509 matches
-
sfadă cu Hera), Zeus îi primește ruga, înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul mării și dă glas tânguirii funebre, însoțită în jale de toate Nereidele, care își bat pieptul în marea peșteră plină de lumină. Tetis le spune durerea ei, că l-a născut pe cel mai slăvit dintre eroi și l-a crescut ca pe un arbore
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îl numește „prietenul credincios al lui Ahile“. Menelau îi răspunde că va face tot ce-i stă în puteri: moartea lui Patrocles îi sfâșiase inima. Mai târziu, când, după moartea lui Patrocles, aheii vin la Ahile cu daruri, și după tânguirea Briseidei, Ahile îi concediază pe toți în afară de atrizi, de Odiseu, Nestor, Idomeneu și, alături de ei, bătrânul Foinix. Apoi, când Ahile pornește cu trupele sale împotriva troienilor, Foinix se află în fruntea escadronului său de dolopi, bătrâni, dar încă în putere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înțelegem că puterea aceasta este pe măsura violențelor și nemăsuratelor lui pasiuni. Lacrimile încetează să-i curgă și marile hohote se potolesc după ce plânge cum numai el o face în toată Iliada, care răsună, ca și țărmurile mării, de ecoul tânguirilor lui, aprige până la istovire. Un plâns și un zbucium întreg, atotcuprinzător de suflet, în care lumea lui se preface toată în lacrimi. Ahile se află întreg în toate pasiunile lui. Iar detașarea lui de trecut este a singurului erou homeric
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
al modului în care va fi judecat sufletul aflăm laSfântul Petru Damaschinul. Meditând asupra acelor clipe, scrii torul filocalic exclamă: „Vai mie, cum voi răbda mustrarea, mâniaînfricoșatului și nepărtinitorului Judecător; adunarea îngerilor fărănumăr; pâra și înfricoșata amenințare; hotărârea fără schimbare;tânguirea neîncetată; lacrimile nefolositoare; întunericul nestrăveziu; viermele cel neadormit; focul cel nestins; muncile de tot felul;căderea de la Împărăție; despărțirea de sfinți; depărtarea de îngeri;înstrăinarea de Dumnezeu; pierderea curajului; moartea veșnică;frica, durerea, întristarea, rușinea, chinul conștiinței?”<footnote Sfântul Petru
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și nădejdea în Dumnezeu, până în noaptea aceea blândă și caldă de iulie, cum rar s-au văzut până atunci, când a sunat mobilizarea. Clopotele de la Schitul din deal, și de la bisericile din satele apropiate, începură să se audă, ca o tânguire, umplând văzduhul de o chemare tristă... A urmat o noapte senină... dar, ce noapte!... se vesteau între ele, trezindu-se ca din coșmar, ca o înțelegere pentru o primejdie mare. Stelele sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mă afund, Iar orice cuvânt e o creangă din tine. 9 mai 2011 Apariția (ne)întâmplătoare a viselor visele înfloresc doar la miezul nopții atunci când uiți realitatea dincolo de pleoapele închise apoi așezi capul pe propriile gânduri fără să mai auzi tânguirea unei lumi bolnave la început există doar boboci de vise spectrul insomniei le provoacă frisoane îi înspăimântă se strâng unii în alții astfel că visele se întrepătrund și învață să trăiască unele în altele tocmai de aceea treci atât de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vremea culesului 10 iunie 2011 În visul meu, o călătorie nesfârșită... Pe același drum prefăcut în scrum, Vin grăbit spre tine, ca o veste, Obosit de mers, mă hrănesc cu vers, Iar străinii mă numesc poveste. Nimeni nu mai vrea tânguirea mea, Strânsă-n nopți de veghe nesfârșită, Lângă foc de dor, speriat că mor Și mă vei uita, nelămurită. Te iubesc cu tot, te iubesc cum pot, Printre mari speranțe interzise, Ca un renegat caut un regat, Dincolo de moarte sau
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
e plătită în rate, Frumosul devine urât, permanent, Trăim iluzoriu, gândim turbulent. Din toate acestea ne scoatem obsesii, Lipsesc certitudini, rămân doar impresii... 31 august 2011 Matinal dimineața miroase a tine orașul scrijelește geamurile ne roagă să deschidem își strecoară tânguirile sub pleoape insinuant ne-am uitat îmbrățișați înveliți în noapte așa se întâmplă de fiecare dată fiindcă ne e frică să nu intre ziua între noi ca o graniță noaptea fuge cu lacrimi în ochi (femeie alungată urmărită de cearcăne
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
