807 matches
-
toate se simt pustiite;Își poartă, umile, gălbuia maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite.Își leapădă straiele arse în toamnăși goale rămân sub a vântului strună;Privesc, cu durere, spre-a cerului Doamnă:Suava, măreața și palida Lună.Furtuna se tânguie-n brațele mele,Dorind să-și arunce mantaua departe;Prin râpe se-ascunde, privind către stele,Că tare ar vrea de noroc s-aibă parte.Se-ntunecă totul în jur și în suflet,Iar toamna de aur dansează pe creste
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
din taine... Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte condurii Și cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine? Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace, Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorul Iar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace, Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul. Citește mai mult Mi-ascund sentimentele-n pânza corabiei tale fugareSă plângă, să râdă, să cânte cu valuri nebune
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
răspunsuri din taine...Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte conduriiși cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine?Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace,Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorulIar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace,Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul.... XXXII. FRUMOASA MEA STĂPÂNĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1274 din 27 iunie 2014. Ți-am spus vreodată
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
caldă, se furișa năvalnic dorul și trupul începu să ardă. cu dulce vis încă pătrunsa am răsturnat în el trezirea și retrăind din vis iubirea, de-odată m-am simțit învinsă. și am surâs și am oftat:greșesc? m-am tânguit, m-am lamentat, și m-am târât, m-am ridicat, și am strigat: IUBESC!!! Citește mai mult cu pleoapele întredeschise strângând la piept un vis pierdutîn pernă caldă-n așternut,am zis: -un vis,că alte vise!cu ochii largi
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
așternut, în pernă caldă,se furișa năvalnic dorulși trupul începu să ardă.cu dulce vis încă pătrunsăam răsturnat în el trezireași retrăind din vis iubirea,de-odată m-am simțit învinsă.și am surâs și am oftat:greșesc?m-am tânguit, m-am lamentat,și m-am târât, m-am ridicat,si am strigat: IUBESC!!!... III. HAZARD, de Dorisdoria Stănescu, publicat în Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017. ...Am luat hazardul ieri de guler Și l-am trântit de un
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
uită aluatu-acesta la dospitAni...și secole, ... VII. SUBSTITUIRE, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. SUBSTITUIRE O ploaie-n noapte, nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
de ne-nțeles, e ispitită, În pași de dans, lin, să plutească fericită, Pe nesimțite-i prinde talia ... Citește mai mult SUBSTITUIREO ploaie-n noapte, nesfârșită,Cântă încet și parcă obosită,Cu vocea ei domoală, ruginită,O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită,Delir este povestea ei șoptită,Plutește peste frunza răvășită,Se-apropie și pleacă aiurită...Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită,O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită,Îi răcorește fața rumenităși vâlvătaia-n piept sălășluită...Îi spală
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
persecuta, aruncând scântei incendiare peste umbra trecutului. Deodată, mi s-a năzărit să-i trimit un mail cu intenția de a-i împărtăși, pe cât posibil, frământările mele, însă, pe măsură ce tastam, realizam că nu sunt decât o femeie părăsită care se tânguie, capabilă să-l asalteze cu declarații de dragoste pe fostul iubit. Acest gând m-a determinat să renunț, căci ar fi fost de prisos, din moment ce toate dovezile de iubire acumulate în aproape doi ani nu-l determinaseră miercuri seară să
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
Erai acolo? bolborosi el, îngrijorat mai mult pentru ce auzise, decât pentru ce văzuse ea. - Da, am văzut că nu ești în pat și cum fereastra era deschisă, ți-am auzit vocea în parc. Iubitule, de ce ai făcut asta? se tângui ea cercetându-i mâna, dezolată și neputincioasă. Trebuie să mergem imediat la spital! - Nu, nu! protestă el hotărât. Ajută-mă să-l îndrept și să-l imobilizez cu ceva! Hai în cameră să vedem ce putem face! Nu e mare
