2,412 matches
-
glasul: — Nu Papa ne-a trimis aici, Măria-Ta, ci Barzovie-Vodă ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și firele rare din barbă și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o fină mătreață. Și ce voia Barzovie? — Tâlharul voia o alianță cu creștinătatea împotriva turcilor - interveni întunecat Ximachi vistiernicul. — Ce vorbești?! - făcu Sima-Vodă. Nu e rea ideea! Și Papa ce-a zis, dragii mei? — Papa ne-a întrebat pe unde vine Moldova. — Și? — Și noi i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care apoi, din vârful unghiei, cu o rapiditate și o precizie înspăimântătoare la un om așa bătrân, le trimitea drept în fața ciupită de vărsat a lui Husain Ramza-pașa, ce-și rotea turbat ochii în jur, încercând să-l descopere pe tâlhar și blestemând încă o dată acest popor ludic care cu cât era îngenuncheat mai tare, cu atâta se veselea mai mult: nu mai departe decât la începutul ospățului, așezându-se pe scaun, simțise cu un șaselea simț că se așezase pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreo douăsprezece persoane, unde, în caz de pericol, se puteau ascunde femeile și copiii. Acesta era un vechi obicei beduin apărut din nevoia de a-i proteja pe cei mai slabi, într-o vreme când înfruntările între triburi și atacurile tâlharilor erau la ordinea zilei. Îi spuseseră Vizuina Fenecului, deoarece era o copie fidelă a ascunzătorilor micilor vulpi ale deșertului, cu o singură intrare, un spațiu mare și adânc în interior și o ieșire pentru cazuri de urgență, ce putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se plângă, pentru că ei și-au căutat-o, nesiliți de nimeni. Și exact așa cum nu stă în puterea mea să-i împiedic să omoare o fetiță sau să-și lase creierii într-un copac, nu pot nici să împiedic atacurile tâlharilor; și acesta este un risc pe care și l-au asumat când s-au înscris... — Nu știam că ești așa de ticălos. Dacă n-aș fi fost așa, de mult ar fi trebuit să mă întorc la vechiul meu post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
strănepoata Marguerittei de Navarre! Ce ironie, să-și Împlinească destinul rîvnit În amintirile unui nebun... o să aștepte, o să fie cuminte, o să cumpere pîine, o să ia metroul. Iată-mă prinsă Între două forțe care mă trag În direcții opuse. SÎnt ca tîlharul legat de două cămile, una gonind spre răsărit, alta spre apus. La răsărit e un copil care culege pietricele În parcul Ioanid, un băiețel de doi ani, oacheș și vorbăreț. Îi simt mîna În mîna mea, Îi aud rîsul, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
posibil? E de neconceput să aduci cu tine bărbați străini. Și când? Noaptea. Și unde? În apartamentul meu. Și pe cine? Ei? Cum vă place? Nu, spuneți drept, cum vă place asta? Și cine-mi garantează că nu sunt niște tâlhari? Dar ce tot spun eu? Desigur, sunt niște tâlhari. Dar de ce credeți asta? Îi știți cumva? Ce știți voi despre ei? Dar, permiteți, Sofia Petrovna, o întrerupse Iag, această Nastiuh, ăăă Nellyă nu știa nici numele, nici adresele noastre. — Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
străini. Și când? Noaptea. Și unde? În apartamentul meu. Și pe cine? Ei? Cum vă place? Nu, spuneți drept, cum vă place asta? Și cine-mi garantează că nu sunt niște tâlhari? Dar ce tot spun eu? Desigur, sunt niște tâlhari. Dar de ce credeți asta? Îi știți cumva? Ce știți voi despre ei? Dar, permiteți, Sofia Petrovna, o întrerupse Iag, această Nastiuh, ăăă Nellyă nu știa nici numele, nici adresele noastre. — Adevărat că nu știa, încuviință Sonia. În schimb știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Își dădea seama că e înconjurat. Nu reușea să-și vadă dușmanii dar era conștient că aceștia sunt acolo. Îi auzise foarte clar mișcându-se la mică distanță de locul unde se afla el. Nu mai încăpea nici un dubiu că tâlharii se pregăteau să închidă împresurarea după care urma să tabere cu toții peste el. Probabil că erau la o distanță destul de mare de tabără pentru ca strigătele sale de ajutor să nu fie auzite de acolo. Ceața deasă care se lăsase îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afla Strugurel. Cu toții se bazau pe auz și așteptau un zgomot din partea celuilalt. Se lăsă în jos, și se sprijini cu mâinile de pământ, gata să se repeadă în direcția unde credea că se află breșa în lanțul format de tâlhari. Sub vârful degetelor simți o bucată de lemn rotundă, probabil o creangă ruptă dintr-unul din stejarii ce creșteau acolo. O apucă în mână și trase ușor de ea. Se rugă la Dumnezeu să nu fie prinsă de ceva, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
