4,883 matches
-
închise palatele, trezoreriile și construcțiile importante și a ajutat populația din Xianyang să-și refacă viața. Locuitorii, bucuroși că Liu s-a comportat cumsecade cu ei și că armata sa respecta strict disciplina, au dorit cu toții ca el să devină suveranul țării. Supărat foc că Liu Bang a intrat primul în Xianyang, Xiang Yu a venit în fruntea unei armate formate din 400.000 de oameni la Hongmen (astăzi partea estică a localității Lintong din provincia Shaanxi), în apropierea orașului Xianyang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Zhang Liang și generalul Fan Kuai, a mers la Hongmen. Xiang Yu a dat crezare explicațiilor potențialului său rival și a oferit chiar un banchet în cinstea oaspeților. În cursul acestuia, Fan Zeng i-a făcut semn din ochi suveranului să-l ucidă pe Liu Bang. Dar Xiang Yu s-a prefăcut că nu observă. Fan Zeng i-a propus generalului său, Xiang Zhuang, să execute un dans cu sabia, ca să mai învioreze atmosfera la ospăț, cu intenția ascunsă ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
l-a chemat pe generalul Fan Kuai în cortul unde avea loc petrecerea. Intrând înarmat cu scutul și sabia, Fan Kuai i-a spus mânios lui Xiang Yu: "Armata noastră a cucerit Xianyang. Dar Liu Bang nu s-a declarat suveran și v-a așteptat să veniți. Dumneavoastră nu l-ați evidențiat pentru ce a făcut și chiar vreți să-l ucideți. Ce înseamnă asta?" Xiang Yu s-a simțit rușinat. Liu Bang, prefăcându-se că iese să-și facă nevoile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xiang Yu nu va ajunge departe. Liu Bang va fi stăpânul țării." La acest banchet binecunoscut din istoria Chinei, Xiang Yu, sigur pe puterea armatei proprii, i-a permis lui Liu Bang să scape. Mai târziu, el s-a declarat suveran al statului Chu și l-a trimis pe Liu Bang în statul Han, unul mic de tot. După pregătiri minuțioase, Liu Bang a cucerit Xianyang, profitând de plecarea suveranului în bătălii cu alți adversari. În războiul de patru ani ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui Liu Bang să scape. Mai târziu, el s-a declarat suveran al statului Chu și l-a trimis pe Liu Bang în statul Han, unul mic de tot. După pregătiri minuțioase, Liu Bang a cucerit Xianyang, profitând de plecarea suveranului în bătălii cu alți adversari. În războiul de patru ani ce a urmat între Liu Bang și Xiang Yu, deși armata celui din urmă, superioară numeric, a repurtat mai multe victorii, aceasta a slăbit treptat din cauză că nu respecta disciplina, jefuia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Bătălia de la Jingxing În anul 206 î.e.n., se stingea imperiul Qin, primul stat unificat din perioada feudală a Chinei. Două armate puternice din acea vreme, una condusă de Xiang Yu din ținutul Chu de Vest și cealaltă de Liu Bang, suveran al statului Han, au purtat un război de aproape cinci ani pentru puterea întregii țări. În aceste lupte, generalul Han Xin al statului Han și-a demonstrat capacitatea de comandant militar excepțional. "Bătălia de la Jingxing" este una exemplară, din multele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
armată ne supunem doar comenzii generalului. Până nu primim ordin, nu putem să vă lăsăm să intrați." Oficialul era gata să se certe cu acesta. În acel moment, însă, a apărut împăratul Wen. Dar paza l-a oprit la intrare. Suveranul a fost nevoit să ordone însoțitorilor săi să arate documentele oficiale, cerându-i să-l anunțe pe comandantul-șef al armatei. Aflând de sosirea împăratului, Zhou Yafu a dat ordin să se deschidă poarta taberei militare. După ce au intrat, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mișcat, a dat ușor din cap, în semn de aprobare. Pe urmă, a transmis complimente ofițerilor și ostașilor din armată. După vizită, pe drumul de întoarcere la Chang'an, însoțitorii, extrem de necăjiți, susțineau că Zhou a fost prea nepoliticos cu suveranul. Dar împăratul Wen l-a lăudat: "Doar el este un adevărat comandant de armată" și chiar a tras concluzia că Zhou Yafu este un geniu militar. În anul următor, împăratul Wen s-a îmbolnăvit. Înainte de a-și da ultima suflare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
