472 matches
-
Ea mobilizează mușchii, accelerează circulația sângelui, ascuțește percepțiile, astfel încât am realizat rapid că liftul nu era blocat pentru că se defectase ceva în mașinăria lui, ci pentru că era o pană generalizată de curent. Nu-i nimic, mi-am spus printre găfâieli, târâind de zor pe scări bidoanele cu apă potabilă, vor veni imediat cei de la "Eon" să repare defecțiunea. Nu era grav, în acel moment era suficientă lumină de afară, și, la urma urmelor, o pauză igienică de televizor sau de computer
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și se ițesc din paginile ziarelor cerșind interesul nostru exact în maniera în care conaționale de-ale noastre, mai mult sau mai puțin bronzate, solicită amenințător 10 euro gospodinelor germane, cu sugestia transparentă că altfel pisica moartă pe care o târâie de coadă va ajunge rapid în grădina ei de trandafiri. Dar, mă văd totuși nevoit să adaug că îngurgitarea zilnică a faptul divers, în nuditatea sa puturoasă și agresivă, nu e o invenție românească. Prințesa Diana, ca să amintesc de un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ore, după 25 de ani de la operația mea de apendicită, în Spitalul de Urgențe din Iași. "Se sparie gândul!" Ruină, gălăgie, haos, popor, doctori scârbiți, cozi la analize, asistente obraznice, tupeu (sunt pe computer și trebuie să intru!), cadavre ambulante târâite în pături pe scări până la Terapie Intensivă, pe scurt, apocalipsa balcanică a unui sistem care ne mănâncă peste o treime din veniturile lunare și ale cărui miliarde anuale dispar în găuri negre greu de identificat. Cât despre UPU (E.R.-ul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-i bunătatea lui Dumnezeu; vezi, la bătrânețe îți ia din vederi, din auz, dar nu te lasă păgubaș, în schimb îți dă o tusă zdravănă, sau o durere de șale de prima întâi și te mulțumești și așa să o târâi de azi pe mâine.” Și cum un necaz nu vine sigur, la 2 noiembrie 1877, bunul și dragul matale prieten Eminescu pleacă în București, la ziarul „Timpul”. Doamne, că în rău ceas a pornit! Trecuse abia o lună și îi
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
s-au extins și asupra legilor integrării. Peremiștii s-au evaporat, iar deputatul PSD Petre Daia a descoperit discriminări în legea calului, care nu face referire în titlu la iapă și chiar la catâr. Radu Berceanu a protestat că se târâie lucrările, iar Funar s-a întrebat retoric ce are Berceanu cu chestia calului? O fi o limită undeva?! Și uite-așa a mai trecut o zi. Dar la urma urmei această gherilă politică are și virtuțile ei. Confruntarea reunește aliații
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
este legea noastră fundamentală, cu care ne mândrim. Eu, unul, am sperat, după obicei, în veșnica salvare din afara noastră, într-o Constituție europeană, dar după eșecul acesteia în Franța și Olanda, sunt pesimist, mă tem că vom continua să ne târâim și să ne mândrim. În speța de care vorbim, Curtea Constituțională va putea spune da sau nu, cu egală îndreptățire. Până atunci nu putem decât spera și chibița. Marea întrebare este dacă negocierea dintre Alianța D.A. (PNL-PD) și PSD s-
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
revocarea unor procurori care păreau a-și fi pierdut sensul. Steaua lor creștea pe măsură ce nu întocmeau rechizitorii. Urcau în rang pe măsură ce nu puneau sub acuzare, creșteau cu fiecare NUP, neînceperea urmăririi penale, înscris triumfător în colțul dosarului. Oameni care au târâit cele mai importante dosare, de la revoluție la corupție, până le-au îngropat, s-au suit deasupra, ca într-un pisc și-au binemeritat de la patrie. Când, în sfârșit, noul șef DNA le-a cerut revocarea, și-au înaintat cererea de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
în seara alegerilor fără alegători? Apărând la televizor, în prime-time, alături de „echipa de campanie“. Toți, absolut toți președinții de partide au intrat în direct, după anunțarea primelor scoruri la europarlamentare, însoțiți de trupele de șoc. Ca niște diriginți care-și târâie elevii la recitări de sfârșit de an școlar, bocii, voiculeștii, tăricenii, stolojanii și tot neamul Șoimăreștilor de la PSD s-au căznit să umple cadrul camerei de filmat, luându-și figuri de învingători. În fața tuturor ședea El Lidero, încadrat, ca în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
