1,130 matches
-
Miculescu și N. V. Scurtescu, fiecare dintre ei semnând versuri. În afară de N. Miculescu, autor și de fabule scrise cu oarecare spirit, mai traduceau I. Dimitriu și I. Costescu, primul din Ponson du Terrail, iar al doilea din E. Sue. Redactorul revistei tălmăcește din Derjavin, Schiller, precum și din mai puțin cunoscuții F. Sirana, E. I. Richter și G. Richardt, în timp ce S. Miculescu transpunea Marsilieza în versuri avântate. R.Z.
COLECTORUL LITERAR PENTRU AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286328_a_287657]
-
-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto depeșă în regiunile cerești, ca altădată, de va îndrăzni să copieze în anul... o comedie scrisă românește în anul 1870, să aibă cel puțin precauțiunea ca să-i puie pe doșcă; tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da' nu așa!... [POETUL] De ce plângi, o, dona Diana, De ce ochii-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi, don Manuel, amantul, Umblă noaptea după fete, Fete brune, dulci și palizi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bună icoană. POETUL Așa e. Minunat și frumos reiese. ZUGRAVUL Așa ș-așa. POETUL Admirabil. Grația icoanei vorbește de sine. Câtă putere de înțelegere sclipește din ochii aceștia. Cât de mult se mișcă fantazia pe buza aceasta. Ai sta să tălmăcești în cuvinte fizionomia asta mută. ZUGRAVUL Nu-i vorbă, binișor e maimuțată viața. Iată o-ncondeiere - bună-i, cum o găsești? POETUL Eu? Aș zice de ea că descălește natura. Întrecerea cu natura, care trăiește în văpselele acestea mai vie decât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o dată fota și turbanul ca să mă înfășure într-un cearceaf foarte mare. Astfel mă culcară înfășat ca pe un prunc și mă lăsară singur singurel. {EminescuOpVIII 577} Simțeam atunci un fel de huzur, o fericire oarecare ce nu se poate tălmăci; mă simțeam cu desăvârșire fericit, însă într-o astfel de slăbiciune încît, când veniră iar la mine peste o jumătate de ceas, mă aflară tot în poziția în care mă lăsaseră, atât nu puteam să mă mai mișc! Acum veni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
corabie și ieșii de ceialaltă parte dasupra apei. Atunci văzui pe toți oamenii echipagiului privindu-mă cu cea mai mare băgare de seamă,; știam că în acea parte nu se află crocodili, încît n-aveam nici o teamă; nu putui să tălmăcesc băgarea de seamă a privitorilor decât într-un chip lingușitor pentru mine, că adică se miră de înotatul meu. Ușurința și îndemînarea mea se îndoiră; îmi desfăcui tot meșteșugul și toate chipurile înotării înaintea ochilor blejdiți ai acelor ce mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
românesc. Această situație l-a determinat pe autor să insereze nota explicativă, pentru ca termenul să poată fi corect înțeles atât de orășeni, cât și de românii din afara Ardealului. Vezi, de exemplu, cum își justifică poetul nota anterioară : „Aceasta trebuie să tălmăcesc, fiindcă mulți doară nu vor înțelege”. Faptul că I. Budai-Deleanu limitează spațiul de circulație a cuvântului la zona Ardealului concordă cu faptul că toate primele consemnări cunoscute ale cuvântului solomonar și aproape toate din secolul al XIX-lea sunt atestate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
împrejurare. Poporul neștiutor e dat cu totul pe mâna cavalerilor de industrie cari știu ungurește, căci există localități unde, dintre patru mii și mai bine de suflete, nici unul nu știe boabă ungurește. În asemenea localități persoane problematice își câștigă existența tălmăcind țăranilor în limba lor pe acea a autorităților. Acești paraziți de advocați de a treia mână și de scriitorași existau cu de prisos și înainte, dar acum sporesc ca buruiana cea rea, căci au o sferă de activitate determinată. Această
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e un semn, Doamne? Abia când ajunse chiar în fața basoreliefului, Radoslav aprinse mica lanternă electrică pe care o purta mereu în buzunar. Nu avea nevoie de ea pentru a se descurca pe coridoare; spera în schimb să îl ajute să tălmăcească semnificația visului său. Nu-și făcea iluzii. Știa că, de cele mai multe ori, visele nu erau decât expresia "unor temeri din copilărie sau a evenimentelor de peste zi. În ultimele luni nu reușea însă să își scoată din minte că Domnul Dumnezeul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
