4,810 matches
-
război de cucerire, nu am furat nimic de la alte popoare, nu ne-am îmbogățit pe seama altora. Noi însă am fost jupuiți și de piele: romanii au plecat cu carele pline de la noi, apoi ne-au cotropit migratorii, ceva mai târziu tătarii, am plătit tribut sute de ani la turci, ne-au jefuit fanarioții, austro-ungarii, naziștii, bolșevicii, comuniștii, iar de la Revoluția (confiscată) din 1989 încoace ne-au tâlhărit sistematic securiștii metamorfozați în politicieni. Am fost nevoiți adesea să ne incendiem recoltele, să
PARTEA 2/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365420_a_366749]
-
noi le-am construit. Replica profesorului român a fost: - Da, numai că pacea și liniștea în care voi ați construit aceste castele v-au fost asigurate de români, care în acel timp purtau războaie grele de apărare împotriva turcilor și tătarilor, blocând, cu o mână de viteji, accesul lor în Europa occidentală, până când imperiile păgânilor s-au destrămat. „Nu am fost o țară barbară. Am avut construcții, am avut o extraordinară cultură teologică și sapiențală în secolul al XVIII-lea pe
PARTEA 2/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365420_a_366749]
-
urmă pe drumuri ocolitoare să nu se îndepărteze de cârdul de oi. Așa au străbătut întreaga Oltenie, Ialomița, până au ajuns în Dobrogea. Aici era pământ mult, gras dar nu avea cine să-l muncească. Toate satele erau pline cu tătari dar cum acestora nu le plăcea să lucrezepământul, nu erau interesați de agricultură. Stăteau cât este ziulica de lungă cu picioarele răsucite sub fund în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de pământ și cu acoperișul din țărână[9]aruncatăpeste bețe de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
mereu cafea sau ceai din ibric,sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de pământ pe care se urcau curcile să ciugulească iarba. Cel mai mult la tătari le plăcea să crească curci. Aveau cu zecile, chiar dacă se creșteau foarte greu. Ei au intrat primii în ceape la înființarea lui din 1949. Ei și cei care nu aveau după ce bea apă de săraci ce erau. Săraci, săraci, dar
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
și fluiera la deputată, în realitate femeie de serviciu la primărie (nu le spun numele că sunt morți de multă vreme), să-l scoată din closet. A fost de pomina comunei acest episod din viața acelor “politicieni” ai vremurilor trecute. Tătarii în general locuiau în centrul localităților dobrogene. Pe timpul ocupației otomane denumirile satelor și ale comunelor, erau tătărești. Mama mare pe nume Semilia împreună cu familia sa, erau sosiți în Dobrogea prin 1884 dinspre zona Brăilei și al Râmnicului Sărat. Ea vorbea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
nouă au ridicat-o călugărul Iosif în anul Domnului 1599“. Ceea ce înseamnă că mai înainte de aceasta a mai existat una. Vicisitudinile istoriei nu au afectat-o, căci duhul protector al părinților adormiți au protejat-o și la anul 1717, de tătari, și mai târziu, de tunurile generalului Bukow, și în perioada comunistă, de ateismul devastator, ca să depună mărturie astăzi despre statornicie și forța credinței strămoșești. Legenda lămurește, în felul ei, acest început. Se spune că Moise Coman împreună cu soția sa, Dochia
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
amândoi arhitecți, mezina familiei, déjà renumită pictoriță, cu doctorat în străinătate pe domeniu), al apropierii de lumea satului cu necazurile ei (model foarte departe de cel al primarului de azi, preocupat în genere de propriul interes); comuna Rediu (Rediu lui Tătar - care l-a atras prin istoria sa și recenta așezare a casei familiei între hotarele ei); Mânăstirea Bujoreni - la înălțarea căreia și-a adus și el obolul, cu al cărui preot stareț, adevărat luminător al satului după modelul preoților din
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
Tarniței se auziră sunete crâncene de corn, nechezături și tropote de copite, hămăituri de câini și, pe drumeagul de miază-noapte, se iviră călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața gălbejită cum nu se mai văzuseră prin aceste locuri. Pasămite, erau tătarii cei sângeroși, plecați în pradă și silnicie. Îngroziți, locuitorii plecară în grabă peste apă cu mic și mare, fiindcă acei războinici săgetau orice viețuitoare ieșită în cale și, mai ales, oameni. Plânsete și vaiete se ridicau până la ceruri, iar apa
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
