598]
-
ce piloni să ne construim conștiința. Privim neputincioși cum, fără remușcare, implacabila Moară ia în vârtejul ei trupul de abur al clipelor. Le macină desprinzându-le din curgerea lor fără oprire tocându-le și apoi zvârlindu-le în vânt. E surdă, ea nu aude plânsul clipelor înainte de a-și da sfârșitul, nu știe decât una și bună, că nemoartea nu există și își vede de treaba ei nestingherită, fără pauză pentru vreo scurtă răsuflare. În nopțile de veghe, în liniștea deplină
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1471947627.html [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]