581 matches
-
încăpeau în țară și-n piele și veneau peste un popor cinstit și cuminte să ceară cu forța, vorba poetului, „pământ și apă”? Revin în incita Memorialului de la Sinaia. Observ că lângă acesta, pe exact drumul ce urcă spre Cotă, susură o fântână. Desigur, ea a fost sădită acolo pentru însetați; pentru noi, cei ce urcăm, astăzi, pe culmile munților noștri. Dar, îmi place să cred, fântâna se află acolo nu doar pentru atât. Ci și pentru ca unda apei sale să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fulgerul și decât scânteia unui amnar. Am auzit dar nu am înțeles, am fost de-un leat cu ei dar nu i-am priceput tot ce știu e că vorbeam o limbî tăcută, precum pielea de șarpe trecând peste ierbi susurau, păreau blânzi, se lăudau cu botezul lor în izvoare dar care e adevărul lor despre care poți să-i întrebi? Că pot fi lași, sfinți și lași, scribi netrebnici și preacurați? Degeaba vrei să depun acum mărturie că te-am
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
ai lua lumină vor înceta brusc neprevestit o străfulgerare estetică în toiul coridoarelor rășchirate împînzind mintea ronțăind visele împînzit de o transparență neașteptată o distilare în țesuturi aici în diorame cu tine coroane desfrunzite rețele de nervi ale zidurilor lumina susură deșirată în fuioare buimace zgîlțîie aerul cobori pe o funie de povești la ultimele dai peste matca ruinată pînă aici unde ai mers împotriva scrisului lasă ceva îl va opri iată o fațadă dintr-un colț al ei ai privit
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
jumătate de secol. De ce a rămas mai nimic Din adâncul bulboanelor tale? Acum nici copii nu mai sunt Pe malul tău dinspre vale. Unde-or fi acum apele tale? Treaba lor e, desigur, să curgă, De-o vreme nu mai susur domoale În matca lor adâncă din luncă. Am fost și eu plecat, dar întors Precum vezi nu vreau să mă-ascund; Te cert, dar poate nici Pământul Nu mai este atât de rotund. Ar trebui revizuite legile gravitației Și cele
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
iar în nuanța roșcovei uscate. În cătină a poposit o păsăruică cu trupșor cărămiziu și spatele de cenușă. E tăcută, vioaie și întoarce capul roată împrejur. De-a curmezișul drumului trece în trap grăbit o mâță, desăvârșind tăcerea în care, susurând, saude liniștea. La asemenea vreme țăranii șed la foc și doar în răstimpuri ies ca să hrănească vitele. Câteodată două vecine se cheamă între ele. Apoi liniștea se înstăpânește iar. Zgribulind, cu bunda între umeri, de la cumătra trece drumul câte-o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de pe fața sa blândă și-atâta de senină, parcă se pregătea să răsară soarele. Se sprijinea într-un baston negru cu măciulie de argint. Acuma însă se opri. Acest nemaipomenit fapt ne-a umplut de uimire. - De ce-l chinuiți, copii ? susură el moale, cu un glas care ploua peste capetele noastre. Și, lăsând să planeze această întrebare, liniștit, dânsul plecă mai departe. Pe bietul băiat l-am lăsat în pace și de-atunci nam mai îndrăznit un gest asemănător.
