670 matches
-
decursul veacurilor, s-au ridicat contra-i și i-au jurat pieirea. Acești dușmani, ca devotați apostoli ai puterii întunericului, s-au înrolat în armata lui satan și au pornit o aprigă ofensivă, întrebuințând orice mijloc aveau la îndemână, pentru surparea stâncii de temelie a Bisericii celui dintâi Apostol. E destul să ne amintim de marile prigoniri ale lui Neron, Domițian și Dioclețian, de ereziile maniheilor, monofiziților, monoteiștilor, arienilor, albigensilor etc., de schisma lui Foție și reformele lui Huss, Luther și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vehemență. În Muzeu de sate el observă, ca un fin psiholog, că țăranul român "Mai poartă-n palme răni uscate,/ Mai poartă-n ochi blânda melancolie..." sau "Cine, doamne, oare cine plânge/ Între două dealuri umbra de țăran/ Și-n surpare lacrima și-o frânge/ Că țăranul e-un muzeu contemporan?". Totul se încheie cu versuri recitate de poeții lansați, deși tristețea lor, bine ascunsă sub coaja umorului sarcastic, plutea ca o ceață compactă. Lăsăm în urmă vitrinele cu cărți, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cele mai importante pentru Înviorarea vieții creștine, a fost redat astfel din nou teologiei românești, atât de schematică (sic !) până la dânsul. Nichifor Crainic a lărgit cercul preocupărilor teologice, a deschis zări nouă, dar Înnoirile sale nu sunt altceva decât o surpare a zăgazurilor care țineau teologia noastră Închisă dinspre fluviul bogat și viu al Tradiției. FINAL PASAJ RETRAS Prin charisma, inteligența și talentul său pedagogic, Crainic și-a pus amprenta asupra mai multor generații de teologi români. Articolele sale din Gândirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
numai de câteva zeci de pași: Poarta Iupșarei prin care trecem ca să străbatem pe lângă viforul torentului drumul până la lac. Rița e un lac cam cât Ghilcoșul și are o poveste întrucâtva asemănătoare. Lacul Roș e format, cum se știe, din surparea unor straturi de pământ la ieșirea Bicazului cătră Chei. Apele zăgăzuite astfel s-au adunat înecând pădurea de brazi a văii, iar peste zăgaz și-a făcut puțin loc pârăul. Aici se spune că un cutremur a scufundat valea, acumulând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au dezlănțuit toate intențiile agresive ale Pontului. Ai casei n-au închis ochii toată noaptea, de teamă să nu ne prăvălim cu tot cu vilă în prăpastia apropiată deschisă acum două-trei zile, nu mult după sosirea noastră aici în marginea falezei, după surparea malului din față. Amiralul mă încredința că în dimineața aceasta 10 august vom avea o zi splendidă, pentru o excursie, cu bricul Mircea, la Portița, unde se află intrarea în mare a Razelmului. Ne ducem până acolo, dormim pe vas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
român - era pusă În discuție, calomniată și negată?! Nu cumva la noua instaurare a unei „ere a suspiciunii”, a unei „noi ordini” culturale, dar și umane, cetățenești!, după ce abia scăpaserăm, ca printr-un miracol - cine, În toată lumea, ar fi prevăzut surparea uriașului și arogantului imperiu ideologic și militar moscovit?! - de false liste, false criterii, false istorii, false valori?! Și ele, nu-i așa, stipulate În numele moralei, al unei „alte morale”, cea care trebuia nu numai să o nege pe „cea veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au zdruncinat binișor pietrele de fundație puse În grabă și În puțină vreme - nici un secol! - ale României moderne, iar acum constatăm o „nouă zdruncinare”, un „nou cutremur” al instituțiilor și prestigiilor. Seismică socială oarecum firească, ce urmează Întotdeauna unei mari surpări istorice, e adevărat. Dar, dacă țările vecine nouă, de la Nord, mai ales, care au suferit ca și noi „Împărțirea brutală, cinică, a lumii la Yalta” - și, o repetăm, marea jertfită a fost atunci Polonia, stat și armată care au luptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îi credea apostolii unui nou comunism!Ă Dar e vorba nu numai de „noii baroni”, noii miliardari, les nouveaux riches - expresie apărută odată cu instaurarea burgheziei franceze pe „ruinele” Revoluției, fapt ce arată Încă o dată că, după o mare și esențială surpare a unui sistem statal și ideologic, primii care au averi iuți și enorme nu sunt oamenii „cinstiți și harnici”, ci așa-zisele lichele, canalii, ca să nu le zicem criminali!... Oare În Statele Unite nu s-a Întîmplat la fel?! Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iuți și enorme nu sunt oamenii „cinstiți și harnici”, ci așa-zisele lichele, canalii, ca să nu le zicem criminali!... Oare În Statele Unite nu s-a Întîmplat la fel?! Nu, nu e vorba numai de cei care au profitat de această „surpare” pentru a se Îmbogăți lacom și de a arăta, de a exhiba cu nerușinare „Însemnele” arogante ale averilor lor; au profitat și alții pentru a face cariere peste noapte În lumea mediatică, În diplomație, În administrație, politică și cultură. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un semnal din afară, Îl ucide! Iliescu iese victorios din „subteranele puterii”, obosit, aproape uzat de jocul cinic pe care și-l permisese dictatorul cu el, ba urcându-l, ba coborîndu-l În rang, dar apoi, În zorii deceniului zece, odată cu surparea „Bisericii moscovite”, ce păruse până de curând atotputernică, și cu surparea, În fapt, a ideilor și ideologiei În care crezuse toată viața - el Învinge: este ales În cea mai Înaltă și prestigioasă funcție În stat, cu condiția, Însă, să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puterii”, obosit, aproape uzat de jocul cinic pe care și-l permisese dictatorul cu el, ba urcându-l, ba coborîndu-l În rang, dar apoi, În zorii deceniului zece, odată cu surparea „Bisericii moscovite”, ce păruse până de curând atotputernică, și cu surparea, În fapt, a ideilor și ideologiei În care crezuse toată viața - el Învinge: este ales În cea mai Înaltă și prestigioasă funcție În stat, cu condiția, Însă, să-și abjure ideile „avântate și revoluționare ale tinereții!”. Ca președinte al unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de o lume dispărută”: corupție și lăcomie de devize, nepotism tot mai insolent, incapacitate de administrație și de gerare a unor fenomene atât de complexe și de „organice” cum sunt cele ale unei țări care, mai ales, iese dintr-o surpare uriașă politică, purtând Încă semnele nu numai ale unei hiper-centralizări, dar și ale unei mentalități pe măsură, În aproape toate straturile populației, din vârf până la bază. Coposu n-a mai apucat să trăiască „ziua deplinei și meritatei victorii”, dar... cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dreptate!”, ci... ceea ce se vede! Și, spre slaba noastră consolare, putem să adăugăm că oarecum la fel s-au Întâmplat lucrurile și În țări ceva mai „avansate” din punct de vedere economic și cultural, cum a fost cazul Franței după surparea uriașului și rigidului imperiu feudal și care a avut „nevoie”, cum o spuneam, de Încă trei revoluții succesive, care s-au Întins pe parcursul unui secol, pentru a instaura un regim al egalității În fața justiției și a face legile votate În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
recolta ultimelor decenii. E imposibil de ignorat fervoarea admirativă a „noii critici”, care, ridicând osanale nediferențiate față de tot ce vine de peste ocean, Încearcă să ne „Înece” pe noi, bătrânii maeștri ai unei epoci revolute - a se citi „epoca comunistă”! -, odată cu surparea vechiului regim. O revoltă literară, o revoltă ce vrea să fie și una a mentalității, fără Îndoială, care Încearcă, printr-un amalgam grosolan nu rareori, să confunde datele istoriei politice și evenimențiale cu cele culturale, literare, psihologice. Iar dacă În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
89, a unor lucrări de sinteză asupra perioadei postbelice, cea numită comunistă, texte, lucrări ce nu puteau fi semnate decât de inși de prestigiu din zona criticilor și istoricilor literari. 2. Confuzia unora - nu foarte puțini!, ce cred că orice surpare majoră instituțională și politică trebuie să tragă după sine o schimbare radicală a valorilor acceptate. Că „e nevoie de Schimbare!”, În sensul că „totul trebuie luat de la Început” sau, oricum, că „operele lăudate Înainte, ca și personajele culturale celebre trebuiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
răsplătit neîntârziat și generos prin capodoperele mele - Îngerul de gips, ’73, Bunavestire, ’77, Don Juan, ’ 81, și Drumul la zid, ’84. Singurătatea autorului, a omului, a mea, după Întoarcerea post-decembristă am interpretat-o ca pe o formă pozitivă a marii surpări sociale și politice care s-a Întâmplat În România și prin „navigația”, oarecum de Înțeles, În zone tulburi și ezitante ale noii, improvizatei, clase politice, dar și a societății civile și a corifeilor ei, care, uitând de primele lor declarații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cel care se „mulțumește” cu ce a găsit pe masa comunitară și ideatică atunci când s-a născut. Or, dacă ne aflăm Într-o perioadă de „trecere”, de criză, cum se spune - și România, cea mai puțin pregătită pentru această benefică „surpare socială”, o trăiește cel mai dramatic, mai convulsiv! -, atunci Înseamnă că mentalitățile, câte sunt, valorile sau necesitățile nu vor fi aceleași peste un deceniu sau cinci, de acum Înainte. Mie mi se pare - poate cu un accent paranoic de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