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NE PLÂNGE DUMNEZEU Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață, Ne plânge Dumnezeu...se tânguie cu vântul, Și-n dangătul de clopot ce peste sat se-nalță, El pune-mbrățișarea ce mântuie pământul. Cu Dânsul plânge iarba în gheață-ncătușată, Din răsputeri cercând, să rupă firul morții... Și plâng din ramuri merii cu floarea-nmiresmată, Că
NE PLÂNGE DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375783_a_377112]
-
natura îmbrățișată-n gheață, Îmi plâng iar ochii triști cu fulgi și cu petale, Dar plânsul celui Sfânt iar sufletu-mi răsfață, Și-m umple trup și suflet cu rugăciuni florale. Din cerurile-nalte, cu lacrimi mari de gheață, Se tânguie cu vântul și plânge Dumnezeu... Natura-nmărmurită sub gheață rugi înalță Pentru ale lumii patimi, pentru păcatul meu... Referință Bibliografică: NE PLÂNGE DUMNEZEU / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi de Autor
NE PLÂNGE DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375783_a_377112]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Floare de tei Abia s- au scuturat salcâmii, vara, Acum deschise-s florile de tei, Parfumul lor m- atinge,( a câtă oară?) Pe suflet, chiar în crucea dragostei. Și cântă sufletul- mi -vioară, (trist!) Se tânguie din răsărit până în seara, Într- un poem, pe scenă, că-i artist. Și iese- încercănat după cortina, iară. Dar teiul nalt și rămuros veghează, Trimite fluturi albi la geamul meu Și ei mă amețesc,( roiesc, se aliază), Dansând sub ciucurii
FLOARE DE TEI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379313_a_380642]
-
cititori ai ziarului printre cunoștințele mele, oameni ce apreciază tot ce este de preț. După cum spuneam în primul paragraf, versurile lui Petru Brumă mi-au adus în suflet încă o lacrimă amară a realității. „De ce mi-ați cumpărat ghiozdan?“ se tânguiește eul liric încă din titlul poeziei. Munca intelectuală este foarte prost plătită. Intelectualii trebuie să-și chivernisească foarte bine banii. Adesea sunt nevoiți să renunțe la a-și cumpăra o haină nouă, din cauză că cea veche s-a uzat demult, pentru
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > HOINAR Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Destinu-și amputează, pe caldarâm de vise, O nebunie-ntreagă, în zbatere totală, Își tânguie firescul cu porțile închise, Își sfâșie trăirea cu forma ireală. Respiră printr-o stampă a Căilor Lactee, Vâslește într-o barcă prin timpuri paralele, Răvășitor, e Phoenix din mit, printr-o scânteie Aruncă, spre-a renaște, un trup în limbi
HOINAR de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374287_a_375616]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CÂND AI PLECAT Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Când ai plecat Când ai plecat vântul se tânguia într-un arțar- și doina frunzelor îl răscolea mai tare-, o pasăre chema prelung,dintr-un lăstar, cu ochii căutând atent în zare. Se însera încet și de departe venea un cântec trist și nefiresc, simțeam că întreg pământul ne
CÂND AI PLECAT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362192_a_363521]
-
locuri, nouă, nu puteai să ne dai ceva mai frumos decât că, din lemnul din care își fac ciuberele, spetele, furcile, casele și sicriele în care iau drumul mântuirii, din același lemn să învețe să facă buciume! Buciume, să-și tânguie jalea și durerile, bucuriile lor simple de oameni ai muntelui, ori să se cheme în codrii, la vremuri de răstriște!” Ultima parte a cărții, autorul Grig Gociu o dedică lunii în care, ei,studenții anului I trebuiau să se instruiască
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
este destul de limpede și rece la ora asta, domnule?! Am rămas încremenit și nu am știut ce să răspund. Până să hotărăsc a zice ceva, tot ea a vorbit, la fel de liniștit, deși, când mă oprisem lângă ea, părea că se tânguie în cuvintele pe care nu le înțelegeam : - Și în seara aceea era liniște și rece și apa era limpede când am văzut-o eu cu puțin înainte... - Sărut mâinile, doamnă și vă rog să mă scuzați că v-am deranjat
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