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
gheid... M-am intoxicat de umanism. Mi-am redescoperit viguroasa fibră reacționară valahă. Și mai voia să nu ne mințim în nimic, iar nemințitul ăsta devenise o corvoadă permanentă, ucigătoare de spontaneitate. Nu-ți voi ascunde niciodată nimic, mi-a susurat, înghețându-mă... dar nemințitul ei perma nent era sufocant, o chingă de autocontrol care nu lăsa loc pentru amorul de celălalt. Finala: într-un weekend - acasă la ea, în burgul ei: un loc mic, decorat cu bun-gust previzibil, deci insuportabil
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
buzele într-un punct gânditor. — Mulțumesc pentru plimbare, mi-a aruncat peste umăr, pornind domol, unduindu-se, spre aleea de la ieșire, unde vedeam, departe, atletice nimfe de ghips. Tarot și ciorbă de pui — Știu să dau în tarot, i-am susurat. Tarotul din Marsilia, ăla, singurul autentic. Toate celelalte sunt pretenții mincinoase, inventate recent. Nu există Tarot țigănesc, egiptean, budist... Numai cel din Marsilia, încrengătură de simboluri violente... A fost îmbogățit de cabaliștii creștini ai secolului XIX cu corespondențe precise și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ei de la Cluj că nu o să și-o pună cu nimeni în lunile în care avea să fie ghidă pe litoral. Tâmpitul o crezuse. — Nici nu știu ce-ar zice dacă ar afla că-mi pierd serile cu tine, a susurat, pufăind. — Dacă te cunoaște într-adevăr și te iubește, n-ar putea bănui nimic, i-am strecurat viclean, iar ea a zâmbit. Sunt surprins de fiecare dată când văd că cele mai absurde și plate flaterii funcționează tocmai cu femeile
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de ea pentru ase menea ocazii. M-a privit mai rigidă chiar decât manechinul. — Ai uitat de Pascal, mi-a zis, fixându-mă fără expresie. — Ce Pascal? am bâiguit. — Apropo de scriitura fragmentară... și el a scris frag mente... a susurat, înainte de a închide ușa cu grijă. Praline și zei ofiliți — N-am să mă joc niciodată cu tine, i-am aruncat, strângând-o în brațe, cu gura plină de ciocolată, tremurând în entuziasmul spontan al convingerii că fata asta nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Odette emana joie de vivre. Era prima oară că ieșeam împreună. — Te invit, mi-a aruncat. îl invit, l-a informat pe chelnerul cu șorț călcat. E un adorabil, iar azi e ziua mea. — Mademoiselle a bien de la chance, a susurat obsechios cheliosul. — Champagne! a clamat Odette, trântindu-se la masă și făcându-mi semn cu bărbia să mă așez în fața ei. M-am așezat, iar ea a scos spre mine un vârf de limbă, fericită. Cu maniere de confesional, chelnerul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
intens, fie și doar câteva secunde, sfârâitul lumânării aprinse la mormântul bunicilor din deal? Sau lucrarea înverșunată a ciocănitorii în trunchiul copacului? Sau cum rup dinții vacii iarba și cum o rumegă, cum țipă spre seară după muls, cum îi susură laptele în șiștar și cum își linge vițelul, de-i înțelegi dintr-odată statutul de sfințenie indiană? Tot discutând cu prietenii, în aceste zile de vară, despre „magia vizuală“, „stilistica olfactivă“ și „coregrafiile auditive“, am aflat, pe de o parte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de multe ori cu aripi subțiri. Și după un "sărman tată!", murmurat mental, se pomenește cu Tatăl nostru în gură. Se gândește la mama sa și îi zboară sufletul gândind la ea. Și în șoaptă, foarte ușor, aproape în liniște, îi susură în auzul sufletului demonul familiar: "Nu ți-ai notat cum îi pare Clarita mamei tale?". Capitolul XI Cu invazia dragostei, ce maree de melancolie! Este o simțire a vieții ca o topire, este un vis de a dormi mereu în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cerul și drumul, dar privirile nu ni se întâlneau. Navele pluteau tot mai rapid, apa le căra printre vârtejuri, peste cascade și cataracte învolburate, așadar fugeam după ele în jos până la locul unde pârâul făcea o mare deschidere, nu mai susura și nu mai bolborosea, iar flota mea naviga în ape largi și liniștite. Aici bălțile erau de un verde-închis și numai uneori, când cerul se înnora mai puternic decât de obicei, acel verde căpăta nuanțe cafenii, și atunci trupurile luminoase
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
n-aș fi de părere nici să-l îndemnăm să dea divorț.Nevastă-sa e o femeie tare de treabă. Ar fi păcat. Parcă ce nevoie este neapărat să intre în familia Conțescu? . - Mă voi gândi cum e mai bine! susură geograful. Erminia,impresionată de fața suptă a lui Gonzalv și de veghea continuă pe care o făcea lui Conțescu, stărui pe lângă Hergot să meargă să-l vadă acasă. Hergot văzu pe Gonzalv pe seară de la distanță, fără a-și permite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele pe parapet și zise: — Ascultă. în apropiere, o lună aproape plină era pistruiată de frunzele din vîrful unui ulm. Rîul gîlgîia abia auzit printre malurile de lut, iar arteziana susura în depărtare. — Minunat, spuse Marjory. — Am trăit, o dată sau de două ori, clipe în care nemișcarea, armonia și... măreția îmi păreau miezul însuși al lucrurilor. Tu ai trăit asta vreodată? — Așa cred, Duncan. O singură dată, cînd m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