catolici și protestanți îl ortografiază fonetic: „Isus”. 3.2.2.3. Supranumele: Christós/ho Messías Christós, adjectiv verbal de la chríÄ, traduce ebraicul m"šaƒ, substantiv masculin care înseamnă „cel uns”: ho Messías (hó estin methermeneuómenon Christós), „Mesia (care se tălmăcește Hristos)” (În 1,41). Pentru evreii contemporani cu Isus, m"šaƒ nu era un nume divin, ci desemna doar personajul providențial, „uns” de Dumnezeu asemenea regilor și preoților, de la care așteptau eliberarea țării și a poporului și instaurarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ați lepădat de Cel Sfânt și Neprihănit...” (C) În Ap 3,7 este însoțit de ho alQthinós: „Cel adevărat.” Semnificații de bază: transcendent, desăvârșit. 3.2.2.7.2. Emmanouel șhó estin methermQneuómenon Meth’ hQmÄñ ho theósț: „Emanuel, care se tălmăcește «Cu noi este Dumnezeu»” (Mt 1,23; cf. Is 7, 14 -‘Imm"nó ’Pl): Emanuil (toate traducerile românești). Numele ebraic scris grecește este explicat: el descrie misterul Întrupării, prin care Dumnezeu a venit să locuiască printre oameni. 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de a le privi din unghiuri diferite de vedere, de a-și pune Întrebări și probleme și de a Încerca să răspundă la ele prin căutări de soluții, de a se apropia de fapte În mod propriu, de a le tălmăci și interpreta așa cum Îl Îndeamnă propria lui cugetare, independentă și creatoare. Observarea prezintă marele avantaj că favorizează o percepție polimodală, obținută prin canale multisenzoriale, iar datele obținute sunt supuse reflecției personale, subiectul nemaifiind obligat să urmeze neapărat cursul gândirii adultului
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Aplicățiunea” savantului nostru absolut e de a fi nedezmințit un om de școală nouă, perpetuu în postura de a putea da socoteală de cele mai „mogherne” tendințe culturale și firește, deoarece este, așa cum încă se recomandă, un „hermeneut”, să le tălmăcească în lumina tuturor cărților din toate bibliotecile, inclusiv cea din Alexandria. Și fiindcă azi cota lui Camus e foarte scăzută pe piața pariziană (dar când vedem care sunt de câțiva ani cotele în urcare pe această piață ne dăm seama
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
abordează deosebirea dintre proză și poezie. Negruzzi semnează un comentariu la traducerea lui C. Aristia a tragediei Saul de Alfieri și un altul, despre Daniil Scavinschi. Deosebit de bogată este rubrica traducerilor. Dorind să câștige cât mai mulți cititori, Kogălniceanu a tălmăcit, sub inițialele Klmn. și L. N., îndeosebi scrieri mondene, majoritatea luate din „Magazin für die Literatur des Auslandes”, revistă berlineză la care colaborase el însuși, dar și versuri din Bürger și Schiller. Din Martial a tradus Gh. Asachi. Lui Manolachi
ALAUTA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285213_a_286542]
-
Dostoievski. Prelucrată după un autor francez, rămas încă necunoscut, Morunul este o comedie de situații, adaptată desăvârșit realităților sociale românești. A. a tradus din C. Flammarion, într-o limbă deosebit de îngrijită și cu o frază curgătoare („Convorbiri literare”, 1984). A tălmăcit, de asemenea, o lucrare a lui Montesquieu, sub titlul Considerări asupra cauzelor mărirei și decăderei romanilor, a doua traducere în literatura română a acestei scrieri a gânditorului francez, rămasă însă în manuscris. SCRIERI: Odă la Unirea românilor, „Concordia”, București, 1857
ALECSANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
Anda Lascăr semnează versiunea românească pentru Ora de vizită de B. Fundoianu. Trei poeme de Esenin, Cântă, armonică, Nu mai fui așa, Norii de pe șură, sunt traduse în românește de Ion Caraion și Victor Kernbach. Împreună cu Sașa Wolkonski, Ion Caraion tălmăcește și un Sonet de Rainer Maria Rilke. D. Albulescu traduce din spaniolă Trei dizertații ale iscusitului cavaler Don Quijote de la Mancha, însoțite de ilustrațiile lui G. Tomaziu. George Dan traduce Folklor negru și poeme de Carl Sandburg. Din poezia europeană sunt
AGORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
revista literară „Steluța”, în care și-a publicat greoaiele povestiri istorice despre Ștefăniță Vodă și Petru Rareș, din ciclul pretențios intitulat Romanele domnilor moldoveni. A tradus din fabulele lui P. Lachambaudie și, sporadic, din Lermontov, Béranger, Th. Gautier. O Romanță, tălmăcită dintr-un autor italian neidentificat, a fost, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, piesă de rezistență în repertoriul lăutăresc din Moldova. SCRIERI: Din versurile lui I. V. Adrian, Botoșani, 1871; Postulachi Slujbulescu, Botoșani, 1874; Din scrierile umoristice ale lui
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
științifice și artistice, în orbita civilizației europene”. De studii speciale se bucură Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Octavian Goga, Aron Cotruș, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești, dar mai ales Liviu Rebreanu și Cezar Petrescu, pe care L˜. i-a tălmăcit cel dintâi în limba polonă. Interpretările insistă asupra aspectelor tematice, a conflictelor psihologice, tipologiilor, pitorescului (cu precădere etnografic) - pentru proză și dramaturgie, iar la poezie - asupra motivelor, a viziunii lirice, structurilor prozodice. Imaginea literaturii române oferită cititorului polonez se dovedește
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