corturile. Dezorientat fiind, considera că, în orice parte ar merge, oricum era mai bine decât să stea pe loc. Cu cât se punea în mișcare mai repede, cu atât era mai bine. Se îndepărta de locul acela și implicit de tâlhari. Pășea atent, având grijă să nu scoată nici cel mai mic zgomot. Faptul că era în picioarele goale constituia un avantaj. Se gândi să memoreze locul acela, cu gândul ca a doua zi să se întoarcă ca să-și recupereze bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comoara pe loc, nu o luase cu el. Mă uitam lung la cele două animale după care l-am privit pe taică-meu. Nu îndrăz neam să-l întreb nimic dar gândul mă ducea la o grozăvie. Poate că niște tâlhari îi furaseră comoara și îi luaseră viața neamțului? Dar de ce mă adusese tata acolo? Mărturisesc cu toată sinceritatea că pentru câteva clipe am crezut că însuși el, taică-meu făcuse nelegiuirea și acum mă adusese și pe mine ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lumea în care se învârtea el acum, asta nu putea să rămână așa. Vestea că suferise un asemenea afront urma să se răspândească cu viteza luminii printre traficanți și, odată prestigiul pierdut, se deschidea o adevărată cutie a Pandorei. Oricărui tâlhar prăpădit îi putea trece prin minte să-l atace ca să-i sufle afacerea știind că nu va păți nimic după aceasta. Nu, acest lucru nu avea voie să se întâmple, va trebui să se facă luntre și punte ca să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țîșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tîlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați pînă-n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. CÎnd smochinii dau În pîrg, vă trimite o mană, cînd măslinii-s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cel care a făcut marea, rîurile și oceanele, iarba verde, umbra palmierului, soarele și ploaia, aerul și focul. ACESTA este Elohim, Dumnezeul dreptății. Iar cel a cărui Învățătură v-o propovăduiesc Petru, Pavel și Ioan, precum și discipolii lor, este un tîlhar și un ucigaș. Și tot ce vă spun despre el este numai minciună. Oh, ascultă la mine, popor samarinean! Pămîntul făgăduinței e o minciună, Dumnezeul lor e minciună, minunile lor sînt mincinoase. Mint și ei precum Dumnezeul lor, căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sînt Însăilate cu minciuni, cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de-ajuns că Elohim ăsta al lor e un tîlhar răzbunător și răutăcios, ca orice bătrîn, mai trebuie să-l și divinizați și să vă Închinați lui, să fiți cu gîndul numai la el. Și să-l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de bambus al undiței cînd tragi la o cegă mai mare sau la un șalău, sau cînd strîngi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, cînd din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tîlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlîntă țevile puștii În piept, luînd el cîrma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr-o pușcă de vînătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