susținut de niște grinde din fier. Din ușă se întindea un covor lung și albastru, care se pierdea într-o depărtare vagă. Merse pînă ajunse la un covor asemănător, dispus în unghiuri drepte. Dădu colțul pe lîngă o fîntînă care susura într-un vas din sticlă și auzi un zgomot confuz de voci. Doisprezece gardieni stăteau în fața ușii unui cort de circ. Porni înainte și întinse pașaportul spunînd cu voce tare: — Delegatul din Unthank! O fată cu o expresie nemulțumită, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în locul lor, apar decupate litere. Era un cuvânt, poate cel văzut de Anca în vis (sau în adevărata ei realitate). Cuvântul era PÎNCOTA. Treizeci de ani își aduc aminte lacrimile ochilor mei. Nu sânt în toate mințile. În urechi îmi susură singurătatea, disperat și liniștitor în același timp, cum auzeam odată susurul intestinelor ce-nfășurau uterul mamei mele. Bolboroseala de grotă cu izvor subteran a vezicii ei. Uneori trece tramvaiul sau, adânc în noapte, latră vreun câine vagabond, sau cineva vorbește
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de metal a ușii, ce părea o icoană sacră dintr-un mare altar. Totul era altfel decât pe scara lui. Intrase-n liftul neluminat, dar nu avusese curaj să apese pe vreun buton. Se sufoca de magie și groază. Ceva susura undeva, foarte, foarte sus. Ieșise deodată-n fugă, lăsând ușa liftului dată de perete, și nu se oprise până-n șoseaua plină de soare. Intră în holul scării lui și, ridicîndu-se pe vârfuri, se uită-n cutia de scrisori. Copin se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe zi ce trece, mai ales pe baza greșelilor. Kasser își aducea aminte cum mai bine de zece mii de soldați imperiali muriseră într-o ambuscadă numai pentru că operatorul psi al flotei se îndrăgostise de o fată de pe Kyrall și îi susura poezii în loc să afle cât mai repede ceea ce era de transmis. Bătrânul spera ca operatorul pe care i-l dăduse fiul său, un flăcăiandru cu pielea smeadă, evident spion, să nu facă vreo prostie. Deși nu avea nici un motiv să îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de orice altceva au întîlnit vreodată încît risca orice. Știu că dacă ne omoară, Lumile Agricole nu vor mai însemna nimic. Și totuși risca! Sfinte Augustine, păstrător al tainelor, fie-ți milă de noi și călăuzește-ne! - Să revenim, popo, susură calm Diribal. Acum două săptămâni, o expediție pe care regele o credea deja pierdută s-a întors cu câteva imagini absolut tulburătoare: planeta Z. I-am spus așa pentru că pur și simplu ne e teamă să-i dăm vreun nume
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de poemele cărora doar eu Însămi/ le eram universul” - mărturisește poeta, la acest ceas de cumpănă neagră, când contemplă „scheletul secret” al existenței: „E un fel de anestezie și asta,/ dar mai altfel decât celelalte./ Te umilește cu dragoste,/ Îți susură lapte și miere/ dintr-o țară ce n-a fost să fie a ta./ Te Îmbracă În giulgiul purpuriu de rodie,/ și-apoi Îți mai suge puțin sânge,/ Îți mai cârpește o palmă”. Halucinantă concretețe: „Când tocmai am Împlinit treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
chestiune prin infidelitate, nu este necesar ferită de nevoia de transcendență, precum nici pribegiile păcătoase ale credinciosului nu se separă pentru totdeauna de Sacralitate. Cititorul nu poate evita să-l confrunte pe Musil cu Flaubert, maestrul neiertător al mizeriei „romantice”, susurând În putridul realității. Claudine nu este, În nici un fel, Înrudită cu Emma, iar proza lui Musil, ca și viziunea sa, este radical diferită de realismul, nu o dată sarcastic, din capodopera lui Flaubert. Eroina lui Musil nu este o nefericită mic-burgheză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
undeva în adâncuri Mark pricepea încă sensul. Fratele ei, care cu doar câteva săptămâni în urmă reparase un utilaj complicat de la abator, putea acum să completeze primul vers dintr-o poezioară pentru copii. Își apăsă falca, murmurând Ura! Bonnie continuă, susurând ca apa unui pârâu. — Deschide ușa că vine... —... mătușa! —Ala-bala, porto... —... caca. Karin izbucni într-un râs chinuit. Bonnie îl încurajă pe Mark, care era dezamăgit. — Hei, două din trei! Te descurci excelent. Îl testară și cu „Hickory Dickory Dock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e aproape femeie, în vreme ce Lea mai avea încă păpuși în camera ei. Mi-a spus să mă așez lângă ea și a întins picioarele. Tălpile i se atingeau de pulpa mea stângă. Mă privea drept în ochi și vocea îi susura ca melodiile ieșite din vioara mamei. Vorbeam despre una și alta, dar eu pierdeam mereu șirul. Îmi plăceau nespus șosetele ei albe și scurte și cum se vedea pielea mai sus de ele. Inima îmi bătea asurzitor, cum bat clopotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]