437 matches
-
în care locuiam, undeva în chirie la o bătrânică pe nume Pulaș Coti, cu vedere spre pădurea de salcâmi ce împânzea începând de la poale, dealul, uit până și de cină. De fapt era și prea târziu pentru a respecta anumite tabieturi de seară, de om normal, adică servirea unei cine oficiale. Iau din mers, câteva dumicate de pâine unsă cu ceva și un măr. Le înfulec rapid, ca și cum aș pierde trenul, intru repede în pat și, la lumina veiozei, mă apuc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un ochi, seara târziu, până când nu intră în casă fiica mea rebelă, care fusese la nu știu ce serată. Eram, acum câțiva ani, într-o familie de prieteni japonezi. Era un fel de reuniune de familie. Știi cum e la ei: ceremonial, tabieturi, sobrietate, plecăciuni... Deodată, toate tabuurile civilizației nipone au fost date peste cap: lumea a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase? Copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îi mulțumesc din suflet. ― Așă am sî-i spun, conașule. Rămâi sănătos șî poftî bunî. ― Mulțumesc și să fiți sănătoase. De sub șervetul înflorat mi-a zâmbit tochitura, alături de mămăliga aburindă... Am mâncat cu mare poftă. La sfârșitul mesei, ca unul cu tabieturi, mi-am luat ulcica cu vin și am ieșit pe cerdac... L-am băut picătură cu picătură, cu nemăsurată plăcere. Întors în încăpere, m-am întins pe crivat, cum nu făcusem de multă vreme. “Uite ce poate să însemne faptul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
profesorului. Răcoarea dimineții i-a ascuțit simțurile și avea o stare excelentă pentru discuții elevate. Așa de dimineață, mormăie profesorul a reproș. Dumneavoastră ați fixat ora. A, da. Uitasem. Bătrînețea, bat-o vina. Așteaptă în bibliotecă pînă termin și eu tabietul de dimineață. Pe hol Lupașcu observă niște ghetuțe pentru femei. Remarcă mai ales o cataramă din alamă care, împreună cu o curelușă erau absolut inutile. Are o pițipoancă, ghiujul. Cine ar fi crezut că un om așa de sobru ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Rodion se scufundă și el în tăcere și trece în revistă momentele în care a fost dat naibii. Era să leșine. Nici să respire nu mai putea. Cred că am cîștigat-o pe vecie. Cei doi prieteni s-au despărțit cu tabieturile de rigoare și fiecare era convins de necesitatea unei decizii imediate. Trebuie să mă însor, gîndea Rodion. Este infinit mai bun Radu, profesorul de engleză. Trecuse o săptămînă și Rodion nu obținuse o nouă întîlnire. Cumpărase inelele de lgodnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea am cîteodată plăcere să stau în cerdac, la cafea, cu o țigară bună. Mă tem că grecul se vede doar în acest tabiet. - Domnule profesor, ați vorbit de claritate. Eu nu reușesc să vă înțeleg. - Nu poți fi cele ce-am spus pînă nu le trăiești pe toate. Convingerea se sprijină pe sentimente iar amîndouă vin din experiență. Viața noastră e cunoaștere, dar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se ridică, trecu în baie. Rămas în cameră, colegul zâmbea, abia de-și stăpânea râsul : văzuse obișnuitele șervețele în palma grăsuță. Îl surprinsese pe Lucian, cândva, la pisoar, manevrând șervețelele. Pedanterie, oroarea de maculare ? Ușor de ridiculizat. Adusese deci toate tabieturile cu sine. Colegul reapăruse. Ochi repezi, negru adânc. Păr lucios, lins la tâmple de șuvițe argintii. Palme moi, unghii îngrijite. „Cât de bine îl maschează aparențele.“ Își privi ceasul. Se furișă, precaut, în balcon. Cer perforat de aștri. Reveni în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
el ! Îi simți tăria cum o pătrunse ispititor însă involuntar nu își stăpâni un vaiet, când umblă în ea. Îi răspunse în continuare surprinsă, strigându-și prelung usturimea. Nu era obișnuită cu bărbați, avusese două aventuri rapide, încărcate în aburii tabieturilor banale, încheiate subit... totul se petrecuse cu mult timp înainte, în repezeala stațiunilor de odihnă si tratament. Păienjenișul memoriei diluase întâmplările și rămase cu un gust indiferent, îndoielnic pentru sex. Fusese sigură că va sfârși aproape fată bătrână, însă de când