totul era de partea vieții În acel vis coșmaresc: tinerețea sa, descendența sa, renumele familiei sale, dragostea mamei sale, bunăvoința imperială, ca și soarele care cădea pe el pe cînd se urca În trăsură cu mîinile la spate, ca un tîlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, pînă să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase la o nuntă imperială.) Se Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărîtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tîlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spînzurătoare. Chiar cînd călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot mai aștepta o minune. Trupul i se Învîrti În ștreang, iar ochii Îi ieșiră din orbite de parcă vedea ceva cumplit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
1921, un detașament al Armatei Roșii dăduse de-o casă În care locuiau doi pustnici, și că soldații voiseră să-i omoare. Atunci a apărut În fața lor un monarh care și-a Înălțat mîinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tîlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s-a prăvălit la pămînt. Calul s-a cabrat și a luat-o la fugă, urmat de ceilalți tîlhari. CÎnd sihastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un faimos tîlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s-a prăvălit la pămînt. Calul s-a cabrat și a luat-o la fugă, urmat de ceilalți tîlhari. CÎnd sihastrul Serafim și parintele Serghei vrură să-i mulțumească misteriosului monarh-protector, care Îi salvase de la pieire, de pe locul unde nu de mult stătuse cu brațele Întinse spre cer se Înălța o pîclă ușoară, iar firele ierbii bătucite se Îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Să nu-mi zică el mie. Mereu se certa cu toți vecinii. Pe soțul meu, să-i fie țărîna ușoară, l-a pîrÎt odată că l-a furat În prăvălie, fiindcă, după el, toți murcienii erau niște haimanale și niște tîlhari, și fiți atent că noi sîntem din Úbeda... Îmi spuneați că o recunoașteți pe fata care apare cu Julián În fotografie? Portăreasa se concentră din nou asupra imaginii. — N-am văzut-o niciodată. Frumușică foc. După poză, parcă sînt logodiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
este una de curtoazie, e să vă avertizez că am fost Încunoștințat că aveți legături cu unii răufăcători, În particular homosexuali și vagabonzi. L-am privit Înmărmurit. — Poftim? Individul Își aținti privirea Într-a mea. — Vorbesc de pederaști și de tîlhari. Să nu-mi spuneți că nu știți despre ce vorbesc. — Mă tem că n-am nici cea mai vagă idee, și nici vreun interes să vă mai ascult. Individul dădu din cap, adoptînd o poză ostilă și mîniată. — Atunci o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îți lipesc vreo două labe și-ți Închid și chioșcul, ne-am Înțeles? Dar azi sînt În toane bune și-am să te las numai cu avertismentul. Vei fi știind dumneata ce tovărășii Îți alegi. Dacă Îți plac vagabonzii și tîlharii, probabil că ai și dumneata cîte ceva din amîndouă. În ce mă privește, să fie clar. Ești ori cu mine, ori Împotriva mea. Așa e viața. Cum rămîne? N-am zis nimic. Fumero dădu din cap, scoțînd Încă un rîset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
intact. în Europa Occidentală, dimpotrivă, episcopii, principii și burgurile se organizează în mici puteri autonome. în 496, asemenea multor altor principi din Occident, Clovis, regele francilor, primește botezul creștin și se detașează de ultimele rămășițe ale Imperiului Roman. Bântuită de tâlhari și de bande înarmate, întreaga Europă se structurează în jurul unor regate în miniatură, al unor domenii rurale îca în fosta Galie romană) și al unor mănăstiri, puținele spații protejate. în tot acest timp, în Asia, în America și în Africa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Se adună În grupuri, sperând astfel să treacă munții fără să fie prădați. De parcă mare lucru li s-ar putea lua acestor zdrențăroși! răspunse șeful străjerilor, aruncând o privire disprețuitoare către mulțimea ce trecuse de poartă. Iar dacă scapă de tâlhari, au grijă hangiii noștri să termine treaba! adăugă el cu un rânjet. Dante mai urmări puțin grupul din priviri, apoi Încălecă din nou. - Unde trebuie să descărcăm daravera? Întrebă bargello după ce parcurseseră vreo sută de pași prin cetate, de parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]