ca fiind surprinzător de bine conturat și ridicat. Trupul, așa cum reușisem să observ atunci când a dezbrăcat pardesiul, era drept, suplu, cu mijloc de invidiat pentru vârsta ce am precizat-o. Mersul și ținuta, în general, dacă nu plângea și se tânguia, erau deosebit de elegante. M-am asigurat că doarme, am tras reșoul din priză, de teamă să nu se întâmple ceva neplăcut, mai ales că în încăpere se făcuse foarte cald și am ieșit. Am încuiat ușa încet, fără zgomot și
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
nostru? Nu. Lui Heine... Care însă din acești soliști ai corului tînguielii ar dori întoarcerea la odiosul regim? Nici unul. Și-atunci? Timpul, numai timpul rezolvă, o să rezolve, totul. În fond, marile literaturi ale momentului au cunoscut traumele celor estice? Se tînguie acestea că economia de piață e o pacoste? Peste tot se scriu cărți, se editează, există, de ani și ani, aceleași faimoase edituri și aceleași faimoase premii. Lumea (literară) merge-nainte. Vom merge și noi? De altfel, și mergem. Se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bătrînei Mame3 care a zguduit cerurile cu mînie, Auzind marșul lung răsunătorului, puternicului Vers eroic Rînduit pentru ziua Bătăliei Intelectuale. Cerurile se cutremura, pămîntul era mișcat și se înfiora, și munții 5 Cu toate pădurile, rîurile și văile lor, se tînguiau în groaznică frică. Patru Puternici sînt în fiecare Om; o Perfectă Unitate 4 Nu poate Exista decît din Universală Frăție a Raiului, Omul Universal, Căruia fie-i Slavă Veșnic. Amin.5 Care sînt Firile acelor Fapturi Vii numai Tatăl Ceresc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Deja privesc cu Ochii-n urma; și tot ce văd Năuntrul sufletului meu splendoarea și-o-a pierdut, și-o Frică-n tristă cugetare afundata M-acoperă cu umbre și-afar' mă trage spre-o lume de durere". 115 Astfel se tînguia, tremurînd în fața Fantasmei pe care o Crease.] Ea trase înainte Spectrul de la Tharmas într-al ei strălucitor război de țesut Al Vegetației, plîngînd în copilărie năbădăioasa și-n îmbufnata 13 tinerețe. Ascultînd duioasele ei tînguiri, curînd limba să Să sîsîie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vezi rîul, Roșu de sîngele Oamenilor, se úmflă desfrînat în jurul genunchilor mei de stîncă; Nourii mei nu-s norii cîmpurilor verzi ori ai dumbrăvilor cu fructe, 385 Ci Nori ai Sufletelor Omenești 30: nările mele sorb viețile Oamenilor". Satele se Tînguie: neputincioase cad, pește cîmpie-ntinse. Vaier da roată Văilor de la Hambar și de la Moară. Mai ales însă poleitele Palate, întunecoase și tăcute, cu groază se înclină, Cărțile și tablourile tăinuindu-și sub hrubele Pămîntului. 390 Cetățile își trimit vorba una alteia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în asta vreme Miazănoaptea suflắ din Foalele înnourate, la fel ca Miazăziua, Răsăritul și cu groaznicul Apus, 70 Și-n asta vreme plugul cel de fier tăié grozavnicele brazde-n Ulro, sub Beula, unde cei morți Noapte și Zi se tînguiesc. Luváh fu aruncat într-ale chinului Cuptoare și pecetluit, Iar Vala-n crudă desfătare hrăni cuptoarele cu foc. Severul Urizen privi, de nevoință-mpins să țină 75 Nefasta zi departe, de n-ar putea din întîmplare cu o putere oțelita Să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-abia-și întind către cîmpie ramurile. Și rozele-ți ce se-ntindeau în fața arzătoarei dimineți, 195 Ascunse-n mătăsos mic val de-abia răsúflă și licăresc ușor. Crinii tăi care dădeau lumină cînd dimineață se ivea, Ascunși în Vai, abia se tînguie și nimeni nu le-aude glasul. Toate cîte sînt, afară doar de Los sărmanul, se bucură de ale frumuseții desfătări! Cîndva cum mai cîntam și mai chemăm jivinele și păsările spre desfătarea lor, 200 Dar nu stiam ca, singur lipsit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sclavi acuma sloboziți: Au devenit ca niște turme-n timp de iarnă, ca niște codri despuiați de frunze: Cei obidiți că vîntu-aleargă după ei; nu-i nici un loc pentru scăpare. Năluca lui Enitharmon, lăsată sloboda pe afunzimea tulburata, 25 Se tîngui asurzitor în vălmășag, iară Năluca lui Urthona O primi în miazăziua ce se-ntuneca; trupurile lor fiind pierdute, statura Tremurînd și slabe, o fíravă îmbrățișare, o aprigă dorința, precum atunci cînd Două umbre se-mpreunează pe un zid; se tînguiesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]