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Nu putea concepe așa ceva! Ar fi avut de-aici înainte de luptat cu inerția oamenilor indiferent ce dovezi ar fi adus în sprijinul ei! Oprobiul unora, indiferența altora, râsul insalubru de ce pățise o va urmări permanent și toată viața ei, cu tabieturi, cu micile ei victorii sau înfrângeri ar fi fost distrusă. Vecinii, cunoscuții, colegii cum s-ar fi uitat la ea? N-ar mai putea locui în acest orășel pe care îl iubea! Și în plus s-ar simți pângărită! Regreta
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ceasul de nisip fără minutare și fără nume. * * * În fața artei noi, nu am complexe; de ce mă mai întreb? Răspunsurile le port în minte de multă vreme... Nu mă emoționez în fața faptelor, pentru că ele nu sunt. Bătrânul domn solitar, cu multe tabieturi, dezarmat și de rea credință este o idee el nu trăiește drame. Câte trimiteri, Doamne,câte inserții din tot ce s-a scris în zile ce-au fost și cele de acum! Poate așa înțelegi ce vrea să ne spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fotoliu. - Partidul nu face niciodată greșeli, continuă scoțîndu-și scobitoarea din gură și așezînd-o pe marginea ceștii cu cafea. Doar conjuncturile se schimbă... Și ce plăcere, adăugă rotindu-și ochii în jurul mesei, ce plăcere să văd că nu mi-ați uitat tabieturile: cafea turcească, fără caimac... Un zâmbet timid le lumină pentru câteva clipe fețele. Apoi toți șase își îndreptară privirile spre Ghibercea. Cu un tremur aproape imperceptibil al mâinii, Pantazi apucă ceașca și sorbi pe îndelete, cu încîntare. - Exact ca pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
hainei, dar căută zadarnic. Câteva clipe în urmă, Ghibercea îi întinse un tub de celofan plin cu scobitori. Surprinse același gest la alți patru, și zâmbi. - Mulțumesc, spuse Pantazi. Mă bucur să văd că nu mi-ați uitat ticurile și tabieturile... Aș vrea totuși să ne reîntoarcem o clipă la principalii suspecți: Pantelimon, Zevedei și dra Irineu. Dacă e vorba de o acțiune, și deci de o organizație, înțeleg rolul drei Irineu, dar mai puțin pe al celorlalți doi sau trei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
profesorii și colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți la Viena (Constantin Flondor, Ilarion Munteanu) și la Iași (Mihai Eminescu). Izbutită este și conturarea, cu o peniță ascuțită, a mediului răzeșilor bucovineni, mai ales a „cucoanelor” care viețuiesc înrobite tabieturilor și prefirându-și amintirile, uitate de vreme, în conacele lor (Duduia Pulheria, Cucoana Raluca), sau reconstituirea plină de compasiune a unor existențe de oameni necăjiți, peste care tăvălugul istoriei a trecut fără milă (Căprarul Bicu, Dezertorul). Confruntarea mentalităților, văzute cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
dispare treptat când soția începe să se comporte imprevizibil (depășind doza destul de mare de imprevizibilitate admisă pentru o soție); pierderea acestui sentiment constituie un ingredient necesar pentru destrămarea familiei. Burlacul tipic este cel ce nu dorește să-i fie tulburate tabieturile, adică cel ce vrea ca totul să fie previzibil, cel puțin acasă. Extrapolând, putem observa că el seamănă foarte bine cu orice dictator care dorește ca poporul să fie previzibil, o oglindă a ego-ului personal. Previzibilitatea suportă și o altă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la lungimea discursului său. O carte bună îți deschide calea clarificării de sine, scutindu-te de a mai bâjbâi, prin intermediul modului în care autorul reușește să lumineze lucrurile. * Fiecare trezire reprezintă o întâlnire cu sinele așteptat din viitor. Bine că tabieturile mediază recunoașterea, așezându-ne rapid în același raport cu lucrurile. * Dorința de a scrie (încă) o carte trebuie să fie depășită de ardoarea descoperirii de sine în rândurile ei. Dacă nimic nou nu-ți vine odată cu fiecare rând, atunci actul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la "Convorbiri literare", "România literară", "Vatra", "Cronica", "Dialog", "Contrapunct", "Contrafort", "Sud-Est", "Dilema", "Timpul", "Observator cultural", "Viața