747 matches
-
Cum să intre o broscuță în apartament? Vine de la lift - mai spune băiețelul. Cum, de la lift? Ce să caute broscuțele în lift? - întreabă, iarăși mama și tata. Nu știu. Așa mi-a spus Sorina - vine răspunsul lui Sorin. Cine? Sorina, surioara mea. Zicea că, ori de câte ori nu sunt cuminte, vine broscuța de la lift. Dar, acolo nu-i nici o broscuță, prostuțul tatii. Ba este, că am auzit-o eu cum bătea în ușă. Și a venit și aici, în cameră. A bătut în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bucuros că, în sfârșit, i s-a dat ceva important de făcut: să aibă grijă de hainele băiatului. Bine, ești un copil foarte cuminte și ordonat! îl laudă Sorina. Acum, pune totul în șifonier. Pe urmă... Sorin a venit lângă surioara lui. Are, însă, în mână un pachet. Sorina face ochii mari. S-a cam obrăznicit băiatul! Cine i-o fi dat voie să scotocească în ghiozdanul ei și să scoată de acolo jumătatea de felie de tort și jumătatea de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Fața Sorinei s-a luminat. Își ia ghiozdănelul, îl deschide și scoate din el ceea ce a adus și ea pentru Sorin. În timp ce-i întinde fratelui său pachetul, Sorina spune: Și la noi a fost ziua unui băiețel. Și... Ești o surioară tare bună! o laudă Sorin. Iar tu - un frate de nota zece! spune fetița. Acum, ce facem cu pachetele acestea? Păi, eu cred că ar fi mai bine să le punem la frigider. Și, după ce mâncăm supa și friptura, o să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Atunci, după ce o tratăm la fel de bine ca pe toți invitații și-i dăm toată atenția așa cum trebuie s-o facem, plecăm și noi la pădure. Și nici ea nu va avea loc în mașina noastră! spune Sorin. Apoi, privind către surioara lui, întreabă: Ei, ce zici? În ochii fetiței a apărut, parcă, o lumină ciudată, care-i face să sclipească asemenea unor licurici. Pe chipul lui Sorin a înflorit un zâmbet. Minunat. O să-i dăm și noi o lecție! face Sorina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să facem acolo un control mai amănunțit. Până mâine-dimineață administrați-i doctoria din această rețetă. Pe urmă... Doctorul a plecat. Cu el, a ieșit și tata, să ia medicamentele prescrise. Te mai doare, Sorin? îl întreabă pe băiat mama și surioara lui. Parcă nu așa tare. Mă simt mai bine acum. Apoi Sorin rămâne singur în cameră. „Da’ știi că-i bine să fii bolnav?! gândește el. Toată lumea stă în jurul tău, ți se dă tot ce-ți dorești, nimeni nu te
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
regizoare”, cu multă curiozitate și admirație. Ochii lui Sorin sunt, însă, plini de multă nedumerire: „De unde o fi învățat Sorina poezia asta așa de frumoasă, așa de lungă și de grea?” El credea că toate poeziile pe care le cunoaște surioara lui le știe și el. Dar de versurile astea habar n-a avut. Întrebările lui Sorin sunt curmate de glasul catifelat și cald al fetiței. Sticlea în ochii umezi ceva nelămurit, Știam că va muri și c-o s-o doară
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
toate cuvintele. Poate că, mai târziu, o să-i spună Sorina ce-nseamnă „nelămurit”, „retrăiesc”, „mit”, vorbe pe care Sorin abia le poate pronunța. Dar micuțul pricepe că versurile, chiar dacă par a fi triste, sunt tare frumoase. O s-o roage pe surioara lui să ncerce să-l învețe această poezie. -”...Vai, cum doream ca, pentru-ntâia oară, Bătaia puștii tatei să dea greș!...” Deci pușca nu e numai o jucărie. E și ceva care, nu se știe cum, “bate” și, ce păcat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cuțulache! Azi e vineri, nu-i duminică, nici măcar sâmbătă nu-i. Dar, fii liniștit, mâine seară venim, iarăși, cu toții la tine! „Răzbunarea” lui Sorin Prichindelul e tare mâhnit. Și, totodată, nedumerit. Nu poate pricepe, în ruptul capului, de ce se poartă surioara lui așa de urât cu el. Dacă se gândește mai bine, n-ar putea spune că Sorina e o fetiță rea. Își amintește, de exemplu, că atunci când el a fost bolnav și a fost nevoie să facă niște injecții de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
