831 matches
-
În acest proces complex, intervine al treilea Moș, Crăciun. Termenul de Moș, la noi, desemnează descendența -„din moși strămoși”-, originea -„moșie"- și înțelepciunea. Numele de Crăciun provine de la a pune CRĂCI pe tăCIUNI. Obiceiul arderii crăcilor de stejar și păstrarea tăciunilor ca panaceu universal pentru vindecarea animalelor în timpul anului, este răspîndit în toată Europa, după cum ne spune Sir J.G.Frazer. De asemenea francezii fac o prăjitură sub formă de buturugă și una din aluat dospit cu fructe uscate; la noi ele
ÎN AŞTEPTAREA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347873_a_349202]
-
fac o prăjitură sub formă de buturugă și una din aluat dospit cu fructe uscate; la noi ele se numesc tort buturugă și cozonac cu stafide. Crăciunul este momentul în care putem redescoperi „focul interior”. Chiar rugăciunea este...rug cu tăciune, credința din străfundurile sufletului urcă precum un foc mistuitor, plin de strălucire, bucurie și iubire, către Dumnezeu. Părintele Cleopa a făcut publică o întîmplare extraordinară: într-o dimineață de iarnă, înainte de răsăritul soarelui, ruga fierbinte a unei femei plină de
ÎN AŞTEPTAREA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347873_a_349202]
-
vor fi Casate, În următorul material... SCRIE PÂNĂ ȚI SE VEDE Scrie până ți se vede Îmi spunea sărmana Mamă, Fericit e cel ce-i crede Adevărul din năframă... Pe tăblița cea de piatră, De durere și de Dor, Cu tăciunii stinși pe vatră Eu scriam la umbra lor... Scrie până ți se vede, Ea și-acuma îmi tot spune, Ține-i, Doamne, pururi verde Sfânta preaînțelepciune! Vorba ei de duh e plină, O ascult și-o înțeleg- Scrie până e
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
spre ieșire. Deschid ușa și rămân nemișcați cu o figură înspăimântată. În afară, lângă prag, se află un copilaș în scutece de mătase cusute cu fir de aur. Fătul are o față albă ca varul și niște ochi ca doi tăciuni aprinși. Pruncul le zâmbește și îngână ceva neînțeles. Cei doi cad în genunchi și-l privesc uimiți. MOȘUL:(în șoaptă) Fă muiere, tu vezi ce văd eu? BABA: (înspăimântată, tot în șoaptă) Dar tu vezi ce văd eu? MOȘUL: Dacă
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
câteva minute păsările nopții țipă înfiorător, prin adierea vântului parcă străbat șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului fâlfâie aripi ca niște umbre. Chiar și flăcările focului iau forme hidoase, iar scânteile pocnesc în aer. Din când în când tăciunii aprinși sar din foc. La ferestrele castelului se aprind torțe, iar pe ziduri ard focuri de jur împrejur. Deodată, din negură, pe lângă flăcările focurilor, țâșnește un vultur cu aripile larg desfăcute. Planează de câteva ori pe deasupra turnurilor sub ochii holbați
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
să le strângă... (16) Georgeta RESTEMAN: CU PRAF DE STELE STRĂLUCIND PE PLEOAPE Cu praf de stele strălucind pe pleoape Când doruri ațipesc la sânul lunii Noian de vise mi te-aduc aproape Și-n jar de clipe se-ntețesc tăciunii Plutind în lumi de basme, minunate, Cu zâne bune, zmei și feți frumoși Răpește-mă din turnul din cetate Și frânge-mă-n umbrar de chiparoși. Iar dac-o lacrimă s-o scurge-agale Pe-obrazul supt, pe buze simte-i
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
mare greutate între degetele-i noduroase, fiindcă mâinile nu-l ascultau: îi tremurau așa de tare, că a scăpat multe bețe pe jos până când a reușit să aprindă lampa de pe polița din dreptul ferestrei. Pe vatră se mai vedeau câțiva tăciuni care se încăpâțânaseră să ardă ultimile cioturi din niște buturugi de salcâm rămase sub pirostriile, pe care era așezat ceaunul de tuci, în care-și făcuse o amărâtă de mămăligă, și mâncase de seară... cu un codru de brânză și
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea respirația, s-a aplecat să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a tras în piept, au avut darul să-i oprească tusea. Și-a îndreptat privirea în direcția rotocoalelor de fum cenușiu
