1,069 matches
-
product, nici o mirare dacă instanțele narative sînt confuze, trenul cu adevărat personal, prim și ultim călător urcat cu o oră în urmă! să se calculeze potențialul estetic în cazul efortului logistic maxim al societății de transport! în lipsa divagațiilor relaxarea, senzațiile tăvălite pe banchetă, închide ușa glisantă cu vîrful degetelor, frîna o întredeschide, halta Rateș-Cuza luna și-a rupt din crugul ei pe fața de geam, mă duce cu preșul în mocirla literară, cu trenul, zicea, smintire din grosimea aburului, luna s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și vițelul și mînzul mai mici, eu mai mic și mai bălai, prins pe jucăria din mînă, cam 36-37 de grade, iacă Petrea, Petrea a lu' matale, în crîșmă! rîzi și te apropie mai cu curaj, scoate limba și vițelul tăvălit la soare, ăsta moare! coborîm zuos! rățustile, da' un-de? nu văd! acolo la deal îs? nu, vacile pe deal, e drept că mici de depărtare, rățuște ori fofoloci de gîscă erau rîndurile la Stolniceni, și ele sînt rățuște? de unde vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prefectură în valoare de 1.000 de lei, „...ce reprezintă transportul cu trăsura mea la gară a repatriaților”. Data emiterii fusese 28 decembrie 1944, a doua zi de Crăciun, când tot creștinul trebuie să se înfrupte cu friptură de purcel tăvălită prin usturoi și vin „de butuc” dar merită să amintim faptul că „țarul roșu” interzisese manifestările religioase chiar dacă în tinerețe fusese elev la un Seminar de popi creștini ortodocși. Cum toată lumea trebuia să se adape de la robinetul banului public deschis
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
străduțe, dar numai când vremea era bună, cam din mai până la începutul toamnei, te puteai duce la una dintre grădinile mari de vară, unde comandai fudulii proaspete, mușchiuleți, burtă, servite cu mult piper direct pe funduri de lemn, sau momițe tăvălite în mălai sau pesmet, toate asortate cu castraveciori murați în usturoi și mărar, în castronașe cu gheață, alături de cartofi auriți sau pai, cu o baterie sau două de vin alb și neapărat cu sifon. La Coana Victorița, de pe Clucerului, trebuia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
să borască în același timp, repetând încontinuu c-a murit Fernic. — Of, haide, domnișorule Cristian, hai acasă ! Oamenii mor, și nu mor când trebuie, și nu mor cei care-ar trebui, viața-i o junglă. Pentru ce dreptate naivă te tăvălești și-ți iei mințile de cine știe când, și-ți pierzi vocea și demnitatea și bărbăția ? Apucă-mă de braț, ridică-te și hai să te duc acasă. Ah, dar lasă-mă naibii să putrezesc mai bine aici, n-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
spui că te-a iubit atât de mult și nespus te lasă, ușor, ușor, pentru altul mai tănâr și mai curajos. Mai charis- matic și mai trăsnit. Iar femeile preferă un mădular mai tânăr și mai sănătos, care să le tăvălească cum tu nu mai poți acum. Cât va mai fi până te vor vinde toți de tot, dragul meu ? Cristi e tot mai furios. Niciodată nu îmi voi trăda publicul și nici el pe mine, din nou te înșeli, bătrâne
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Și-n corul de popoare glasul ni se-nalță Stalin, far nemuritor ! — Pe morții mă-tii dacă am să cânt așa ceva ! și, într-un acces de furie, aruncă toate foile în fața activistului, care începe să râdă. N-am să mă tăvălesc în mocirla asta ! — Dacă mâine sau cel târziu poimâine, tovarășe Vasile, nu vei alege un cântec de-aici și n-am să-l aud în mahalale, nici măcar acolo nu vei avea loc de bună ziua, iar o pâine nu știu cine îți va
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
trupești. „Stăpânul nostru obștesc, văzând slăbiciunea firii omenești a legiuit căsătoria, ca să ne îndepărteze de desfrânare; Să nu lăsăm tinerii de capul lor, ci, cunoscând văpaia cuptorului să ne străduim să-i căsătorim potrivit legii lui Dumnezeu, înainte de a se tăvăli în desfrânări, ca să-și păstreze castitatea și să nu se pângărească de desfrânare. Căsătoria să le dea îndestulător ajutor, ca să-și poată potoli și săltările trupului și să scape de osândă.” Un alt scop al căsătoriei este întrajutorarea reciprocă. Aceasta
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
