6,881 matches
-
rece, amară, ori rea, Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet, Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret... Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață, Și în fiece cană am văzut o speranță... Azi, te invit viață, să bem o cafea! O vom bea împreună împărțind cana mea... De va fi amăruie, să îmi spui și-ți voi da
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
poate rece, amară, ori rea,Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai datO cafea amăruie cu gust de oftat...Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet,Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret...Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață,Și în fiece cană am văzut o speranță...Azi, te invit viață, să bem o cafea!O vom bea împreună împărțind cana mea...De va fi amăruie, să îmi spui și-ți voi daSă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
se-așezau pe umerii-i lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în când strângând-o lung la piept, Și după el venea încet un câine... Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept. Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în când strângând-o lung la piept, Și după el venea încet un câine... Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept. Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
se-așezau pe umerii-i lăsați,Părea un mucenic în fața crucii,Printre cei sfinți de pe pământ plecați.În mâna stângă ducea caldă pâine,Din când în când strângând-o lung la piept,Și după el venea încet un câine...Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept.Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută,Acoperită de nămeți ca un moșneag,În curte năvălise crunta iarnă,Și așezase neaua din uliță în prag.Pe-aici cândva săreau în sus copiii,Tot chiuind de dragul albei nea
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
crucii,Printre cei sfinți de pe pământ plecați.În mâna stângă ducea caldă pâine,Din când în când strângând-o lung la piept,Și după el venea încet un câine...Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept.Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută,Acoperită de nămeți ca un moșneag,În curte năvălise crunta iarnă,Și așezase neaua din uliță în prag.Pe-aici cândva săreau în sus copiii,Tot chiuind de dragul albei nea,Acum ograda stă nemăturată,Și parcă tot omătul a căzut
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Ei plâng ușor și nu vorbesc prea multe... Căci au rămas în sat să privegheze, Ca doina și colindul din strămoși, Să nu se risipească-n zări străine, Cum risipitu-s-au în zări fiii frumoși... Și-i vezi pe prispe cum tăcut ascultă, ... Citește mai mult Auzi un murmur tainic în ogradă?Se-apropie de prag colindători.Ei vin să cânte iarăși vestea bună,Și vor sfârși-o-n luminat de zori.Din cer coboară fulgii să-i îndemne,Cu lerui-ler să
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Ei plâng ușor și nu vorbesc prea multe...Căci au rămas în sat să privegheze,Ca doina și colindul din strămoși,Să nu se risipească-n zări străine,Cum risipitu-s-au în zări fiii frumoși...Și-i vezi pe prispe cum tăcut ascultă,... XXXII. PRIETENIE CU UN FULG, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. De la o vreme-au prins să cadă din ceru-nalt iar pe pământ, Cântând cu iarna, fulgi grămadă, ca un colind pentru
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
2017. De e târziu iar și-nvie fluturii nopții, Alergând veseli înspre lumina aprinsă, Roind în juru-i și dansând în pragul porții, Știu că taina lumii din vise e desprinsă!... Când ei se-nvârt în semnul roții și ceasul stă, Tăcut și uimit de spiritul viu ce-i ascuns În pauza de timp, în care clipe crestă La margini reci de lume, unde culmi n-au ajuns... La răscruce de zile iarăși se întâlnesc, Printre perdele-nvăluind realitatea Iluzii vechi și noi
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