acest fluier: de veți fluiera o dată, voi ști că sunteți la mare primejdie și voi sări să vă scap! îi încredință dihania, în timp ce înghițea și cel din urmă oscior al iepurelui prăjit. Așa cum apăruse, Sfarmă Piatră dispăru, ca înghițit de tânguirea molatică a nopții. Tustrei călătorii își făcură cruce și se culcară, gândindu-se la făptura nepământeană și la ce-i mai poate aștepta până la Peștera Uitării. După trei ceasuri, o porniră la drum și, nu peste multă cale, pătrunseră într-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Jim. 28 O evadare — Iar s-a terminat războiul, domnule Maxted? Peste tot În jur, În timp ce Jim aștepta la ușa bucătăriei, prizonierii dădeau deoparte cărucioarele de alimente, strigînd și arătînd spre porți. Sirena de Încetare a alarmei răsuna peste lagăr, tînguirea unei păsări rănite care Încerca să se ascundă de bombardamentul american. Ținîndu-se unii pe alții pe după umeri, prizonierii Îi urmăreau pe soldații japonezi părăsind casa paznicilor. Fiecare dintre cei treizeci de bărbați Își purta arma cu baionetă și un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a socrilor mei, unde a încercat să-și aline suferința cu cantități uriașe de ciocolată, indiferent dacă era cu lapte sau amăruie, dar fără să știe ce altceva să facă decât, oricât ar fi fost vremea de frumoasă, să plângă. Tânguirea ei constantă implica și un element social, ceva ce ar fi trebuit să-i ajute și pe alți oameni, și anume nu oricum, ci imediat. Iar atunci când, în toamna lui 1954, imediat după călătoria noastră prin Spania ursuz închisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
albe sînt o echipă perfectă. Semnalul televiziunii a amărît cîteva inimi și a bucurat mult mai multe. Apariții fulgurante. Agresorul meu e liniștit și doarme. Nu simt decît strigătele suferinzilor care-mi sînt colegi de spital. E un cor al tînguirii ce umple o lucioasă și modernă cușcă a disperării. Început și sfîrșit: același lucru. Timpul e împărțit în lacuri subterane care comunică între ele. De mult, acum, mîine, sînt cu toatele-deodată. Eu tînăr, eu cel de astăzi, altul și totodată
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fiecare acces la viață este ieșirea la un terminal de templu. Toți sînt oficianți. Fiecare specialist e conștient că știe tot. Mai puțin, misterul. Și toți sencolonează în fața unei imense porți închise. Se îmbrîncesc, izbesc cu pumnii, se roagă și tînguirile lor se pierd în vuietul general fără să realizeze că poarta e un giulgiu întins peste o oglindă. Că, de-ar deschideo, de cealaltă parte, ar găsi, la fel de disperați și nădăjduitori, pe alții aidoma lor. 12 Speranța de mîntuire e
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
răbdarea cu căutatul prin baie, și să-și taie rapid venele pe Hey, that’s No Way To Say Goodbye În loc de-a se arunca, negăsind lamă, de la etajul 68 făcîndu-și praf urechea muzicală. Asta povestesc ei făcîndu-se pulbere pe tînguirea saxofonului din dreapta Cesariei ale cărei morgandinho, atunci cînd plouă și devin și ele insuportabile pentru cei de vîrsta a doua, pot fi Însoțite de lama lui Cohen, acasă, la Boa Vista, În Capul Verde al păsărilor colorate tăcut, nod muzical al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ciobanul, înainte de a o români cu cununie, o zdrobise cu pumnii, ca pe hoții de gâște, fiindcă după o hârjoană, de numai o seară, printre tufele de cătină albă, îl anunțase că rămăsese groasă și necinstită veni în trap, în urma tânguirilor lui Nicanor Galan. Kalia mai veghease, în murmur de conspirative boscorodeli, unele victorioase zămisliri de coconi, ale gravidelor ce dezertau din maternitatea instalată operativ, de către noua stăpânire socialistă, în casa părăsită a lui Petrea Păun. Gigel-ciobanul divulgase o inatacabilă constatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe care o simțise tot drumul clătinându-se între fluierul-piciorului și stinghia piciorului mesei. De adevăratelea, Vladimir adora dintotdeauna experimentele sociale care stimulau perfecțiunea relațiilor interumane, iar fasonul cerșetorului de a se înființa la masa lor, îngăimând iscusite și viclene tânguiri, a fost cel care i-a eliberat imaginația. După o primă manifestare a unei vrăjmășii prefăcute, îi zise, la fel de răstit: Nu-ți dau bani, minoritarule! Dar cu o băutură bună, tot am să te miluiesc, pramatie. Miluiesc, oricând, pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vii: un arbore suspină, asemenea omului, își depistează dușmanii sau prietenii, distingându-i, ca intenție. Idem, pietrele au o somnolență glorioasă, iar șuierul vântului și hohotele furtunii nu-s altceva decât o distilare a gândurilor, tălmăcindu-se în proteste, în tânguiri