2,234 matches
-
reverențele. Această libertate, nimeni nu ți-o va dărui în veci; n-o vei avea decât dacă ți-o iei cu de la tine putere, nesocotind propria- ți chibzuință și, cu atât mai mult, prejudecățile celor care, mai șireți fiind, nu tânjesc câtuși de puțin după libertate. Conformismul nu este apanajul unui anumit model de societate; libertățile seamănă însă cu fructul oprit. În Occident libertatea de a nu gândi ca ceilalți, la îndemâna oricui, nu seduce aproape pe nimeni. De îndată ce libertatea asta pare
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
nu are un nou Băsescu - Președintele este mereu întrebat pe cine vede drept succesorul său. Cu aroganța ce-l caracterizează, Băsescu nu crede că e cineva demn să fie ”noul Băsescu”. E drept că mulți din PDL și Mișcarea Populară tânjesc la asta, dar o fac din insuficiență și lipsă de resurse. Băsescu nu uită să arunce din când în când câteva nume - Macovei, Boc, MRU - dar o face fără convingere și mai mult pentru a le întări fidelitatea față de el
Cinci elemente cheie ale interviului acordat de Băsescu pentru România Liberă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36147_a_37472]
-
stării economice actuale a țării. Se prea poate. Însă cei care compară greutățile de azi cu cele de ieri pierd din vedere esența: și anume, că acum, în ciuda enormelor dificultăți și a confuziei sociale, trăim într-o lume liberă. A tânji după vremurile lui Ceaușescu înseamnă a avea un suflet de sclav. Tendința de a-l exonera - și chiar de a-l eroiza - pe Ceaușescu nu e nouă. Chiar în vremea comunismului se făceau eforturi de a-l prezenta drept o
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
al lui Alexandru Marcu la Universitatea București, Mircea Popescu a fost trimis cu o bursă la Roma pentru a-și lărgi și perfecționa cunoștințele în domeniul culturii italiene. După 1944 nu se mai întoarce în țară și trăiește - adaptat aparent, tânjind însă permanent după locurile natale - drama exilatului. Cum nu și-a tăiat niciodată cu adevărat rădăcinile, ancorarea spirituală în pământul românesc îi va marca identitatea. Legătura identitară cu românitatea are la Mircea Popescu multiple valențe, una dintre acestea fiind dată
Mircea Popescu și corespondenții săi by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/3164_a_4489]
-
relatat) și se dezvăluie dezvăluind durata umană; personajele sunt captivii capsulei cu povești, existența lor desfășurându-se sub semnul a ceea ce aș numi exilul în poveste (pentru Gigi Cristescu, „scurta incursiune în viața pașnică de la țară devenea o adevărată corvoadă“, tânjind mereu după liniștea spațiului închis al poveștii); singurul care e liber în și prin text este, iarăși, Rânzei, stenografulscrib- scriptor-martor-autor-instanță, beneficiind de „incalculabilul avantaj că nimeni nu poate ști ce gândește, și de a fi liber în gând în mijlocul oricărui
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
nevoie de un grup mic, însă entuziast. Nu s-ar putea oare din elemente tinere, neutilizate, dar totuși talentate, de la București? Mă gândesc la elemente care au o leafă, dar nu prea ajung la un rol. Nu e păcat să tânjească la București, în timp ce în provincie ar putea fi foarte utili și s-ar și putea forma prin interpretarea de roluri importante? Trupa în felul acesta n-ar prezenta greutăți bugetare. Cât despre atmosferă, nu mă îndoiesc. Prin ceea ce s-a
O epistolă necunoscută a lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4436_a_5761]
-
spui adevărul, să nu cauți să iei bunul altuia, să nu... eu cum să-ți spun? Personal nu am impresia că am lăudat de ceva, dar nu am avut niciodată poftă de lucrurile altuia. Pe când sunt foarte multe persoane care tânjesc după bunul pe care îl vede la vecina, nu atât de avere, dar orice: situație, reputație, mie nu mi-a fost niciodată poftă de ceea ce are altul", a mărturisit istoricul. Cât despre modelul său de bună-cuviință, Neagu Djuvara a exprimat
Regula de politețe a istoricului Neagu Djuvara by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30365_a_31690]
-
aparțin exotismului. Esența exotismului este insatisfacția cu lumea proprie, imaginarea unor alte locuri și lumi, ,,în fond fictive și ele", întru căutarea unor false compensații, identificarea lui étranger cu étrange, ,,transformarea lui altunde și altcînd într-un altcum după care tînjește plictisul". Exotismul este o formă a înstrăinării, pentru că este înstrăinarea de propria lume și, în ultimă analiză, o negare a unității umanității. Moartea exotismului stă într-o atitudine mai matură a spiritului, care opune falselor compensații ,,compensații reale înăuntrul umanului