urcat încet în copac și a început să taie crenguțele rupte și uscate. La coborâre puse greșit piciorul pe scară și se prăbuși în gol. Căzătura fu zdravănă încât își rupse piciorul. Stătu nemișcată un răstimp, apoi încercă să se târâie spre ușa deschisă a casei. Scâncind și gemând, își reproșa că se apucase de o treabă de bărbat. Cine m-a pus să mă urc în copac! își spunea cu necaz. Trebuia să-l las în plata Domnului, cum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
rolul cum era, lumea se cam uita chiorâș la mine, dau să ies din scenă pe niște trepte și... rămân țeapănă! Tot urcând și coborând scările înalte de la Théâtre Antique, s-a prins un nerv între vertebrele coloanei. M-am târâit ca Hristos până în culise și am rugat să fiu luată și dusă în camerino. Încă mai aveam de cântat, a fost adus doctorul, mi-a făcut o injecție, aveam o scenă în actul III în care trebuia să fiu foarte
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cred că toate hainele pe care le am în casă. Nu știi niciodată ce găsești acolo și îmi iau mereu, dacă știu că stau trei zile, eu îmi iau haine pentru minim cinci. Și îmi iau și pulovere, și geci, târâi după mine niște bagaje absurd de grele. La Michael Jackson am pățit asta, pentru că ne-am dus pentru câteva zile și am rămas unsprezece. Și acolo a trebuit să cumpăr. Dar eu îmi iau în general absolut tot ce aș
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
De la musique avant toute chose. RAHMAT Nu era prea cald. Tașkentul, în luna mai, are o climă cît se poate de suportabilă; rochia de plajă pe care o purtam era exact ce trebuia, iar fulgarinul din tașca pe care o tîrîiam într-una după mine fusese de mult uitat acolo. Era ora 5 după-amiază și cupolele ceainăriei cupole de culoarea cerului răspîndeau raze azurii, oferindu-ne cu generozitate un "avant-gout" al albastrului ce ne aștepta la Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de zei spre a-l călăuzi la Kolonos, Oedip deplânge mai cu seamă nefericirea Antigonei pe care a atras-o pe un drum fatal, împiedicând-o să-și împlinească nuntirea hărăzită oricărei tinere : Te-am târât în nebunia mea, cum târâie oceanul învolburat pluta desprinsă de țărm. Te-am scos din rosturile firești ale fecioriei tale (I 3). Ca și la Sofocle, la Radu Stanca stau alături Oedip, păcătosul fără vină, și Antigona, copila care a ales fuga în locul nunții dorite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înfiorător. Câinele făcea eforturi disperate și neputincioase pentru a scăpa. Chiar în starea în care se afla, năucit și cu botul complet sfărâmat, încă se mai lupta. Reușise chiar să o miște pe bunica de la locul ei și s-o târâie puțin după el. Dar n-avea nici o șansă. A doua lovitură a bunicii, însoțită de un icnet visceral, a venit repede și nu și-a mai ratat ținta. A lovit ca un trăsnet în cutia craniană a patrupedului. Sângele a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu mă caracterizează pesimismul, aș alege cîteva pe care nu le pot uita, cele zise de Macbeth în actul V al tragediei și pe care eu le-am tradus astfel: "Dar mîine și cu mîine și cu mîine/ Mereu se tîrîie din zi în zi/ Spre ultimul cuvînt din cartea vremii/ Și toate zilele de ieri se duc/ pe drumul plin de pulbere al morții. / Piei, scînteiere scurtă, piei, că viața/ E doar o-nchipuire, o paiață/ Ce se agită cît
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pulpa mea dreaptă, mușcându-mă. M-am cabrat, urlând, și sângele descris un arc, stropind peretele atunci când gura câinelui de desprinse din mine. Se făcuse dintr-o dată frig în casă, dar fața îmi șiroia cu transpirație. Am început să mă târâi pe stomac, iar atunci m-a mușcat din nou, un pic mai jos de locul pe care îl sfâșiase înainte. Am încercat să mă debarasez de el. Am început să alunec spre câine din cauza scărilor năclăite cu sânge. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