mult De e târziu iar și-nvie fluturii nopții,Alergând veseli înspre lumina aprinsă,Roind în juru-i și dansând în pragul porții,Știu că taina lumii din vise e desprinsă!...Când ei se-nvârt în semnul roții și ceasul stă,Tăcut și uimit de spiritul viu ce-i ascunsîn pauza de timp, în care clipe crestăLa margini reci de lume, unde culmi n-au ajuns...La răscruce de zile iarăși se întâlnesc,Printre perdele-nvăluind realitatea Iluzii vechi și noi, ce gânduri
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
au sfârșit odată cu existența lor, la fel de efemeră ca atingerea lui peste umerii celor ce le poartă prin lume... Mi-a răspuns, gânditor ca un înțelept, că peste orice zi rămasă în urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... Citește mai mult Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
au sfârșit odată cu existența lor, la fel de efemeră ca atingerea lui peste umerii celor ce le poartă prin lume... Mi-a răspuns, gânditor ca un înțelept, că peste orice zi rămasă în urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... XXVII. VEȘNIC SĂ NE TRĂIEȘTI, ROMÂNIA!, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. Țara sfântă a sufletului meu, Mandră foc, lăsată de Dumnezeu, Fii de-a pururi binecuvântată
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
în același registru: “Fără ochii tăi sunt orb Drumurile sunt doar colb cenușiu Fără ochii tăi Lumina lunii îmi pare șchioapă ... Fără glasul tău Coardele vocale-mi atârnă ca niște liane prăfuite Fără vocea ta Timpanele-mi rămân simple caverne tăcute ... În stilul poeților romantici, Marius concluzionează sugestiv: “Te iubesc până la lună!” (“Nostalgie”). Dorul apare și el, motiv nelipsit din poezia de dragoste, exprimat printr-o deosebită metaforă plină de forță: “Mi-e dor de surâsul tău La poalele căruia Se
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
fără țărmuri... gonite idealuri Vom înălța... ca zmeie, spre cer, fugind de lut... Nu vom putea ieși, căci sigur nu se poate, Finalu-întotdeauna, e pentru spectatori; După cortină, ceasul ‘nainte tot va bate, Și-actorii își vor strânge, la piept, tăcute flori. Vezi dăra, dintr-o geană, ce pare o lumină, Și-mbracă valul nostru, ca și un curcubeu?! E visul nud, ce scris e, cu slova ta divină, Pe crucea mântuirii... a sufletului meu!... Referință Bibliografică: Tăcute flori / Elena Spiridon
TĂCUTE FLORI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383724_a_385053]
-
strânge, la piept, tăcute flori. Vezi dăra, dintr-o geană, ce pare o lumină, Și-mbracă valul nostru, ca și un curcubeu?! E visul nud, ce scris e, cu slova ta divină, Pe crucea mântuirii... a sufletului meu!... Referință Bibliografică: Tăcute flori / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TĂCUTE FLORI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383724_a_385053]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ACUM Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu există decât ACUM! Ieri nici nu mai are rost, Mâine încă nu a fost, Iar viața își urmează tăcută al ei drum. Nu-mi arunc ochii spre ce poate fi, Fiindcă nu-mi lipsește nimic ACUM! Ce- a lipsit ieri, e fum, Prezentul e presus de orice zi. Trebuie să simți mai bine cum Aripile ți le construiești din
ACUM de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383727_a_385056]
-
Autoportret”: Sunt... așa cum sunt..., Mugur pe un ram, În inimă, balsam, Simțire și cuvânt..., O umbră sunt, pământ ... Lut nevinovat, Suflet cald și pur, Destin ... alb sau sur ... , În lacrimi scăldat, De îngeri vegheat... Spirit călător Pe al sorții cer, Tăcut, efemer, Etern visător, Cu viața dator ... Referință Bibliografică: LANSAREA CĂRȚII LACRIMI DE SUFLET / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383720_a_385049]
-
un vals duios Cu tine să dansez, Dar el a fost un ritm nebun, Ce-n minte-l mai păstrez... Ca un tango tulburător A fost iubirea noastră, Dar noaptea sumbră s-a lăsat Pe marea cea albastră... Un cer tăcut și plumburiu Cu lacrimi ne sărută, Mi-e sufletul cioburi de stea, Iar inima pierdută... Tu ai distrus ce-a fost frumos, Rebel, cu-al tău ego, Eu am rămas, dansând în gând Cu tine ultimul tango... Referință Bibliografică: ULTIMUL