și în resemnări... Bărbatul gonflabil se zgâi la Profesorul, cu niște ochi mari de dromader, acea cămilă purtătoare a unei singure cocoașe, viețuitoare supranumită și corabia deșertului. Încordându-și la extrem vinele de la tâmple, în efortul său de înțelegere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește cineva? Întreabă o voce gâtuită. Răspunsul se pierde în zgomotul clopotelor de pe mașinile pompierilor și tânguirile neîncetate ale ambulanțelor. Uitând de soarta propriei lui case, Marius face semn unui camion militar care frânează violent lângă el. În ușa cabinei apare fața neagră de funingine și uniforma murdară a unui căpitan: Urcă locotenente, orice mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al unei femei, apoi dispare. În față, drumul este blocat de un crater uriaș. Se opresc. Nu mai pot înainta. Cu ce naiba aruncă ăștia? Sar toți din mașină, înarmați cu lopeți și cazmale. Peste tot unde privești, doar dezastru. Bocete, tânguiri, strigăte disperate după cei dragi prinși sub dărâmături umplu strada cu o cutremurătoare jale. Etajele superioare ale unor clădiri rămase în picioare ard cu putere. Zdrențe înnegrite se așează încet pe carcasa unei mașini calcinate. Un cadavru atârnă grotesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arată a fi mai puternic ca o „oțelărie?”, se întreabă înciudat bătrânul tiran, care nici măcar nu-și dă osteneala să salute moartea lui zhou Enlai, în ianuarie 1976. Incapabil acum să se deplaseze și să se exprime inteligibil, surd la tânguirile unei populații care trăiește în sărăcie și la suplimentul de suferință adus de teribilul cutremur de pământ din iulie 1976 - cel puțin 500.000 de victime -, Mao nu mai e decât umbra celui care a fost odinioară; moare pe 9
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cuțit încheie o viață tînără care aduce un omagiu ultim iubirii. Un trup se prăbușește printre stînci încheind o poveste și nemurind acele locuri. Oamenii au creat cîntece, au creat poezii, au creat legenda și astăzi încă răsună voci de tînguire și melodii triste care mai storc lacrimi. De secole și de secole oamenii se întorc cu tristețe spre nefericirea lor. A celor care se iubeau încălcînd reguli pe care azi nu le înțelegem. Așa cum multe de pe aici, noi românii, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
satului: De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot 196 sau urcă în impalpabile rezonanțe religioase: Vântu-ngreunat cu miros trezea-n clopot glas de sfinți 197. Comuniunea dintre sufletul poetic și glasul clopotului este dată de elementul comun amândurora tânguirea, ce aparține melancoliei: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas de corn198. Faptul că buciumul și clopotul au valențe echidistante în rezonanțele auditive și sentimentale ale poetului este exprimat de apariția lor simultană: S-aud din bucium cânt/ Să sune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
e un "film al unei lumi de mică provincie, mare însă prin disponibilitățile ei creatoare". Ca urmare, după o astfel de caracterizare, cartea poate nu mai trebuie nici într-un fel rezumată, ci "ascultată", pagină cu pagină, ca o dulce tânguire de iubire, care oferă și un răspuns posibil la acea cutremurător de grea întrebare: "a fi sau a nu fi", pentru care autorul propune varianta: "a visa, a crea, a făuri ceva, a adăuga" cât de puțin la valorile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Moldova-n deal la cruce, De trei ori pe zi m-aș duce. Dar Moldova-i prea departe, Nu poți merge fără carte. Cartea n-are cine-o face, Că primaru’ nostru zace...” Cântau elevii seminariști, în seara aceea, cu tânguire în glas de cocoare...cântau răscolitor, cântau sfâșietor de jalnic...Cântul lor înălțându se unduios spre cer ca o rugăciune. Dar gândul tiranic nu-i lăsa... „rușii au rupt frontul la Iași..” „... Să cântăm pentru Moldova !.. Să cântăm pentru cei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Clopotele bisericilor din .. Poiana Teiului... din Fărcașa și din Borca.. începură să se audă bătând, umplând de jale văzduhul cu ecoul lor vălurit, de chemări triste... sfâșietor de triste... Glasul lor de bronz, era ca un fior.. o chemare, o tânguire înălțată spre Cer. Era sâmbătă, în ziua de.. Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Baltă se închină, înălțându și privirea către Cer, așteptând parcă de acolo să vină mântuirea. El și grupul său de luptători, s-au achitat de misiunea care
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]