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
albastră prin care eu zburam liber, triumfător, cu aripile mele puternice, strălucind în culorile curcubeului. Timpul se suspendase, încetase scurgerea univocă, ireversibilă, atât de meschină, atât de nedreaptă și eu eram în sfârșit în punctul de la zenit, după care obscur tânjisem dintotdeauna. Dimineața, m-am trezit alt om, un om cu aripi, un om care înțelege ce înseamnă zborul, fiindcă tocmai îl încercase pe pielea lui, un om complet, un om care-și atinsese, sigur vreme doar de o clipă, clipa
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
avem bani, nu-ți fă griji. Ce m-a decis să-i accept propunerea nu au fost aceste îmbietoare asigurări, ci referirea neașteptată la Brăila. Simpla pomenire a orașului meu iubit, de care abia mă despărțisem și după care deja tânjeam, m-a făcut să nu mai stau pe gânduri. - Haide, i-am spus, și am pornit amândoi, pe jos, către Universitate. De-acolo am ieșit în bulevardul cinematografelor unde, la "Lumina", am văzut filmul sovietic "Ciuk și Ghek". Îmi amintesc
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
dintr-un cartier rezidențial suflă și exclamă în ovații văzând că tu te-ai stins „ei na mare scofală a sfârșit și ăsta vor fi cu unul mai puțini” și uite așa suflet al meu devenit dintr-odată prea transparent tânjești după puțină opacitate sau roșeața unui ochi înțepat de albină ori poate aștepți să vină o oglindă să te arate ca și când ai fi o armonică imobilizată pe caninii vicioși ai speranței Pirați de plăceri Sângele seacă pe râurile imaginației nu
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
ai speranței Pirați de plăceri Sângele seacă pe râurile imaginației nu forfotește și nu i se aud chiotele vedem în continuare ceea ce nu vedem nu s-a prins nicio înțelepciune de noi plăcerile ne domină cele ce nu au fost tânjesc după cele ce au fost iar acestea tânjesc după cele ce vor veni pirați de plăceri suntem biete gheme pe care firul depănat se apropie de capăt degeaba bravăm așezându-ne capul pe butuc și promițând că nu vom scoate
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
râurile imaginației nu forfotește și nu i se aud chiotele vedem în continuare ceea ce nu vedem nu s-a prins nicio înțelepciune de noi plăcerile ne domină cele ce nu au fost tânjesc după cele ce au fost iar acestea tânjesc după cele ce vor veni pirați de plăceri suntem biete gheme pe care firul depănat se apropie de capăt degeaba bravăm așezându-ne capul pe butuc și promițând că nu vom scoate nici un răget durerea și împăcarea cu sine lasă
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
acestea,/ poate presimțind că sfîrșitul oricît de departe e-aproape/ urmat de ceva, urmat de nimic/ urmat de rîsul broaștei în ape.(...) după femeia neagră dublă/ cîntînd sub steaua dublă/ din flautul negru dublu/ cu exilații și cu morții/ așa tînjeam de auster/ ca bufnița la zoo pe corn de rinocer,/ ca un cuțit scăpat în cer, în apa/ de izvor cu pietricele, a dumnezeirii" (La treizeci și șapte de ani). Manipulînd sugestii intertextuale, mijlocește o compensatoare întîlnire între Vallejo și
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
Nu se mai împușca în stradă. S-a găsit formulă prin înfometare, care generează o moarte lentă. Văzând anarhia jafului generalizat, din tranziția care a debutat după 1990, actorul Florin Zamfirescu, sătul de democrația oferită de diletanți, a afirmat că, tânjește după o dictatură a dreptății și a adevărului! 24. Gabriel Constantinescu Evreii din România, Editura Fundației Culturale Fronde, Albă Iulia Paris, 2000, p. 141; 25. Alexandru Firescu și Constantin Gheorghiu Craiova, mon amour, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2003, p. 253
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
plural: servicii altora! Limba nu vede, dar se aude; limba nu aude, dar se aude; așa că nu-i tot una ce auzi cu ce vezi. Și nici ce vezi, cu ce vrei să se facă auzit!... Că el vede cum tânjesc românii după neamul lor, dar zice să facem relații ca-ntre Statele Unite și Canada. Că asemănările dintre noi sunt că dintre americani și canadieni!... Care asemănări? Canadienii și americanii au aceeași bogăție, noi aceeași sărăcie!... Canadienii și americanii au avut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
orgoliu sau de egoism al îndrăgostiților, care vor să-și păstreze libertatea de mișcare și să savureze suferința celuilalt la despărțire, îi împiedică să iubească total și fără întreruperi. Ei se despart pentru a se împăca și când sunt împreună tânjesc spre un separatism protector. În romanul Ioana, motanul Ahmed doarme cu capul pe volumul Albertine disparue al lui Proust. E, desigur, o indicație bibliografică. Ar fi o idee interesantă (nimeni nu a cercetat-o serios până acum) să le comparăm
