1,240 matches
-
vol. 2 384 p.) ; Johann Wolfgang Goethe, Faust: tragedie, traducere de Lucian Blaga, prefață de Tudor Vianu, Editura pentru Literatură, Bibliotecă pentru Toți, Ediția a 2-a, București, 1968 (vol. I 248 p.; vol. 2 383 p.) ; Din lirica engleză. Tălmăciri de Lucian Blaga, Univers, București, 1970, 136 p. ; Gotthold Éphraïm Lessing, Lacoon sau despre limitele picturii și ale poeziei, Partea I, în românește de Lucian Blaga, Univers, București, 1971, 324 p. ; Victor Ernest Mașek, De la Apollo la Faust: Dilaog între
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la lui ai donnée ; îl est allé se promener, prenant la traduction avec lui. À midi, îl me l'a apportée versifiée dans toute să splendeur. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 980 V. Lucian Blaga, Opere, vol. III: Tălmăciri, op. cît. 981 V. URL: http://dexonline.ro/definiție/tâlmaci, consulté le 9 janvier 2011. 982 V. URL: http://dexonline.ro/definiție/tălmăcire, consulté le 9 janvier 2011. 983 V. Lucian Blaga, Stihuitorul (Le poète), traduction de Jean Poncet, în
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
toute să splendeur. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 980 V. Lucian Blaga, Opere, vol. III: Tălmăciri, op. cît. 981 V. URL: http://dexonline.ro/definiție/tâlmaci, consulté le 9 janvier 2011. 982 V. URL: http://dexonline.ro/definiție/tălmăcire, consulté le 9 janvier 2011. 983 V. Lucian Blaga, Stihuitorul (Le poète), traduction de Jean Poncet, în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît., p. 228. (Texte source în Lucian Blaga, Operă poetica, Humanitas, Bucarest, 2010, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
George ou Rilke ont dédié une grande pârtie de leur activité à la traduction de quelques chefs d'œuvre poétiques de la littérature universelle. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. Pour ne pas créer des confusions, nous traduisons le terme " tălmăcire " par " traduction " chaque fois que cela est nécessaire. 994 Idem, p. 115 : " La réserve condamnable des écrivains roumains par rapport à la traduction a duré jusqu'il y a quelques années, quand, grace à des initiatives plus élevées, îl y
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
s'assombrir et de se banaliser. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 1002 V. Ibid : " Încercările anterioare de traducere ale lui Faust au eșuat, printre altele, și fiindcă traducătorii au încercat să ocolească neologismul, introducând un grâi semănătorist în tălmăcirea unei opere de înaltă, supremă intelectualitate. " (" Leș tentatives antérieures de traduction de Faust ont échoué, parmi d'autres raisons, parce que leș traducteurs ont essayé d'éviter le néologisme, en introduisant un langage populaire dans la traduction d'une œuvre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traductions qu'il a réalisées : În genere, Blaga nu poate fi un foarte bun traducător, deoarece e un prea mare poet. Pretutindeni în versurile românești ale poemelor este săpata adânc amprenta personalității sale. [...] În orice caz, îl simțim în aceste tălmăciri prea mult pe Blaga și prea puțin pe autorul textului tradus. " (p. 73) " [...] tălmăcirea lui Hölderlin în grâi românesc are implicit sunet blagian. " (p. 199) (" En général, Blaga ne peut pas être un grand traducteur, parce qu'il est un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traducător, deoarece e un prea mare poet. Pretutindeni în versurile românești ale poemelor este săpata adânc amprenta personalității sale. [...] În orice caz, îl simțim în aceste tălmăciri prea mult pe Blaga și prea puțin pe autorul textului tradus. " (p. 73) " [...] tălmăcirea lui Hölderlin în grâi românesc are implicit sunet blagian. " (p. 199) (" En général, Blaga ne peut pas être un grand traducteur, parce qu'il est un trop grand poète. Partout dans șes traductions en roumain l'empreinte de șa personnalité
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
tălmăcește, din Tristele, poemele Către soție și Către viitorime; se reproduce fotografia statuii lui Ovidiu de la Constanța și se dau informații în legătură cu inaugurarea unui monument la Sulmona, locul nașterii poetului. Revista publică mai multe traduceri: Viermele de mătase de Uhland (tălmăcire de N. Țimiraș), Cântece de H. Heine (traducător Ion Bentoiu), Poemele vieții și ale dragostei de Tagore (în versiunea lui P. Theodoru). Alți colaboratori: Al. Șteflea, O. Tafrali. I.H.
DOBROGEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286803_a_288132]
-
de cea plastică se ocupă Petre Boldur. Eseurile lui Petru Manoliu (Țara Șera, Vis cu morți, Glose pentru adevărata moarte) reflectă și ele ideile tinerei generații și sunt de o elevată ținută artistică. Traducerile sunt mai puțin reprezentate. Se remarcă tălmăcirile făcute de Eugen Jebeleanu din Klabund (Cântec de curvă din Hamburg, Micul ucigaș, Pogrom, Balada cântăreților de stradă) și din Cântecele de spânzurătoare ale lui Christian Morgenstern. Alexandru Westfried traduce două poezii de Rimbaud. Prin conținut, dar mai ales prin
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
de școli și instituții, panegirice închinate unor personalități politice și eclesiastice, cuvântări funebre, gen în care excelează, etalându-și cultura și finețea oratorică. Bun cunoscător al limbii franceze, acest monah autodidact și „bonjurist” traduce importante scrieri moral-filosofice, cu tangențe religioase. Tălmăcirea din Lamennais, Cuvintele unui credincios, ce face elogiul libertății, publicată anonim în 1848, cu o prefață în spiritul profetic și patriotic al pașoptiștilor, a fost răspândită gratuit pe Câmpia Libertății și salutată ca un eveniment de „Pruncul român”. Mai traduce
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Placheta de debut, Câteva strofe, apărută în 1898, este urmată de Sonetele Uraniei (1902) și de Marginalia (1911). Anunța tot atunci alte volume de versuri (Ad Coelum, Pensieri prohibiti) și de schițe (Peisagii sufletești), un roman (Confesiunea lui Cantemir) și tălmăciri. Dar abia peste trei decenii văd lumina zilei versiunile la Sonete de Shakespeare (1940) și florilegiul Poeme romantice. Sonetele Uraniei și altele (1942). Acestea, dar mai ales prezentarea lui în antologia Din poezia noastră parnasiană a lui N. Davidescu determină
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
Hamsun, Branislav Nusić, Stanislav Przybyszewski, Kazimierz Tetmayer. A transpus în românește comediile Bani turbați (împreună cu Al. Kirițescu), Femei în robie, Sărăcia nu e viciu, Vinovați fără vină de A.N. Ostrovski, Tinerețe de Vl. Șkvarkin. În volum, i-au apărut tălmăciri din N.V. Gogol, Lev Tolstoi, N. S. Leskov, Vl. Korolenko, A.P. Cehov, Maxim Gorki, A.N. Tolstoi, Mihail Arțâbașev, Al. Ceakovski, Iurii Efremov, Anatolii Kalinin, Al. Korneiciuk, Xenia Lvova, A.S. Makarenko, Vl. Nabokov-Sirin, Al. Peregudov, Natan Râbac, K. Treniov, V.V.
DONICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
de mănăstiri, din ultimul sfert al secolului al XIV-lea. Prin urmare, consideră Brătianu, substituirea lui Radu I de la Argeș lui Negru Vodă de la Câmpulung s-a făcut pe cale literară, de-aici opinia istoricilor români că "descălecatul" aparține legendei și "tălmăcirii ei cărturărești", pe când realitatea istorică este alta. Să precizăm că istoricii români, cu excepția lui A. D. Xenopol, care îi rămâne fidel, au contestat tradiția istorică a descălecatului Țării Românești: B. P. Hasdeu, D. Onciul, N. Iorga, I. C. Filitti, I. Lupaș, C. C
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1907, cu o poezie, în revista școlară „Spre lumină” din Iași. Iscălind Nichifor Crainic (nume care va fi înscris ulterior și în actele de stare civilă) și D. I. Nichifor, D. Crainic, I. N. Crainic, Victoria Rațius, C. publică versuri și tălmăciri, precum și scurte articole în „Luceafărul”, „Revista politică și literară”, „Ramuri”, „Căminul nostru”, „Sămănătorul”, „Cosinzeana”, „Lumina literară”, „Viața românească”, „Drapelul”, „Drum drept”, „Văpaia”, „Flacăra”, „Viața literară”, „Solia”, „Capitala” ș.a. În 1916 își adună versurile în volumul Șesuri natale; concomitent îi apăreau
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Matila, iar C. Gh. Filipescu oferă o adaptare a povestirii englezești O corabie. În ultimul număr păstrat, probabil din ianuarie 1837, își găsește loc versiunea românească a lui C. Negruzzi din Șalul negru de Pușkin, Privigherile lui Torquato Tasso, în tălmăcirea lui Simeon Marcovici, și o transpunere în proză a poeziei Cinci Mai de Alessandro Manzoni. Cele mai multe traduceri (povestiri, anecdote, articole despre scriitori celebri) îi aparțin însă lui Bolliac, autor și de însemnări referitoare la viața culturală și teatrală autohtonă sau
CURIOSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286604_a_287933]
-
dezbate păreri și a se afla adevărul.” Până la apariția revistelor „Muzeu național”, „Gazeta Teatrului Național” și „Curier de ambe sexe”, C.r. a fost, parțial, și o revistă literară. Alături de Heliade, activ în fiecare număr cu poezii, articole, însemnări sau tălmăciri, în C.r. sunt prezenți Iancu Văcărescu, C. Bălăcescu, C. Caragiali, C. A. Rosetti, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, I. Catina, C. D. Aricescu, G. Baronzi ș.a. Aici au debutat, înfățișați elogios de redactorul principal, V. Cârlova (tipărit și postum) și
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
după regulile esteticii. Atitudinea lui critică avea în vedere analiza versificației, a stilului și a limbii, „spre îndreptarea autorului”. După 1838, va renunța, în genere, la critică, socotită inoportună, preferând încurajarea fără rezerve a oricărei producții literare, fie originală, fie tălmăcire, care ar contribui la îmbogățirea literaturii naționale. El a cultivat memoria unor cărturari sau scriitori români, prin tipărirea scrierilor în cuprinsul gazetei (B. P. Munteanu, V. Cârlova) sau prin articole închinate vieții și operei lor (Paul Iorgovici, D. Țichindeal, N.