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită-te la drăcia dracului!... N-o fi arzând-o dogoarea tăciunilor?” Leana îl privea cu ochii înegurați de tristețe, fără să-i fie plini de lacrimi, cum îi avusese în ultima perioadă, până
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită-te la drăcia dracului!... N-o fi arzând-o dogoarea tăciunilor?” Leana îl privea cu ochii înegurați de tristețe, fără să-i fie plini de lacrimi, cum îi avusese în ultima perioadă, până a pleca la cele veșnice, ca să-i audă vocea care-l întreabă cu sfiala pe care a avut
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu' socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia și se ruga la Dumnezeu s-o ierte că a fost părtașe cu mine la o crimă oribilă. Mi-o închipui
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla după
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
și a-chiat cu vocea stinsă. - Iartă-l Doamne, și dă-i dezlegarea Ta!... Andrei abia a reușit să deschidă gura ca să-i spună preotului, cu ultimile pâlpâiri ale sufletului, care ieșeau din trupul ce arsese de viu în vatra unde tăciunii răgăliilor de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co....., și a rămas cu ochii deschiși ca o bufniță prevestitoare de nenorociri. - Să-l
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
să fii reținut, jovial, malițios chiar, absolut reținut: impunea, injecta, inocula un respect glaciar. Îl zăream zilnic venind sau placând: pardesiul și costumul negru, pălăria neagră, nelipsita lui mapă neagră, barba nefiresc de neagră, ochii negri ca de fosfor și tăciune... Ne intersectam adeseori accidental pe alee, la intrare, în hol, în lift, pe stradă, prin stații, nu arareori în metrou și, uneori, în parcul din apropiere când l-am văzut oferind bomboane vreunui copilaș. La ședințele și activitățile asociației, ca
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ÎN TUMULTUL ĂSTEI LUMI Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 887 din 05 iunie 2013 Toate Articolele Autorului în tumultul ăstei lumi nu mai văd nicio scăpare; ziua scormon prin tăciuni, noaptea suflu-n lumânare. guvernanții toacă banii și-i împart cu țârâita, îngropăm din veacuri anii în pământ cu miluita. peste gard văzând la alții cum le crește burta mare, îmi dezgrop și eu talanții, dar se duc peste hotare
ÎN TUMULTUL ĂSTEI LUMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346258_a_347587]
-
2012 Cât respiră omul tot învață, Dinspre leagăn până la mormânt, Dacă-n urma lui nu lasă viață A trăit zadarnic pe pământ. Aud pe câte unul care-mi spune Plin de sine, eu de toate știu! Degeaba suflă vântul în tăciune Dacă focul nu mai este viu. Sărmane ins, cu inima beteagă, De tine nu te vezi cât ești de mic, În jurul tău e-o bibliotecă întregă Și nu ai înțeles din ea nimic! Dacă te crezi deștept, tu stai deoparte
CÂT RESPIRĂ OMUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346345_a_347674]
-
fi sancționați de cei care nu îi cunoșteau. La echipa de transport aveam marea majoritate niște tipi mai bruneți, ceea ce m-a făcut să-i botez ,,indieni’’. Și cum indienii au doua nume aceștia au devenit; Aripă Neagră, Marele Tuciuriu. Tăciunele Alb, astfel încât la rândul lor mă porecliseră pe mine; Vulturul Pleșuv, fiindca aveam un început de chelie. Unii aveau porecle din localitățile de unde veneau sau chiar de prin alte locuri de muncă. Dintre aceștia se remarca moș Koșava, un bătrânel
INDIENII MEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348245_a_349574]
-
veninul ei, de acum înainte vei atârna clopoțeii speranței, iubirii și ai respectului în grădina sufletului tău! Vei reuși dacă stăruiești în dorințele tale! Vei învăța să reechilibrezi totul și te vei bucura iarăși de viață. Vei închide cercul de tăciune al invidiei cu lacătul iubirii. Și vei păși cu fruntea sus pe cărarea destinului. El este acolo, te așteaptă să-ți împlinești menirea. Nu, nu te va pedepsi pentru clipele tale de rătăcire. Te va prinde de mână și te