fac o excelentă partidă de înot, deși marea era frământată. Prânzul: cârnați frankfurter cu jumări de ou, roșii coapte, cu un vârf de usturoi pisat, și o turtă de melasă, cumpărată de la prăvălie, trampată în suc de lămâie și bine tăvălită în iaurt și smântână groasă. Am luat o gură de cidru pe care l-am scuipat pe dată. După-masă m-am apucat să construiesc în jurul pajiștii o îngrăditură din pietrele frumoase pe care le-am colecționat. Nu m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unicul“? Wilfred era un mare actor. Nimeni nu mai joacă azi ca Wilfred. Și-a început cariera în vechiul Music Hall din Edgware Road. Era în stare să stea neclintit, fără să-și miște o pleoapă, și toată sala se tăvălea de râs. Și apoi, când clipea, stârnea alte valuri de ilaritate. O asemenea forță pare aproape supranaturală: misterele trupului omenesc, ale feței omenești. Wilfred avea o față care radia spirit; era în același timp, poate cu excepția lui Peregrine Arbellow, cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
față de atmosfera de capelă mortuară, din ce în ce mai apăsătoare, de la Capul Shruff. — Ce dorești, Rosina? — Ce vrei să spui prin „Ce dorești?“. Ce manieră de a întâmpina un musafir! „Ce dorești?“ Mă îngâna. Ce întrebare mai e și asta? Ceilalți doi se tăvăleau de râs. Fiecare cuvânt al Rosinei li se părea sclipitor de inteligență și haz. — De ce-ai venit? — Nu poți face efortul de a te arăta politicos față de o veche prietenă? — Nu sunt într-o dispoziție de salon. — Văd. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atunci în vagoane de cărbuni, închise ermetic... În capăt era închis special, unde aveau polițiștii care ne păzea’... Iar când ne-am dat jos acolo, după ce am mers două nopți și o zi, că oprea prin gări, și ne-am tăvălit pe colo prin vagoanele ălea de cărbuni... nu ne mai puteam cunoaște unul pe altul. Eram măști toți! Cum te cheamă? Mă, tu ești? Da’ n-am stat mult acolo, că ne-a dus la Gherla... Când ne-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
văzut-o șase ani. În cea mai strălucitoare epocă a carierei mele, când ploua cu flori peste mine la Scala, când nu mai știau cum să mă programeze în mai multe spectacole la Verona sau la Met, eu, noaptea, mă tăvăleam pe podele de durere. Copilul meu era departe. Pentru toți, intervalul dintre 1970 și 1976 înseamnă confirmarea mea printre cei mai mari cântăreți ai momentului. Pentru mine, înseamnă amar și muncă nebună pentru a uita de el. O țară care
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mea (la examene), drept pentru care în articolul din Scînteia (9 iulie) (l-ai văzut?) i-am pus un cui . Prezența mea în paginile S[cînteii] i-a deconcertat pe dușmani și niciodată nu va fi prea tîrziu să-i tăvălesc puțin. Așteptarea este, în critică, o tactică bună. Nu m-am mirat că nota n-a mers. Cînd oamenii n-au personalitate și mai sînt și conducători de revistă, e greu. Dar dl Cîrneci mă prețuiește, dovadă că ieri am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mamei de la spital, toate lichidele din pântecele noastre: sucuri gastroduodenale, gastrointestinale, stomacale și de care natură or mai fi fost, provocau o tulburare periculoasă însoțită de vâjâituri, pârâituri și pocnete incontrolabile, garnisite cu usturimi persistente, încât îți venea să te tăvălești pe jos de durere. În acest timp, glandele salivare, într-o efervescență alarmantă, fabricau atâta materie primă, încât nu puteam recepționa tot materialul primit și, tot înghițind în sec, ne apucau niște crampe la nivelul maxilarelor, care ne puneau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ore în șir. Uneori, printr-un simplu impuls, împingând asfaltul cu vârfurile picioarelor, mă înălțam la câțiva metri, apoi mă rostogoleam în văzduh. Aveam o ușurință remarcabilă în a executa tumbe în aer: îmi strângeam genunchii la bărbie și mă tăvăleam ca într-un joc de copil ce căpătase doar prin voința sa cea mai frumoasă jucărie. Când îmi era foame era de ajuns să împing puțin cu degetele picioarelor trotuarul ca să plutesc într-o stare de beatitudine deplină. Nici apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de la acest text, un ziarist de la Cuvântul liber (nr. 7, din 8 martie 1924) comentează unele date statistice, din care „s-ar putea vedea că În satele noastre mulți cârciumari - foarte mulți - sunt creștini, țărani de-ai noștri, deprinși a tăvăli balerca și a zăngăni măsura”. Problema alcoolismului țăranilor