urât cu el. Dacă se gândește mai bine, n-ar putea spune că Sorina e o fetiță rea. Își amintește, de exemplu, că atunci când el a fost bolnav și a fost nevoie să facă niște injecții de altfel foarte dureroase, surioara lui era cea mai bună fetiță din lume: ca să-i fie durerile mai ușoare, Sorina îi dădea - după ce pleca asistenta păpușile ei cele mai dragi, cărțile ei cele mai viu colorate - fără să mai țipe la el: „Vezi, să nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lasă să cadă ceva. Nimeni n-a băgat de seamă nimic. Când toată lumea s-a spălat, s-a îmbrăcat și apoi la masă s-a așezat, Sorin mănâncă liniștit, dar foarte atent, privește la cei din jur. Mai ales la surioara lui. Aha! A-nceput să bea din cana cu lapte. Ar fi bine să facă și el la fel. Sorina a băut laptele tot. Și, n-a spus nimic? Parcă nu. Băiețelul aruncă o privire către cana abia golită. În
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cine se pregătește, ci-i pentru cin’ se nimerește. Și-și mai zice Sorin în gândul său: „De mă gândesc mai bine și eu sunt un băiat rău. De multe ori îmi place să fac altfel de cum bine mă-nvață surioara mea. Doar ea-i mai mare și-ar trebui s o ascult. Nu-i, deci, de mirare că și ea se poartă cu mine-acum cam urât.” Și-a mai prins băiețelul ceva să își mai spună: că răzbunarea la nimic
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Sorina Binee! Știu eu un joc interesant și tare frumos: de-a v-ați ascunselea, vrei? Mai e vorbă! răspunde Sorina. Și, uite, ca să nu spui că-s băiețel rău, du-te și ascunde-te prima! o invită Sorin pe surioara lui. Ba nu, ai să te ascunzi tu, iar eu am să te caut. Mai bine tu. Mai bine tu, că ești mai mic. Ba tu, că ești fetiță și orice băiețel trebuie să fie politicos cu fetițele, în primul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu, ai să te ascunzi tu, iar eu am să te caut. Mai bine tu. Mai bine tu, că ești mai mic. Ba tu, că ești fetiță și orice băiețel trebuie să fie politicos cu fetițele, în primul rând cu surioara lui, așa-i frumos! Bine, fie! Curând, însă, s-au plictisit de acest joc și ar fi urmat, probabil, o ciondăneală-n toată regula, dacă n-ar fi apărut Cuțulache. Înțelegând ce fac copiii, câinele s-a dus și s-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vaccin și n-avea nimic. Da, cum s-a întâmplat? Păi, să vedeți, a început să guițe, iar noi ne-am gândit să-i dăm ceva de mâncare, că poate i s-o fi făcut foame... Care noi? Eu și surioara mea, că noi am rămas ai casei în ogradă. Așa!? Face nenea Gheorghe și-l privește cu luare-aminte. Dar ceilalți unde-s? Cu treburi, fiecare. Bunicul și tăticul sunt duși la cosit, iar mămica și bunica sunt la oraș. Și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mogâldeața care tremura toată, a mirosit-o îndelung, a privit o cu multă chibzuință și, pe urmă, a mârâit încă o dată: „Nu vă temeți, nu-i guzgan sau vreun alt răufăcător. E numai un iepuraș mic și tare neajutorat”. Știi, surioară, eu cred că am mai văzut acest animal în cărțile noastre cu poze, dar și în curtea bunicului. Ai dreptate, Sorinel, e Rilă-Iepurilă, nu-l recunoști? Dar ce-o fi făcând el aici? O fi așteptând pe mămica lui? Știu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
într-un ocean. A oferit Adelei un scaun, l-a acoperit cu o rochie păturită, a înconjurat-o cu politeți excesive și naive, a copleșit-o direct și indirect cu complimente intempestive și stîngace: Domnișoara cea mai frumoasă din Bălțătești" - "Surioara matale trebuie să-ți fie dragă tare și seamănă așa de bine cu mata". Bine că n-a spus fiică! (Acum zece ani, în tovărășia unei femei ca Adela, ipoteza doamnei Sabina ar fi fost alta!) Cât despre asemănare! Sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Taylor nu mai trecu pe-aci. Martine se întoarce și o privește defensiv. MARTINE: Sunt o femeie care stăpânește la perfecție arta conversației cu gentilomii care vin în vizită. Edna își frânge mâinile stingherită. EDNA: Ești încântătoare cu oaspeții tăi, surioară dragă, de-a dreptul ’cântătoare. Dar nu mai veni nici un oaspete. Și dacă nu reparăm în curând acoperișul cela, o să cadă toată șandramaua pe noi ca mânia Domnului. Martine mai ia o gură din pahar. MARTINE: Oh, Doamne, ce arșiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a cicumciziei care se desfășura la câțiva pași de ea, departe de glasurile și clinchetele cupelor care-i ajungeau la urechi ciudat de înăbușite, ca prin vis. Se pomeni repetând: „Blestemata aia de Paradă!