ULTIMUL TANGO de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383777_a_385106]
-
să te-alung din mine. Peste lacrimile mele Nuferi negri au crescut Să-mi ascundă-ntre petale Taina dorului pierdut. La o margine de cer Unde se închină lacul Plânge luna peste noapte, Doru-mi înecând sub veacuri. Sub suspinele-i tăcute Lacul negru mă îndeamnă Să te-ascund și-apoi să-i plâng Peste nufăru-i din palmă. De-aș putea ca să te uit Și să mă desprind de tine, Ființa-n geamăt mi-ar muri Îngropată sub suspine. Dorul meu răscolitor
LACRIMILE MELE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380096_a_381425]
-
îmbrăcat ori chiar dezbrăcat, este un lucru extraordinar și nu ai șansa să întâlnești un om cu care să comunici pe toate planurile inclusiv emoțional, decât o dată-n viață, iar cei fără de noroc, chiar niciodată. Am mai mers o vreme tăcuți, cu pași lenți, aproape lipiți unul de altul. Eram în biocâmpul lui și el într-al meu. Ne simțeam captivi în aceste bule energetice care se înterpătrundeau, care nu ne lăsau să ne depărtăm unul de celălalt. Multe, altele îmi
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DORINȚĂ Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Dorință Învață-mă privirea să-ți alint Și ochii plânși învață-mă să-i șterg, În nopți tăcute,clinchet de argint, Învață-mă pe care drum să merg. Arată-mi unde-i nemărginirea Și unde a sfârșit timpul trecut, Voi chema din infinit iubirea Făr-acea teamă de necunoscut. Fii gândul meu, gând voi fi cu tine Iar zâmbetul
DORINȚĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380145_a_381474]
-
depărtăm, Alunecând, adâncu-l căutăm, Lumea e-n palmele mele, rotunde Merele tale din dreapta și stânga. Urmele sunt pe nisip, Urnele poartă doar ghips, Vântul e duhul din poartă, Omul jucat de o soartă, Bea omul iarbă, cucută, Dincolo-i lumea tăcută, Creierii cântă ca greierii, , Sunt doar ceasornice creierii, Ard depărtările, sângele Plânge în tine, vai, îngere, Lasă-te goală, așterne-te, Soră iubită de gemete. Astfel se-apropie oamenii, Astfel cad vămile, vameșii, Astfel dispar și disprețul, Urile, vine dezghețul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
ne depărtăm, Alunecând, adâncu-l căutăm,Lumea e-n palmele mele, rotundeMerele tale din dreapta și stânga.@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Urmele sunt pe nisip,Urnele poartă doar ghips,Vântul e duhul din poartă,Omul jucat de o soartă,Bea omul iarbă, cucută,Dincolo-i lumea tăcută, Creierii cântă ca greierii, , Sunt doar ceasornice creierii,Ard depărtările, sângelePlânge în tine, vai, îngere,Lasă-te goală, așterne-te,Soră iubită de gemete.Astfel se-apropie oamenii,Astfel cad vămile, vameșii,Astfel dispar și disprețul,Urile, vine dezghețul,... Abonare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
un șarpe, de-asta ești așa de slab - spuse Vadim aruncându-i o privire și după ce ronțăi câteva semințe, mai dădu pe gât o jumătate de pahar, strâmbându-se din nou, dar fără a mai adăuga nimic. Continuară să spargă tăcuți semințele. Florin rotind între degete paharul de bere, îl privi în lumină, apoi, aruncând o privire spre ecranul televizorului, spuse cu voce scăzută: - Știi, m-am gândit să-ți spun tot adevărul, în legătură cu ce ai văzut astăzi la garaj. Să
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
de tristețe, sufletul mi-i zdrențuit, Mi-i dor de tine și de razele de lună. Și ca să uit de tot, dar nu de tine, Prin parcul secular, o să mă plimb, Și tot gândindu-mă un pic la mine, Priveam tăcută, la copacul gros și strâmb. Dar dintre tufe, un melc micuț și umed, se ivi Și se opri în fața mea, pe-aleea de ciment, Își scoase-antenele și drept în ochii mei privi, ,,Micuțule! Tu ce vrei de la mine, ești dement
MELCUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380243_a_381572]