se iscă un vârtej nemaivăzut și se ridică în fața năvălitorilor un munte de piatră acoperit cu păduri prin care nu era chip să treci. Dincolo de el, copiii, femeile, bărbații și viețuitoarele și-au aflat adăpost și scăpare din fața silniciei. Văzând tătarii că nu mai au ce prăda nici pe cine ucide sau robi își cătară de drumul lor, buciumând din corn și săgetând spre nori. Timpul a trecut, oamenii s-au întors la sălașele lor, viețuitoarelor s-au hălăduit prin pădurile
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
săgetând spre nori. Timpul a trecut, oamenii s-au întors la sălașele lor, viețuitoarelor s-au hălăduit prin pădurile din jur. Muntele a rămas nemișcat, la poalele lui curgând râul pe care oamenii la numit mai întâi Tatarroș în amintirea tătarilor năvălitori și cu timpul a ajuns să se cheme Trotuș așa cum îl știm noi astăzi. Goanța este și acum muntele plin de păduri verzi în care vara găsești răcoare și aer curat și în care trilurile păsărilor spun povestea fiicei
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
Născut de împărații și de filosofii aceia că nu se întoarseră să spuie lui Irod..."; sau la Mitropolitul Dosoftei, în Viața și petreacerea svinților (1682): „Era atuncea Născutul Domnului Hristos". Același termen apare și la cronicarii moldoveni; o bătălie cu tătarii este datată de Cronicarul Grigore Ureche „pre câșlegile Născutului", iar la Nicolae Costin găsim enunțul „cântă beserica noastră în sara Născutului". Însă termenul apare și într-un colind publicat de Alexiu Viciu: „Ce sară e astă-sară? / Domnului, Doamne, / Da-i
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
de nucă. Și... astfel învățam de teamă... nu din conștiință! Dar învățam! La ciclul primar am avut profesor de limba și literatura română pe domnul Mușulescu. Un bărbat frumos și exigent. Când nu știam lecția ne trăgea de perciuni, spunând: „Tătarule nu ai învățat!”. Dovadă că se făcea carte în școlile primare și în liceul din Drăgășani este faptul că mulți dintre foștii mei colegi de clasă au ajuns mari personalități, precum: Radu Vasile, fost prim-ministru al României, Virgil Mazilescu
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
plăcut la înfățișare, cel negru era ținut în frâu de un flăcău mult mai tânăr, iar cel roșu era călărit de un oștean în vârstă, cu mustăți răsucite și priviri încruntate. Tânărul falnic era chiar fiul cel mare al Împăratului Tătarilor, cel mai viteaz și mai vestit dintre fii împăratului și moștenitorul de drept al împărpției. Ce foarte tânăr era fratele său mai mic. Iar vârstnicul oștean era povățuitorul și păzitorul acestora. Cei trei tătari purtau veșminte bogate, cu multe podoabe
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
chiar fiul cel mare al Împăratului Tătarilor, cel mai viteaz și mai vestit dintre fii împăratului și moștenitorul de drept al împărpției. Ce foarte tânăr era fratele său mai mic. Iar vârstnicul oștean era povățuitorul și păzitorul acestora. Cei trei tătari purtau veșminte bogate, cu multe podoabe de aur și nestemate pe ele, iar pe întunecatele lor căciuli fluturau semețe pene de vultur. Și se cădea ca cei trei să aibă veșminte de preț, căci Împăratul Tătarilor îi trimise ca soli
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
păzitorul acestora. Cei trei tătari purtau veșminte bogate, cu multe podoabe de aur și nestemate pe ele, iar pe întunecatele lor căciuli fluturau semețe pene de vultur. Și se cădea ca cei trei să aibă veșminte de preț, căci Împăratul Tătarilor îi trimise ca soli, departe, la Împăratul Țării de la Răsărit! În urma celor trei soli gonea o ceată de călăreți, viguroși și devotați, ai căror menire era să vegheze drumul celor trei care era considerat a fi un drum presărat cu
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
celor trei care era considerat a fi un drum presărat cu multe primejdii. Solii goneau pe câmpii pustii, pe cărări neștiute... Spune-ne, tu, care înșiri cu atâta tâlc istorii străvechi din surele stepe, spune-ne de ce plecară feciorii Împăratului Tătarilor la un drum atât de greu și plin de primejdii? Și de ce n-au fost trimiși, ca soli, niște oameni de rând? Răspuns aș găsi la orice, de-aș fi în stare să înțeleg îndemnul inimii. Căci la urechile Împăratului
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
la un drum atât de greu și plin de primejdii? Și de ce n-au fost trimiși, ca soli, niște oameni de rând? Răspuns aș găsi la orice, de-aș fi în stare să înțeleg îndemnul inimii. Căci la urechile Împăratului Tătarilor ajunsese un zvon, cum că Împăratul Țării de la Răsărit ar crește în palatul său o atât de gingașă și de minunată fiică, mai scumpă decât orice tablou de mătase fină, și strălucitoare ca o nestemată de diamant, și mai încântătoare
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