moștenitor și l-a sfătuit: Dacă într-o zi vor apărea tulburări în țară, să-l lași pe Zhou Yafu să conducă armata." După moartea împăratului Wen, prințul moștenitor Liu Qi a preluat tronul, devenind împăratul Jing. Văzând că noul suveran era tânăr și fără experiență, regii celor șapte state vasale din țară, în frunte cu Liu Bi, au pus la cale o rebeliune, încercând să-l înlăture pe tânărul împărat de la putere. Acesta din urmă i-a dat ordin lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
elimina statul Jin de Est, care avea numai 100.000 de ostași. Fu Jian a declarat cu aroganță: "Cu bicele aruncate de cavalerii mei, poate fi blocat un curs de apă. Oare Jin de Est ne poate sta în cale?" Suveranul statului Jin de Est a trimis imediat o armată cu un efectiv de 80.000 de ostași, pentru a opune rezistență invaziei inamice. În același timp, trupele de avangardă ale armatei Qianqin ajungeau deja la Luojian, în imediata apropiere a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de problemele militare, Tu Angu. Cei doi nu formau chiar o echipă, însărcinatul cu probleme militare mai invidios, și-a pus în cap să-l elimine pe Zhao. Tu Angu i-a întins o cursă lui Zhao, făcându-l pe suveran să se îndoiască de credința acestuia. Regele l-a crezut pe intrigant și a poruncit ca Zhao să fie executat împreună cu toți membrii și toate slugile familiei. Numai Zhuang Ji, nora lui Zhao Dun, a scăpat cu viață pentru că avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Song din centrul țării. Între cele două state au avut loc multe războaie. În Song trăia o familie cunoscută pentru vitejia cu care și-a apărat țara soții Yang Linggong și She Taijun și cei opt fii ai lor. Odată, suveranul statului Liao l-a invitat pe împăratul dinastiei Song să vină în capitala sa pentru negocieri de pace. Pentru orice eventualitate, împăratul a decis să-l trimită pe primul fiu al lui Yang Linggong, deghizat ca împărat, în locul lui. Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
front, unde s-a ocupat de problemele administrative. Auzind că mama și fratele mai mic sunt acolo, cel de-al patrulea frate Yang nu a rezistat dorului și a vrut să-i vadă. Dar a realizat că fără însemn din partea suveranului statului Liao, nu avea cum să treacă de gărzi, fapt care l-a întristat profund. Prințesa a simțit imediat că ceva se întâmplă cu soțul ei și după multe insistențe, acesta i-a mărturisit că era de fapt unul dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Îmbucurătoare, observă Rowe. — Propagandă! replică individul. — Chiar nu doriți puțin cozonac? Îl Întrebă doamna Purvis. — Poate că domnul dorește mai degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu rușii, sau într-o țară deja ocupată). În aceste condiții, regelui Mihai nu-i mai rămânea altceva decât să deschidă parlamentul, legalizând astfel frauda. «Acest Parlament pe care îl veți deschide va vota Republica», îl avertizaseră liderii PNȚ pe suveran, cerându-i să nu se prezinte în fața unei Camere ce nu exprima simțămintele națiunii. Ușor de spus, greu de făcut;” Dacă este să dăm crezare informației comunicate OSS (Oficiul/Biroul Serviciilor Strategice - serviciul de spionaj american) de unul din agenții
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
greșeală, de la care nu te puteai aștepta decît să fie În stare să emită o jumătate de duzină de cuvinte inteligibile, să aspire să-i Înfrunte pe cei care nu erau la fel de monstruoși ca el, Îndrăznind să se transforme În suveran fie și al unui singur metru pătrat de pămînt? Ar fi jucat, desigur, un rol nemaipomenit ca mic tiran peste o stîncă, stăpînind În mod comic peste iguane, broaște-țestoase și sute de mii de păsări marine căcăcioase, dar era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a tăcerii presei, la proces participară câțiva curioși ocazionali. Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rari sunt cei care nu ar fi dispuși să sacrifice bunăstarea celorlalți pentru propria bunăstare...“ (Conspirația, p. 216) Sau: „Dreptul nostru constă În forță. Unde Începe dreptul? Și unde se termină? Într‑un stat unde organizarea puterii este slabă, puterea suveranului este slabă, slăbită fiind și puterea legislativă, denaturată prin inflația de drept de sorginte liberală, tocmai de aceea eu aș veni cu un drept nou - m‑aș năpusti, În virtutea dreptului celui puternic, și aș sfărâma În bucățele Întreaga orânduire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