INVIDIA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348291_a_349620]
-
este acolo, te așteaptă să-ți împlinești menirea. Nu, nu te va pedepsi pentru clipele tale de rătăcire. Te va prinde de mână și te va conduce spre țelul tău, pentru că, deja ai învățat cum se curăță copacul vieții de tăciunele unei simțiri atât de perfide! De acum vei lupta pentru ceea ce meriți să primești... Ai reaprins în tine dorința de a ieși învingător din viața atât de prețioasă, ce ți-a fost dăruită de Dumnezeu! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Invidia
INVIDIA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348291_a_349620]
-
norii înalți catapeteasmă cu setea arsă de iubire. Cer sunând a tânguire, pământ reavăn dus de mână pe-aleile de soare pline din ochi umezi de copil. Mâini tandre pline de bunătate unse cu mirul sufletului aprins în candelă nestinsă. Tăciuni de noapte troienită de iarnă, pădure cu trup de sirenă în păr cu luceferi senini, albul căzut în genunchi la ceas de rugăciune. *********************** MAMA... MAMA... MAMA... PORTRET... UITAT DE TIMP! Tot în deschiderea manifestării, s-a dat citire MANIFESTULUI POZITIVISMULUI
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
părinții vă dojeneau la masă Și când greșeați, n-aveau prea multă milă, Iar voi urcați în nuc, sub streașina de casă . Spuneați la orice masă rugăciuni . Era credința noastră păstrată din strămoși; Vă vindecau de boli cu-agheasmă și tăciuni Și ani în șir erați mai sănătoși . Ce explicații...! Ca noi să luăm aminte: La masă să mănânci, să nu fi supărat, Că nimeni cursa nu ți-o poate-ntinde, Când tu știi bine că ești nevinovat . Deși eram mai
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
și câte mii de alte gânduri care-ți împăienjenesc mintea și privirea, împiedicându-te să vezi chiar prin pănzele suprapuse - a fulgilor de nea și de borangic - cum mișcă și răzbat spre tine, două raze de lumină, stranii, negre ca tăciunele din focul încremenit și el... și-abia atunci auzi cuvântul! doar un cuvânt: "vino!" nimic nu spune cum alergi, cum ajungi și cum te cuibărești în sanie... în tine se-aude doar timbrul parcă mai împlinit care spune la nesfârșit
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
Doare Tată despărțirea, a lăsat în urm-o fiică, Care-ntreabă unde-i mama, care numele îi strigă, Ce să-i spun o, Doamne Sfinte, când nici eu nu știu a-i spune, De ce este suferință? Vai, mi-e inima tăciune! Nu mai bate-n fericire ci în deznădejde gravă, Îmi e sufletul ca focul, clocotește ca o lavă, Dar în toat-amărăciunea, în profunda lăcrimare, Simt că mâna Ți-e la lucru, simt a Ta îmbărbătare, Tu cunoști vremea și timpul
ACUM ÎN CLIPE GRELE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377809_a_379138]
-
copilărie... După prânz, spre sat coboară Zarvă dinspre derdeluș, Țâncii fug pe ulicioară, Mame-i strigă de la uși; Fac pe dealuri gălăgie, De sperie curcile, Târlie după târlie Zboară ca nălucile; Unii fac moși de zăpadă, Cu ochi magici din tăciuni, Și stârnesc atâta sfadă, Parc-ar fi cete de huni... Spre seară se-ntorc la case, Flămânzi și reci ca un sloi... (Doamne, cât sunt de frumoase Iernile de pe la noi!) Când sub zări apare luna Și ne luminează cerul, Cucuveaua
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
noi ca-ntr-un burg: Ia aminte, doamnă, orele sunt mici... Ia aminte doamnă, nu mai suntem nebuni Nici de vara din trup, nici de roua din zori Învățam să murim chiar și-n vis uneori; Ia aminte, doamnă, suntem tăciuni. Sărutările noastre au tristețe de zaț Le sorbim absentând în tangoul de fum Nu mai sunt privitori, doar un capăt de drum; Sărutări cu strânsoare de laț... Vom ajunge să știm ce-am pierdut din trecut În beție de crini
UN TANGO TOT MAI LIN... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378106_a_379435]