3,370 matches
-
-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu cel al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei suspin... Îndelungă vreme după aceea, bărbatul și-a plâns pierderea, se-nțelege. Nu este nevoie, însă, a ilustra prea în amănunt asta, căci astfel de lucruri trebuie să rămână sub tăcere, nu pentru că sunt secrete, ci doar pentru că sunt prea intime
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
deschise în exprimarea acestui lucru, par a trăi febril obsesia unui romantism dulceag, deșănțat chiar, în sentimentalismele lui "kitchoase", așa cum este el vândut de piața hollywoodiană a love romance-urilor lacrimogene. Vis nețărmurit despre bărbatul străin, curtenitor, galant, atent, despre suspine la lumina lunii pe pat de roze, despre declarații de dragoste în genunchi, cu buze tremurânde, inelul strecurat pe deget, până când moartea ne va despărți, despre nopți pierdute în pasiune, unul în brațele celuilalt... în opoziție cu asprimea, indiferența, bădărănia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
va arde lemn proaspăt de pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
În stradă cu necunoscuții, pentru a nu-l lăsa singur pe don Francisco În atare Împrejurare. — Aio te vincere posse, conchise Dómine Pérez resemnându-se, pe când Licențiatul Calzas Își ascundea râsul, cu nasul Într-o stacană cu vin. Cu un suspin adânc, căpitanul dădu să se scoale de la masă. Don Francisco, cu patru degete de lamă deja afară din teacă, Îi aruncă o privire amicală de mulțumire și găsi prilejul să-i dedice două versulețe: Tu, ‘n al cărui sânge curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
condusese personal toate procedurile, și triumful acela Îi consolidase puterea de temut la Curte. Până și contele de Olivares, omul de Încredere și favoritul regelui, prefera să se aibă bine cu ferocele dominican. Nu puteai zice nici cârc. Cu un suspin interior, căpitanul Alatriste Înțelese că soarta celor doi englezi, oricine or fi fost ei și În ciuda intențiilor bune ale mascatului trupeș, era pecetluită. Aveau de-a face nici mai mult nici mai puțin decât cu Biserica, și a mai discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Pot să fac ceva pentru domnia voastră? Contele Îl privi cu o agasare ironică. Teamă mi-e că ai făcut deja prea mult pentru o singură noapte. Cel mai bine ar fi să-ți iei tălpășița. Alatriste Încuviință și, cu un suspin interior, se pregăti resemnat, fără grabă, să-și ia rămas-bun. Era limpede că nu se putea Întoarce la el acasă și nici nu se putea refugia În casa vreunui prieten; iar dacă Guadalmedina nu-i oferea găzduire, nu-i rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Dacă după răspunsul acesta se aștepta la comentarii, nu avu parte de ele. Mascatul se mulțumi să-l privească la fel de fix. — Acuma, desigur, știi cine sunt cei doi englezi. Alatriste rămase puțin tăcut, apoi lăsă să-i scape un scurt suspin. Dacă aș nega, m-ați crede?... De ieri o știe tot Madridul. Se uită În mod semnificativ Întâi la dominican, apoi la mascat. Și mă bucur că nu mi-am Încărcat conștiința și cu așa ceva. Cel cu masca pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spectacol. Grava sobrietate a spaniolilor contrasta cu penele, panglicile, fundele și bijuteriile purtate de cei doi englezi, a căror Înfățișare plăcută și tinerească fu foarte pe placul publicului care umplea până la refuz corralul de comedii și stârni o sumedenie de suspine, fluturări de evantaie și ocheade devastatoare În locul rezervat femeilor. Începu actul al doilea, pe care l-am urmărit ca pe primul, sorbind cele mai mici cuvințele și gesturi ale actorilor; și În timpul acestuia, atunci când pe scenă căpitanul Fajardo se deda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dădu din nou din umeri, cu chipul impasibil. Dar acești gentilomi au făcut ieri mai mult decât destul pentru a-și plăti orice datorie, reală ori imaginară. Olivares negă lent din cap. — Să nu crezi asta. Tonul lui era un suspin de agasare. Chiar azi de dimineață Charles al Angliei a socotit de cuviință să se intereseze iar de dumneata și de soarta dumitale. Până și regele stăpânul nostru, care nu-și revine din uimire, dorește să fie ținut la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