porfir aduse de la Egipet au servit să sprijine păreți improvizați. O mizerabilă mansardă păstrează ferești frumos arcuite și balcon sculptat în piatră. Leii au fost ciumpăviți; un sfinx stă singur și fără rost pe un piedestal; al doilea, a fost târâit în altă parte după ce i s-a zdrobit capul. Porțile de aur, argint, aramă și fier sunt deschise celor patru vânturi. Rămășițele împăratului vechi nu s-au mai găsit. Statui de episcopi și sfinți prin colțurile cetății și biserica improvizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și eu nu m-am băgat în dragostea lor. Și s-au luat amândoi. Dar peste 2 ani, I.S.Danielescu era în mormânt, că el era (indescifrabil). Deci era bolnav. Și are un băiat făcut cu el care abia își târâie picioarele. Dar nu m-am dus să spun lui V.Ciocan că-i bolnav. Asta-i treaba lor. Și în toamna lui 1908 pe lângă că am strâns sâmburi, m-am apucat și am desfundat locul școalei la 60 de cm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
internez, citeam în Zodia scafandrului, reciteam, de fapt, și dârdâisem de fericire când înțelesesem teoria aceea a masculinității castrate. Zice acolo că nu există activitate care să-i confere bărbatului demnitate. Când văd prin parcuri sau la piață femei care târâie câte un mascul caricatural de un hartan, nu pot să mă gândesc la altceva. Când îi pun să curețe cartofi, să spele varză - pare că le dau o utilizare. Cum arată un astfel de specimen e bine de știut. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai suportam să ating pământul cu piciorul bolnav. Încă un efort și am căzut pe zăpadă în genunchi. Da. Cred că în felul acesta aș putea înainta. Până la ușa de la intrare mai erau vreo zece metri. Am început să mă târâi spre ușă mergând în patru labe, în genunchi și cu ajutorul mâinilor. Mircea s-a apropiat de mine încercând să mă ridice în picioare. Lasă-l! Lasă-l! A urlat milițianul. Ce ai, mă handicapatule, mergi de-a bușilea? Te-nveți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În ceea ce mă privește, durerea gleznei era din ce în ce mai mare și în mod sigur fără frații mei n-aș mai fi ajuns niciodată acasă ci mai mult ca sigur acolo, în locul "unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin". Sandu târâia creanga aia uscată amorțit și plin de vânătăi. Lică, la fel, avea fața plină de lovituri; fusese bătut cu sălbăticie, iar acum avea arcada stângă spartă, deasupra căreia se formase o bucată mare de cheag roșu-maroniu. Leu cățelandru trăgea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat mai clar prin câteva întâmplări din istoria măruntă, înghesuite în sute de plase, genți, saci, traiste, sacoșe, rucsacuri, coșuri, geamantane ori cine mai știe ce catrafuse pe care o femeie le-a târâit după ea vreme de o jumătate de veac și mai bine. Pentru că, de când mă știu, n-a fost aproape nici o zi lăsată de la Dumnezeu să nu car ceva într-o mână, în amândouă, pe umăr, în brațe, în spate; m-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu mâna. Ca să nu vadă bunica, dădeam ujina pe drum lui Ștruli, câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care mă așteptau în curte. O altă etapă a căratului a fost din clasa a șasea până la terminarea liceului, când am târâit după mine niște serviete burduhănoase din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-o nici când împingeam prin anii ’50 căruciorul de lemn roșu cu păpușa Tania sau pisica Ghizi, nici peste 20 de ani, când zdroncăneam landoul de vinilin bleumarin în care Oana zăcea ca o larvă și nici mai târziu, când târâiam după mine căruțul de fier cu butelia albastră împrumutată din vecini: forța de femeie-ricșă. 10 nov., ora 16,30. Cu M. și Vio lemne și cărb. pe Fucsik. 2 ture cu M. și căruc. plin pe p. Michelang. Mașini și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a lehamite sau a milă, trântește portiera și pleacă în trombă. Abia apuc să strig după el animalu’ naibii și mă-ncordez să-i dau un șpiț în cauciuc, dar e deja prea departe. Tremur de frig și de nervi. Târâi repede căruțul pe pod, cu paltonul desfăcut și părul vâlvoi, printre claxoane, cu farurile-n ochi. N-am putere să-mi fac curaj și să cânt odiridi odirididina. Tac și gâfâi. În dreptul Parcului Pionierilor îmi aduc aminte că am lăsat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]