români - scrie ziaristul - nu are a face cu etnia cârciumarului <endnote id="(vezi 618)"/> și nici măcar cu numărul cârciumilor din mediul rural : „Nu-i omul bețiv fiindcă este cârciumă În sat, după cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Biserica ortodoxă rusă membrilor unei secte eretice, numiți scopțî („scopiți”), cunoscuți ca „muscali”, după exilarea lor În Principatele Române : „Se pretindea că ori de câte ori se năștea un copil din relația unui «scopt» cu o femeie, ceea ce era nefiresc, pruncul era tăvălit În făină, străpuns cu cuțite, sângele absorbit de făină și apoi utilizat la o slujbă specială” <endnote id=" (261, p. 45)"/>. Alte secte eretice creștine (cu ritualuri de tip gnostic) erau persecutate de Biserica rusă pe motiv că omoară copii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
n-o mai găseam. Schelălăielile deveneau numaidecât lătrături și mârâituri de o Înverșunare sporită și simțeam vlăguindu-mi-se cheful ce mă Însuflețise dis-de-dimineață ca s-o iau Încoace. Asta mi-ar mai lipsi după atâta drum, să mă văd tăvălit de câini prin bătătura asta de șantier, cine dracu’ m-o fi pus?... Curtea era plină de grămezi de nisip și balastru, site pentru cernut nisip și roabe, iar tuburile de puț de diferite mărimi formau parcele dreptunghiulare, aranjate ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
făcu s-o zbughească după ei ca din pușcă. Am ieșit și eu În urma lui și mi-l arătă pe unul din târla aia de puradei strânși În fața blocului, un brotac buburos la vreo patru ani, doar În chiloți, ca tăvălit prin cenușă și spoit tot de dâre de muci uscați pe obraji și pe pântecul bombat. Îmi spuse că ăla-i al lui Pepino, iar ceilalți păreau ceva mai răsăriți și mai curați și se strângeau treptat În jurul lui Pepino-junior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de ceea ce vedem În jur, de ceea ce ni se Întâmplă, avem ori suntem. Alunecăm În tristeți duioase sau deznădejdi furioase atunci când ceea ce dorim nu apare când, de la cine și În ce măsură vrem. Ne fixăm ținte cețoase și trasee supradimensionate, ne lăsăm tăvăliți În meandrele intempestive ale vieții, ajungem la bilanțuri tragice, realizăm prea târziu că ceea ce era important de făcut n-am realizat. Pe scurt, resimțim acea sfârșeală existențială numită licențios nefericire. În primul rând, nefericirea este rezultatul unui decalaj, al imensei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ocupa de grup. Dintr-o dată s-au auzit niște gemete și țipete groaznice de jos, dintr-o parte, și am crezut pentru o clipă că gaborii Îl luaseră la șuturi pe epileptic. Dar cînd am coborît, am văzut că se tăvălea pe jos, cuprins de o criză, și doi agenți se agitau, Încercînd să-i vorbească. Cineva s-a dus după un doctor. Am fost Închiși Într-o celulă. Un caraliu gras, care părea să-l cunoască pe Pat, a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cineva. Cînd cineva vede întîi cal împiedicat pe nemîncate, e împiedecat toată vara. Cînd calul trage într-un loc unde începe să bată cu copita, să știi că dedesubt nu-i curat. C Copiii se feresc a călca unde se tăvălesc caii; ei cred că din astă pricină caii îi trîntesc. Trîntitura se întoarnă dacă se calcă în udul unui cal. La cal să te încaleci pe partea unde nu-i coamă. Calul cînd își va privi trupul va muri. Se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vreo nenorocire. Cînd urlă cînele, face a moarte. Atunci să zici de trei ori: „Urlă, urlii, du-te pe pustii.“ Cînd latră cînele a pustiu, trec duhuri rele pe lîngă casă. Cînd se gudură cînele, are să vie cineva. Cînd se tăvălește cînele în bătătură, are să vie oaspeți. Cînd urlă cînele, femeia să întoarcă papucii pe dos, că stă îndată de urlat. Cînd scurmă cînele în prispă, ai să ai scîrbă*. Cînd cînele se feștelește* înaintea scării, are să fie bine în acea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu rouă în dimineața zilei de Sf. Gheorghe toată vara va fi sănă tos și nu-i vor ieși pete pe față. Dacă ești bolnav de orice boală, în noaptea de Sf. Gheorghe și înaintea răsăririi soarelui de te vei tăvăli prin rouă, vei scăpa. Rudă Rudele nu e bine să se ia, căci mor de „rudă rea“*. Dacă rudele se iau în căsătorie, atunci nu le merge bine, nu se alege nici praful de ei. Rug Să nu pui rug
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]