team cunoscut atunci, să te trag de codițe, ce ocazie am pierdut... Îmi pare rău că nu te-am cunoscut atunci adăugă el cu glas neauzit poate te puteam ține atât de strâns, încât să nu te pierd niciodată... Puntea suspinelor Dimineața își filtra lumina rece prin perdele. Trecuseră parcă ani de când Bart acceptase, mai mult din politețe decât din convingere, să încerce să și refacă trupul istovit de suferință cu ajutorul qigong-ului, acel panaceu pentru aproape toate suferințele imaginabile și inimaginabile
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nimic mai mult, ripostă femeia râzând. Nu, Bart, începutul e mai greu, iar eu sunt și foarte grăbită, timpul mă presează. Și trebuie să te învăț totul foarte corect. Am și început cu Sword Fingers Zhuang, Stâlpul degetelor sabie, puntea suspinelor pentru cei care fac qigong. M-am gândit că pentru tine va fi și mai greu, la problemele tale de sănătate. Era ca un test - poți sau nu poți, vrei sau nu vrei. După cum ai văzut, tot ce te-am
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se înlănțuiră cu atâta putere, de parcă ar fi vrut să treacă unul prin celălalt. Din colțul de lângă ușă, ceasul lui Bart tulbură liniștea nopții cu o bătaie prelungă de pendulă, urmată de o tăcere adâncă. Așa, încuviință Arm cu un suspin de mulțumire, și acum vreau să mă săruți... Da, să mă săruți... Și să mă dorești... Noaptea îi învăluia pe amândoi ca într-o voal de mătase. Bart o cuprinse pe Arm într-o îmbrățișare plină de tandrețe și ardoare
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
subdirector într-un minister. Celălalt, un ceasornicar vestit, inventase un ornic muzical cât unghia și un altul, cam cât o pălărie, ce anunța orele prin interjecții licențioase: oh, ah, aaa..., îh, cât și printr-o seamă de zgomote potrivite: pupături, suspine și pleoscăituri; miezul nopții era marcat de un anume scârțâit de pat. Un maestru al mecanismelor sensibile; dat în judecată, din considerente morale, de către o societate a femeilor titrate, trebuia acum să-și dovedească priceperea în lucruri folositoare cetății. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vă supăr, că, poeziile dvs., stimate coleg, par poezii pentru copii: "Rugat-am vântul serii să-mi facă o favoare;/ Să se oprească-o clipă din marea-i frământare,/ Să-și tacă șuieru^ și ropotele multe/ Și să coboare molcom suspinul să-mi asculte.// Când auzit-a vântul ce-i cer cu neobrăzare,/ M-a măsurat în grabă din cap până-n picioare/ Și-a năvălit asupră-mi, cu gând să mă doboare/ Urlând în toată zarea că asta e sfidare.// -Ascultă
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
hornul gunoiului numit cum nu se poate mai potrivit pentru film, gh(e)enă. În lumea lui Mungiu nu există asistenți sociali, consilieri maternali, există doar vânători oportuniști sau de profesie și vânatul mic, nu există loc pentru remușcare sau suspin, și nici un triumf al gestului nobil, dimpotrivă el își va primi pedeapsa maximă. Dardenne ne oferă ieșirea la capătul unei suferințe salvatoare, Mungiu nu oferă nimic, în lumea în care ai intrat toate drumurile duc spre nicăieri, nu există scăpare
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
poate deduce, poezia lui Mircea Petean din volumul Câmp minat este creația unui autor lucid, cerebral, cultivat, cu umor și spirit ironic. Aproape o chintesență a spiritului echinoxist. Pentru el și colegii săi de generație, poezia nu mai este visare, suspin, ca la romantici, ci o destul de prozaică vânătoare după personaje și situații apte să intre în componența Poemei. Pentru articularea căreia sunt necesare și competențe de școală Waldorf. Firește, în subsidiar se poate ghici și deruta Eu-lui liric de a
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
pavat câteva străzi cu poemele mele./ Nu sunt sărac; am avut și perioade când n-aveam/ ce mânca și uneori încă mai am zile cu buzunarele goale,/ însă atunci evit să scriu, fiindcă nu-mi place s-o dau în suspine." (pag. 7) Există aici o infuzie de machism, dar trecută prin sita unei sincerități care, abia ea, place. Într-o carte ca asta, pare să spună Scurta biografie din care-am citat, poți avea încredere. Adică și empatie, și garanția
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