calitate în care a funcționat până în februarie 1998. La Amman, a stabilit și dezvoltat relații foarte bune cu autoritățile guvernamentale iordaniene, precum și la nivelul Casei regale, cu fratele regelui Hussein, prințul Hassan, dar mai ales cu fiul cel mare al suveranului hașemit, prințul Abdalah, actualul rege al Iordaniei, care, la vremea respectivă, era comandant al trupelor speciale ale regatului. În septembrie 1997, prințul Abdalah a făcut, în calitatea menționată, o vizită în România, la invitația conducerii M.Ap.N. Cu acest prilej, au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
româno-saudite. Acesta a prezentat regelui saudit Saud, cu prilejul unei vizite a acestuia în Pakistan, pe ambasadorul român, recomandând regelui saudit să stabilească relații diplomatice cu România, "stat european care desfășoară o politică externă deosebit de pozitivă". Urmare a discuției cu suveranul saudit în capitala Pakistanului și cu ministrul de externe al Arabici Saudite, în orașul pakistanez Lahore, au fost întreprinse măsuri de către cele doua state, care s-au soldat cu stabilirea de relații diplomatice româno-saudite, deschiderea, ambasadei României la Riad și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Parhon și Prof. Dr. Ana Aslan și un buletin de presă ilustrat, lunar, al ambasadei. 1961-1964 Din însărcinarea Conducerii M.A.E., a studiat și pregătit o Sinteză privind punctele de vedere prezentate în Consiliile de Coroană lărgite, organizate de Suveranul României în iunie și august 1940; Secretar IIl/Secretar II la Ambasada României la Conakry (Guineea); A negociat și semnat documentul privind stabilirea Relațiilor diplomatice cu Regatul Marocului (martie 1962). 1967-1972 Secretar l/Consilier diplomatic la Ambasada României la Berna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
1995 Avansat la gradul diplomatic de Ministru-consilier în Centrala M.A.E. 1997-2000 martie 2000 Senatul României, șef birou senatorial. martie 2000 Director al Direcției Resurse Umane și Carieră Diplomatică. Distins cu înalte distincții de către Marele Duce de Luxemburg și suveranii Iordaniei și Marocului; A decedat în anul 2000. NICOLAE STÂNEA Născut în anul 1934, într-un sat din Transilvania situat la 14 km de "Mica Romă" orașul Blaj, unde a urmat și studiile medii. Căsătorit în anul 1959 cu Zinovia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Saudite și a făcut demersuri, până la finalizare, în cele două capitale pentru înființarea unui Consulat onorific al României la Geddah și numirea unui consul onorific în acest oraș, capitală comercială și economică, important port la Marea Roșie, reședință de vară a suveranului saudit. A inițiat și realizat schimburi de vizite între conducerile Camerelor de Comerț și Industrie din cele trei țări, semnându-se protocoale de colaborare, la care au participat oameni de afaceri și reprezentanți de firme comerciale. A identificat posibilități și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
referitoare la probleme de politică externă și istorie, în publicații românești și străine; A scris și a publicat cărțile: ,,Istoria relațiilor Românei cu China din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre'', Editura "Meteor Press'', București, 2004; Viața intimă a suveranilor chinezi de la Împăratul Galben la Împăratul Roșu'', Editura ,,Nemira'', București, 2003; ,,Ghid de conversație român-chinez'', cu o introducere referitoare la civilizația și limba chineză Editura "Meteor Press", București, 2003; "Ghid de conversație român-indonezian", cu o introducere referitoare la istoria, geografia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]