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
și te obliga să te angajezi undeva, în funcție de calificarea pe care o aveai, numai să nu arzi gazul de pomană pe stradă și prin cârciumi, dar știa că asta nu mai e posibil în România. Comunismul murise aici pentru totdeauna... Tânjea însă după vremurile acelea, iar dorința lui arzătoare, pe care o mărturisea tot mai des în ultima perioadă, era să trăiască din nou în comunism... într-o seară, la o agapă prelungită, un tovarăș de pahar, bun prieten al lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
astrul nopții este presupusul felinar - prin noaptea cristalină. mai spre dreapta pieptului e sudul într-acolo-i numai vânt și ploaie arborele vieții - cel mai crudul doar aici - adesea, se îndoaie. inima e către miază-noapte lângă ea au cine nu tânjește? vrei posmagi muiați sau stele coapte le găsești aici - dar îndrăznește. întrebarea e acum, spre unde cauți alte căi - nefericite... ai aflat că văile-s profunde și-ale lumii margini infinite... totul a fost scris în Sfânta-Carte. călător - încotro te
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și mai mare ca el să fie condamnat pentru ceea ce nu săvârșise și era o nedreptate numai dacă el continua să fie privit cum fusese înainte de a-și asuma moartea lui Moise. Voise să se reabiliteze și nu reușise. Și tânjea și acum după ceea ce nu era el, după o faptă mare pe care un ins slab ca el n-o săvârșise" (p. 374). Dar dezbaterea morală nu se oprește aici. Doctorul Vasile îi deconspiră lui Tică o logică ascunsă a
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
în stare nu doar a înlătura toate piedicile ci și a antrena materiale eterogene, a-și contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli, preconcepții, delimitări. Stihialitatea imaginarului pare sans rivages. Și totuși o asemenea poetică dezlănțuită tînjește după formă. în pliurile referențialității sale expansive se pot găsi notele unui ideal formal acut, matematizant. Note îndeajuns de numeroase spre a fi simptomatice: "Figuri geometrice ciudate au început să apară în lanurile mele./ Unele le-am recunoscut a fi
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
colegelor lor din Reich. Un stil meschin". La Utrecht, femeile sunt "sau negustorese ermetice (dar monumentale), sau frenetice făpturi neptuniene, ca de ex. - dansatoarele din cârciuma de matrozi unde am petrecut azi noapte". Și mereu nesățiosul de plăceri continuă să tânjească după și mai mult: ,Ce trebuie să fie în marile porturi de pe coasta spre care pornesc lacom mâine?" Unele misive sunt așternute în versuri, din altele, poezia înălțându-se din câteva cuvinte: ,Vermeer - vecinică dimineață". La Rotterdam, admiră picturile lui
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
veghea/ ca el să fie răstignit pe deplin.’’ Este un mod de înțelegere, interpretare și abordare. Dintr-un alt punct de vedere poetul sau omul, traducătorul și, în final, cititorul, încearcă să observe lucruri, sau să le audă vocea interioară, tânjind după înțelegerea lor în profunzime, dorindu-și pătrunderea în esența lor, în purita tea profund luminoasă și de origine divină a vieții: „zbaterea ca genunchii/ noului botezat/ în apa sfințită din cristelniță” este, de fapt, nepu tința disperată din spirit
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
Negri, a aspirat generația noastră către niște locuri mai intime ale anatomiei feminine, remarcând, pe lângă părul pubian, amprentarea cu tușul de neșters al aceluiași Fur die Kriegsmarine. Cel pe care, când eram mai mici și la trup curați, îl căutam tânjind doar la deliciile ciocolatei și biscuiților. Mai apoi însă, crescând până la vârsta de amor tarifat, plăteam holbându-ne și noi ca băieții la acele intimități. Iar bietele nerușinate cărora, poziția profesională, tocmai acest amănunt li-l dezgolea mai mult, înjurau
VIN EUROPENELE!. In: Editura Destine Literare by CORNELIU LEU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_273]
-
Împlinindu-și menirea sa de maestru. Era o lume Strălucitoare Și totuși Întortocheată Precum o spirală Fără de sfârșit... Era o lume rece Al cărei luciu metalic Aducea aminte de ciobul Ce paătrunde În inimi Al Crăiesei Zăpezii. Vroiam să scap Tânjeam după copaci Înfrunziți și Pajiști cu verdeață Să văd cerul liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]