“ Și oftă, pe jumătate ațipită. * * * — Silma, surioară, tot mai visezi cu ochii deschiși? Vocea seacă a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și ochii roșii. Apoi, cu chipul tot ascuns, rosti, ca un cadiu care poruncește: — Spune-mi tot! Vorbele lui Khâli n-au fost prea multe. — Orașul ăsta e ocrotit de propriii săi hoți, cârmuit de propriii săi dușmani. În curând, surioară, va trebui s-o pornim în surghiun dincolo de mări. Glasul i se frânse și, pentru a nu-și trăda emoția, se smulse de lângă Salma și se făcu nevăzut. Înlemnită, ea nu încercă să-l rețină. Nici măcar nu băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând că n-am auzit bine. Hiba îmi vorbise pe un ton batjocoritor despre expresia asta folosită de anumite femei din acea țară pentru a se referi la propria lor intimitate. Dar cum mă puteam aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poate întâmpla oricând. Oricând se pot întâmpla lucruri groaznice. Acesta este lucrul cel mai groaznic. Frica își plimbă trupul mare, gras și sănătos pe niște picioare zdravene. Frica ne-a deocheat pe toți. E cât se poate de adevărat, omule. Surioară, nu încerca să te amăgești... Cât se poate de curând voi păși apăsat chiar în fața fricii. Asta am de gând să fac. Cineva trebuie să o facă. Mă voi opri chiar înaintea ei și îi voi spune: Uite ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă simt? ... Păi, te înșeli. Sunt impresionat de compasiunea ta (și am nevoie de mult mai multă: am nevoie de compasiune chiar dacă mi se pare așa de greu să-ți arăți compasiunea). Dar te înșeli, frățioare. N-ai priceput nimic, surioară. Ce-i drept, azi-dimineață nu m-am simțit prea grozav. Pe de altă parte, o vizită de nouăzeci de minute la Pepper’s Burger World a rezolvat prompt toată povestea. Am mâncat patru Wallies, trei Blastfurters și un American Way
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care înmugurea între o fată și un măgar. Iat-o zâmbitoare, chiar în clipa când se pregătește să ia în gură scula babană a animalului. Ai! Măgarul nu părea prea înnebunit. — Sper să-ți iasă bani buni din afacerea asta, surioară, am murmurat eu în timp ce ieșeam. Nu arăta rău... În final mi-am rupt 28 de minute prețioase din timpul meu pentru o producție oarecum clasică, în care un cowboy gură-cască servea tacâmul complet, de la antreuri până la desert, pe cheltuiala talentatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vârstă - Iisuse, trebuie să fie ultimul lucru de care mai ai nevoie. Uite aici încă ceva despre fetița care moare la o vârstă fragedă pentru că, după Line, e alergică la secolul douăzeci. Biata copilă... Păi și eu am necazurile mele, surioară, dar nu se compară cu ale tale. Eu nu sunt alergic la secolul douăzeci. Pentru mine secolul douăzeci e un drog. La Aerogara Trei haosul își desăvârșise lucrarea. Lumina și aerul de acolo erau sufocate de lucruri terminale, panică planetară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-am spus eu în gând, și am netezit o hârtie de douăzeci pe tejgheaua umedă. O mai ții minte pe Martina, Martina Twain? Să nu-mi spui că ai uitat-o. Ce ți-e și cu memoria asta, amice! Surioară, cum e cu aducerile amintite? Ți-ai amintit de ea, în mod sigur. Sunt sigur că da. Noi ne cunoaștem de multă vreme. Problema Martinei e - problema Martinei e că nu-și găsește un glas cu care să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]