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
din Iași. Ulterior scrie sporadic, dedicându-se mai mult activității politice. Își va tipări totuși volumele De la alții. Reminiscențe și traduceri (1915), Povestea unui vis (1925) și Pe vremea mea. 1890-1915 (1925), ultimul cuprinzând o mare parte din poezii și tălmăciri. După ce alcătuise istoricul pinacotecii și al Școlii de Belle-Arte din Iași, publică Figuri ieșene (I-IV, 1927), Alte figuri ieșene (1929) și Iașul cultural și social (I-II, 1928-1929). Pentru Teatrul Național a tradus piesele Pâinea altuia de I. Turgheniev
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
atmosfera ieșeană de pe la 1890, D. nu are o înzestrare lirică suficientă pentru a nu cădea victimă epigonismului eminescian. Nici încercările în spiritul artei „cu tendință”, nici adoptarea formei coșbuciene nu duc la rezultate mai bune. La fel se întâmplă cu tălmăcirile; mai ales cele din J.-M. de Heredia sunt departe de eleganța și subtilitatea originalului. Multe dintre schițele și nuvelele lui D. rescriu, în alt registru, încercările poetice. În unele narațiuni mai ample - Din amintirile lui Vlad și Răzvrătire (ce
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
în limba română. El însuși traduce, în același an, o povestire moralizatoare a lui Chr. von Schmid, Istoria tânărului Enric de Aizenfels sau Modul cum învață un copil răpit din leagăn de către tâlhari a cunoaște pe Dumnezeu. Au urmat numeroase tălmăciri publicate în „Albina românească” timp de aproape opt ani și, câteodată, și în „Icoana lumei”. C. se îndreaptă cu precădere către scriitori obscuri ori mediocri, pe care nu totdeauna îi menționează. Rareori alege câte un nume ca Al. Dumas ori
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
comică impresionează în toate aceste texte, în schimb e vădit scrupulul stilistic, ce avea să devină teribil, torturant. Scriitorul cu o atât de consistentă vână comică se lasă, o vreme, atras de poezie. Dar, chiar dacă, așa cum s-a întâmplat cu tălmăcirea în versuri a piesei Roma învinsă de A. Parodi, tot șlefuind, cizelând, poate croi o formă impecabilă, structura lui nu-i deloc aceea a unui liric. De fapt, el mimează poezia. După câteva poeme cu turnură elegiacă, unde deplânge zădărniciile
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în frunte, după Charles Perrault, și - folosindu-se de o versiune franțuzească - Curiosul pedepsit, după Cervantes. Alte transpuneri sunt Broasca minunată, după Mark Twain, Sistema doctorului Catran și a profesorului Pană, Masca, O balercă de Amontillado, după E. A. Poe, prin intermediul tălmăcirii lui Charles Baudelaire. În scrisori, îndeosebi în cele din anii exilului berlinez (1905-1912), sălășluiește un alt C., spiritual și acut, ca întotdeauna, însă mai cordial și prietenos, cu nebănuite accese de sentimentalitate. E mereu în căutare de amici (privilegiați sunt
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
națională, prin cultură și educație. E un orator înzestrat, plin de vervă, precum în conferința O umorescă veridică (1870), o spirituală prezentare a satului Drăguș. Lipsite de orice valoare sunt cele câteva încercări literare ale sale, de fapt niște anodine tălmăciri (din Oliver Goldsmith ș.a.). De remarcat ar fi doar traducerea poeziei Blestemul poetului de Uhland. Ca scriitor, a avut parte de un destin postum. Cu un lexic și o ortografie destul de greu lizibile, jurnalul său de călătorie a trecut, în
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
redusă la jumătate, și-o ispășește la Craiova, în 1925-1926, o relatare amplă fiind publicată în ziarul „Chemarea” din 1927. Ulterior mai este arestat preventiv, pentru calomnie, în 1927 și 1931. Începând din 1910, C. dă la iveală mai multe tălmăciri din Anatole France (Roupart, Asupra artei, Balthazar, Zeilor le este sete, rămase în periodice, Thaïs, tipărită în volum în 1916, Grădina lui Epicur), din Marguerite Audoux (Maria Clara, 1912), Pierre Louys (Afrodita), Panait Istrati (Pe malurile Dunării, în „Facla”, 1925
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]