cum nu se îndoiește cît de mult s-au amuzat cititorii parcurgînd, cu delicii de comedie, extaziata cronică a lui Dragoș Cojocaru, văzînd cum dintr-o intenție onorabilă a ieșit un rezultat copios de nostim. Nu lipsesc epitetele, exclamațiile și suspinele care fac din textul amintit o veritabilă mostră de piesă bufă, în ciuda evidentei competențe muzicale a autorului ei. "Iar Domingo a fost încă o dată Domingo. Adică a fost Otello. ŤO gloria!ť A sunat cu acel imprescriptibil amestec de grandoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
pipeta, luînd uneori aspectul unei anecdote (Mlaștină). Sau următoarea adnotare pornind de la suav: "Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră / ușoară ca / ceaiul / pe toate argintăriile / fie sfeșnic fie / copită de drac" (Omul meu). Sau acest suspin de-o apoftegmatică dignitate: "Și dacă inima întâlnește pe stradă bocancul lui Dumnezeu / să știi că-i din / pricina / denivelărilor camarade" (Și dacă). Dar specialitatea lui Ovidiu Genaru rămîne grandoarea ușor obosită, persiflatoare din astenie ori măcar din jemanfișism. Poetul
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
de lîngă monitor, da, mașina de călcat, grea, încălzită cu cărbuni... - O figură memorabilă existentă în textele dvs. este Profira. Inegalabila servitoare a existat în realitate sau este doar un personaj la fel ca Reparata cu trei sâni și două ,,suspine" laice sau la fel ca Glycera? Toate îmi par ,,variante" ale unei singure tipologii: femeia supremă - stăpâna universului domestic, simbol al unei senzualități absolute. - Profira era servitoarea pe care o aveau părinții mei la Belcești. Însă vaca (Lunaea) o mulgea
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
iubire: "Un crin senin ce bâzâie amar/ fiindcă închide-un otrăvit bondar./ O nimfă transformată în izvor/ pe care când îl bei bolești de dor./ O stâncă dură repetând ecoul/ cântărilor de fată blondă; noul/ făcut din lacrimi, clarul curcubeu./ Suspin de sfinx pe lira unui zeu." Nu există pînză să nu se destrame, nici fericire pe care morbul să nu o roadă: Vapor a sărbătoare pavoazat/ cu șobolani de ciumă invadat;/ Un parfumat salon de baiaderă/ în care stă la
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
i-a păsat. Anca ne-a arătat sutele de fotografii adunate în cei 26 de ani de iubire aproape nepământeană cu Iurie Darie. În fața unora, s-a oprit, a plâns, le-a strâns la piept, le-a sărutat și, printre suspine, le-a spus povestea. Știe perfect, de parcă a fost ieri, când și unde au fost făcute. De fapt, toți pereții sunt tapetați cu poze, din care ne zâmbește ea sau Iurie Darie. Printre ele, am găsit și câteva instantanee cu
Anca Pandrea, pozată fără sutien la 63 de ani by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72923_a_74248]
-
că îi aduc eu însămi horoscopul Trebuie să fii cu băgare de seamă-n vremile-astea. Ireal City, Sub bruna ceaț-a zorilor de iarnă, O gloată curgea pe Podul Londrei. Atâția, Că n-aș fi crezut că moartea secerase-atâția Suspine, scurte și rare, erau scoase, Și fiece om își fixa privirea-n fața tălpilor. Curgeau în sus la deal și-n jos pe King William Street, Spre locul unde Sf. Mary Woolnoth măsura ceasurile, Cu-n dangăt mort la ultima
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
nu așteaptă. Mi-e frică să privesc la fereastră golurile negre. De aceea închid ochii. Vă cer cu umilință, vă rog frumos, nu-mi deschideți ochii asupra golului! Totul se surpă! totul se surpă! Urletul meu e slab ca un suspin. Nu-i nimic de făcut decât să închidem ochii. Să facem critică literară. Să ne prindă moartea cu spatele întors spre ea, făcând critică literară." (p. 76). Încape destul histrionism în această asumare a unei ascuțite suferinți intelectuale. Totuși, de la
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
cîte ceva - le imită byronismul și mussetianismul de mîna a doua, le copiază ritmurile și strofele, îi pastișează în poeziile de iubire și în lirica patriotardă: "Grăbit-am în lume din cupa plăcerei Să gust, dar acum în prada durerei Suspin ne-ncetat. E trist-a mea viață și corpul meu zace, Amorul, orgia de mult nu-mi mai place, Căci prea m-a-ncîntat". (Prea de timpuriu) Cam la acest nivel se prezenta poetul în volumul său de debut, Prima verba. în doar
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]