Ionel Teodoreanu (un scurt „fragment din romanul Liceenii”), Mihai Popa. Semnează traduceri George Lesnea (din Serghei Esenin), George Ivașcu, care sub pseudonimul Raluca Rodan transpune un fragment din romanul Le Temps du mépris de André Malraux și semnând Mania Comșa tălmăcește din Rainer Maria Rilke. Studiile critice și de istorie literară debutează, oarecum insolit, cu articolul lui Mihail Fridan intitulat H.G. Wells, în care autorul descoperă filiera romanului „științific modern”. Mircea Ceaușu semnează articolul Influența franceză în literatura egipteană, Iorgu Iordan
MANIFEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
și vodeviluri. S-a încumetat să traducă piese ca Hamlet (împreună cu State Dragomir) și Romeo și Julieta de Shakespeare, e adevărat că apelând la un text franțuzesc, sau Intrigă și iubire de Schiller, folosind versiunea lui Al. Dumas-fiul (din care tălmăcește piesa Dama cu camelii). A mai tradus, într-o bună limbă românească, din Victor Hugo, François Coppée, Victorien Sardou, Henri Monnier, Frédéric Soulié, Émile Erckmann și Alexandre Chatrian, Octave Feuillet ș.a. Versurile lui M. au rămas în manuscris, păstrate în
MANOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
incursiuni în argoul orașului de la porțile Orientului. În volumul Distanța dintre mine și un iepure (1983), îndeosebi în ciclurile Dreptul la aer și Invocație în noaptea de Sânziene sau Vocea speranței, dedicate lui Jacques Cousteau și fiului său Philippe, M. tălmăcește cu sobrietate, prin metafore de un cromatism ingenios, preocupările ecologiste, pledând pentru protejarea naturii, cu mitizări emblematice, generatoare de speranțe. Un stil baladesc de factură modernă este prezent în Îngeri și banjouri (1998), unde scriitorul închină Brăilei (Brăilă, lacrimă deasă
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
presa germană din țară, iar din 1952 se consacră exclusiv proiectelor literare, publicând o serie de volume de poezie, în limba germană și în traducere românească - Versuri pentru tineret (1959), Poezii (1962), Micul Hans află ce e viața (1965) ș.a. Tălmăcește în limba germană din versurile poeților români și străini, pregătind pentru tipar o culegere substanțială din lirica lumii, Weltstimmen, apărută postum, în 1968. Întocmește două antologii pentru cititorul tânăr și îngrijește două volume din creația lui Heinrich Heine. Pentru traducerile
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici multă observație, descripție minuțioasă, vizualitate pe îndelete cercetată, cât și consemnări pregnant-sugestive ale altor percepții privind mirosuri, mișcări de aer, schimbări de temperatură, atmosferă, freamăt, sunete ori impresii misterios semantizate, „tălmăcite” parțial, multă interpretare (presupuneri, aluzii etc.) subiectivă, pentru o cantitate de epic firavă, minimă. Rezultă o proză opacă, misterioasă, vagă, extrem de densă conotativ. O proză cumva nonfigurativă, care încântă în sine, prin savoarea frazelor și complicația construcției, fără să impună
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
exil, drept unul dintre cei mai înzestrați reprezentanți ai tinerei intelectualități românești din anii ’30. La început, în poezia din Procesiuni, volum apărut în 1936, au fost semnalate ecouri ale versului de structură neoclasică, asociate însă cu o tensiune metafizică tălmăcită în metafore a căror claritate duce cu gândul la canonul poetic al lui Francis Jammes (unii comentatori au identificat ecouri din lirica lui Ion Pillat). Mai târziu, în Cetatea cu duhuri (1939), H. va evoca atmosfera unui București matein, plin
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
crepuscular, evanescent, generator de mister și nostalgie, atmosfera fiind asemănătoare aceleia din Întunecatul April al lui Emil Botta. I. a mai publicat manuale didactice și lucrări de specialitate, a făcut traduceri de același tip din franceză, italiană, germană și a tălmăcit în aceste limbi din lirica lui Mihai Eminescu. A dat, de asemenea, o transpunere în românește a romanului O viață de Christian Barnard. SCRIERI: Jurnalul unui om inutil, București, 1936; Mirele de Miazănoapte, București, 1937; Ontologia umană și cunoașterea, București
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
de tip realist-socialist. Rămânând totuși, înainte de toate, un interpret polivalent al literaturii ruse, I. este și un traducător important, care își propune să redescopere spiritul acesteia și prin actul transpunerii ei în limba română. Criticul însoțește traducătorul, iar cel care tălmăcește îl ajută pe interpret în toate proiectele pe care le desfășoară. SCRIERI: Pașii poetului (în colaborare cu Gellu Dorian), București, 1989; Semiotica traducerii poetice, Iași, 1994; Carte către Serghei Esenin, Iași, 1995; Evadări din Zoorlanda, Iași, 1997; Serghei Esenin. Omul
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]