occidentală, textele mele nici nu erau total radicale: nu condamnam comunismul și nici pe conducătorii lui din acea vreme, știam că acest regim, opus tradițiilor naționale și culturale românești, instalat de un imperiu străin, nu va cădea definitiv decât odată cu surparea marelui imperiu de la Răsărit. Criticam doar noua linie afirmată de Ceaușescu În iulie ’71, care cerea impetuos și drastic reîntoarcerea la unele criterii de tip stalinist, ce, grotesc, se opuneau propriilor sale măsuri și principii cu care-și cucerise, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În violență. Dar nu una paranoiacă - la Început, se’nțelege, În „prima fază”, altfel, prostul, Înnebunind „vizibil”, ar fi fost iute izolat! -, ci una „convingătoare”, o violență care și-a aflat gata pregătit terenul audienței Într-o țară aruncată În surparea enormă a unui război continental pierdut și În ghearele unei crize economice și identitare fără seamăn. O „violență articulată”, o „prostie” ce va Înceta tot mai mult să fie ceea ce este - ceea ce era, În adolescență sau post-adolescență, și ceea ce va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
previzibil. Interesant este că, de pe o zi pe alta, Întreaga Europă a pierdut unul din „principiile” cele mai bătătorite ale „Înnoirii”: lupta de clasă. Ca prin miracol, clasa muncitoare sau detașamentele ei active, „revoluționare”, au pierdut acest ascendent major, odată cu surparea imperiului moscovit. Aceste „principii de stânga” s-au refugiat În mișcarea sindicală, mai ales a sindicatelor foste aliate ale partidelor comuniste. Toată lumea este de acord că „sistemul capitalist”, oricât de „flexibil” sau de capabil de „Înnoire” ar fi, este vetust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
e, aci, în ultimă analiză, „tema autorului”. Mi-am anchetat fără ezitări conștiința. Am reconstituit amintiri, reverii, aspirații, zbateri; mi-am contabilizat lipsurile, naivitățile, greșelile; mi-am expus îndoielile, nemulțumirile, decepțiile; am vorbit despre frustrări, ratări, eșecuri, despre zidiri și surpări interioare; am notat înălțimi (atît cît am putut urca eu) și prăpăstii de gînd. În rezumat, am făcut medicină și arheologie sufletească; am făcut ceea ce face orice diarist. Consider confesiunea un act igienic, un act salutar, un act de curaj
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am mai revăzut niciodată de atunci. RIVAROL 1753-1801 PORTRETUL DUCELUI DE ORLÉANS ȘI AL DOAMNEI DE GĂ Acesta a fost prințul pe care toate viciile sale nu l-au putut duce la crimă; și acesta este efectul lașității sufletului, al surpării totale a facultăților noastre, rod al desfrâului, al lingușirii și al tuturor otrăvurilor; cine a fost insensibil la glorie devine sensibil la infamie. Mirabeau, Laclos, crima în sfârșit, cu toate pârghiile ei, n-au putut să înalțe sufletul acesta cufundat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
deschisă de PMR În acest scop, așa cum vor deschide și școli de „oratori sătești”. Saia Apfelbaum și Iancu Gutman, semnatarii documentului, notaseră cu nedisimulată satisfacție prezența bună („...circa 500 de oameni”) fapt ce a determinat, În opinia lor vădit subiectivă, surparea terenului de sub fundurile sioniștilor, vechii lor dușmani de clasă. Noi credem că cei 500 de privitori (dacă vor fi fost atâția!) au venit să se amuze și la piesa „Digul” interpretată de tovarășele și tovărășelele din UFDR. b.i. „Ruginiții
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
decât cele aduse de viețuirea înafara mănăstirii: „Dar deoarece vrei să fii în această Sfântă Lavră, care se găsește în mijlocul lumii, și să stai alături de noi păcătoșii, tare mă tem ca nu cumva , cum ești încă tânăr, să nu suferi surparea de pe urmă a sufletului tău pe care n-ai fi suferit-o dacă trăiai în lume; (...).”<footnote Vezi, Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.149. footnote>. Autorul contrapune ambele imagini
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tras repede de partea lui, după ce îi explicase lui Steier ce urmărește prin acțiunea sa. Pătrășcanu spune că Fuchs a fost eliberat prin primăvara lui 1951, dar alți deținuți pretind că l-au văzut murind la Canal, victimă a unei surpări de teren. Leonard ('Lulu') Gebac Gebac era student la Iași și se pare că a vorbit cu Țurcanu încă din Suceava, când i-a spus că se lăsase de activitatea legionară din 1947 și că regretă că a ajuns în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]