de la Răsărit ar crește în palatul său o atât de gingașă și de minunată fiică, mai scumpă decât orice tablou de mătase fină, și strălucitoare ca o nestemată de diamant, și mai încântătoare ca Luceafărul de Dimineață ... De aceea Împăratul Tătarilor i-a chemat la el pe cei doi feciorii ai săi și le-a încredințat misiunea de a duce Împăratului Țării de la Răsărit multe urări, însemnate daruri și, ceea ce era mai important, să vadă de sunt adevărate vorbele care i-
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
săi și le-a încredințat misiunea de a duce Împăratului Țării de la Răsărit multe urări, însemnate daruri și, ceea ce era mai important, să vadă de sunt adevărate vorbele care i-au ajuns la ureche despre minunata lui fiică. Treceau, deci, tătarii, ca tainice năluci peste câmpuri pustii. Și nu ocoleau nici râurile mari, nici pădurile întunecate, nici crestele înalte și înzăpezite ale munților. Când un râu le ieșea în cale, îl treceau înot pe spinările cailor. Iar de întâlneau păduri întunecate
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
dincolo de coama lui, inima lor se bucură nespus căci zăriră, într-o vale întinsă și largă, o strălucitoare cetate. Ce mândră cetate! Oraș imperial, cu palate somptuoase, împodobite cu aur, strălucind de frumusețe și bogăție! Și cei trei importanți soli tătari se năpustiră cu voioșie spre cetatea din vale, iar ceata de oșteni zorea în urma lor. * Mama îmi zice mereu ” Fii frumoasă, fii înțeleaptă, fii cu inima bună, căci ești fiică de împărat, mândria tatălui tău”. Eu o iubesc mult, căci
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
frumoasă prințesă, Rază-Albastră! Ilustrul tău părinte te așteaptă în Marele Salon, chiar acum!... * Mai spune-mi, tu, povestitorule, întâmplări de demult, întâmplări pline de farmec, în atingeri ușoare ale strunelor cobzei. Spune-ne ce-a mai fost, după ce fii Împăratului Tătar sosiră ca soli în palatul Împăratului Răsăritului!... Văzând solii tătarilor intrând în Marele Salon, Împăratul Răsăritului își luă o ținută semeață și, cu o voce solemnă, rosti: - Cine sunteți voi? - Eu sunt Fulgerul-Alb, fiul cel mare al Împăratului Tătarilor! - Eu
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Salon, chiar acum!... * Mai spune-mi, tu, povestitorule, întâmplări de demult, întâmplări pline de farmec, în atingeri ușoare ale strunelor cobzei. Spune-ne ce-a mai fost, după ce fii Împăratului Tătar sosiră ca soli în palatul Împăratului Răsăritului!... Văzând solii tătarilor intrând în Marele Salon, Împăratul Răsăritului își luă o ținută semeață și, cu o voce solemnă, rosti: - Cine sunteți voi? - Eu sunt Fulgerul-Alb, fiul cel mare al Împăratului Tătarilor! - Eu sunt Săgeată-Iute, mezinul aceluiași împărat!... - Iar eu sunt Vulpea-Șireată, povățuitorul
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Împăratului Tătar sosiră ca soli în palatul Împăratului Răsăritului!... Văzând solii tătarilor intrând în Marele Salon, Împăratul Răsăritului își luă o ținută semeață și, cu o voce solemnă, rosti: - Cine sunteți voi? - Eu sunt Fulgerul-Alb, fiul cel mare al Împăratului Tătarilor! - Eu sunt Săgeată-Iute, mezinul aceluiași împărat!... - Iar eu sunt Vulpea-Șireată, povățuitorul și păzitorul lor credincios!... - Și ce caută în palatul meu “Fulgerul“, “Săgeata“ și “Vulpea“ tătarilor?... - Urări de bine, mesaj de pace și multe daruri îți trimite tatăl meu! îi
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
voce solemnă, rosti: - Cine sunteți voi? - Eu sunt Fulgerul-Alb, fiul cel mare al Împăratului Tătarilor! - Eu sunt Săgeată-Iute, mezinul aceluiași împărat!... - Iar eu sunt Vulpea-Șireată, povățuitorul și păzitorul lor credincios!... - Și ce caută în palatul meu “Fulgerul“, “Săgeata“ și “Vulpea“ tătarilor?... - Urări de bine, mesaj de pace și multe daruri îți trimite tatăl meu! îi răspunse fiul cel mare al Împăratului Tătarilor, iar solii se închinară până la pământ. Împăratului Răsăritului îi plăcură aceste vorbe, de aceea se grăbi să le zică
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Iar eu sunt Vulpea-Șireată, povățuitorul și păzitorul lor credincios!... - Și ce caută în palatul meu “Fulgerul“, “Săgeata“ și “Vulpea“ tătarilor?... - Urări de bine, mesaj de pace și multe daruri îți trimite tatăl meu! îi răspunse fiul cel mare al Împăratului Tătarilor, iar solii se închinară până la pământ. Împăratului Răsăritului îi plăcură aceste vorbe, de aceea se grăbi să le zică: - Unde e solia voastră? - Iată, mesajul e aici, sigilat. Iar purtătorii de daruri multe așteaptă în curte. - Să citim întâi mesajul
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]