românească", "Monitorul", "Ziarul de Iași". Cărți de versuri: Măceșul din magazia de lemne, Editura Junimea, Iași, 1982; Schiță de autoportret, Editura Junimea, Iași, 1986; Tabieturile nopții de vară, Cartea Românească, București, 1989; Existență acută, Cartea Românească, București, 1994; Blanc, Editura Vinea, București, 2000; Ultima patrie, Editura Paralela 45, Pitești, 2007; Areal, antologie de poezie 1982-2007, Editura Paralela 45, Pitești, 2011. Cărți de proză: Ul Baboi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de debut scrise de Mariana Codruț (prospețimea și delicatețea imaginilor, acuratețea desenelor care instituie un real modelat după chipul propriei sensibilități poetice, austeritatea expresiei) vor trece și în cărțile următoare ale poetei, Schiță de autoportret (Editura Junimea, Iași, 1986) și Tabieturile nopții de vară (Cartea Românească, București, 1989). Poemele incluse în acestea din urmă, mai cizelate și mai combative, exploatează îndeosebi problematica atât de ofertantă a crizei interioare. Aceasta își asociază stările obișnuite melancolia profundă, percepția acută a limitei, sentimentul inadaptării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de negații contrazise flagrant în final: "Eu nu sunt un erou, eu sunt un burghez; eu sunt [...] meschino comediante; eu am apucat școlile din vechime; eu nu sunt nici retor, nici poet; eu nu sunt democrat; sunt un om cu tabieturi și belaliu la drum; nu sunt liber-cugetător; sunt un diletant în istorie; un grec păcătos ca mine; sunt ambițios, n-am ce face!" Pe marginea altei succinte autocaracterizări ("Fost sufler, fost autor și director de teatru, a contractat din copilărie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
povestea cvasiclasică a unei călătorii care duce la o regăsire de sine, prilejuind împlinirea unor vechi reverii. Dornice de evadare din „sinele zilnic, temător, hotărnicit și rutinier”, două personaje - naratorul și prietenul său doctorul - se eliberează din chingile obișnuințelor și tabieturilor, călătorind fie și numai pe Someș. Spiritul ironico-dezabuzat este prezent și aici. SCRIERI: Glose franceze, Cluj-Napoca, 1981; Ținuta obligatorie!, Cluj- Napoca, 1986; Și pe față și pe dos, Cluj-Napoca, 1989; Marcel Proust et le théâtre, Cluj-Napoca, 1991; Practica traducerii literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
De altă părere este același Șerban Cioculescu, care din afirmația lui Sică Alexandrescu desprinde ideea de „fustigație satirică“, considerând că, dimpotrivă, în piesa sa, Caragiale adoptă o metodă care presupune prezentarea pură și simplă a personajului, cu limbajul, gesturile și tabieturile lui, fără ca el, autorul, să pară a lua nici un fel de atitudine în fața modelului. Personajul se caracterizează prin dialog și în acțiune... Deznodământul, departe de a-l umili, îl confirmă în poziția de observator competent peste întregul câmp al vieții
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
toată Europa, fabrică sau propagă literatură de bune intenții în stil sirupos și tehnică de tortă cu figuri...". Ultima frază e o bună definiție a kitschului care a cuprins întreaga sferă a spectacolului, a culturii de consum contemporane. Combătînd scrisul tabiet, adesea industrios și de mare sărăcie literară, dar și motivația care-l produce - onorul și gloria - ce orbesc adesea nulitățile artistice, punctează, cum era de așteptat, adevăratul motiv al activității literare, unul rar și permanent adevărat, "talentul pur și nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un scriitor profesionist, un bun cunoscător și stăpînitor al uneltelor și mijloacelor sale de exprimare: "Literatura este, desigur, o vocație, literatura este însă și o practică, o îndeletnicire care necesită o pregătire și un program. Poetul are cabinetul său și tabieturile de la care nu se abate. Se supune necesităților epocii (scrie, în afara versurilor, piese de teatru, compune narațiuni, adaptează altele, publică note de călătorie, cînd se produce un mare eveniment - Unirea, Războiul de independență - evenimentul este numaidecît celebrat) însă necesitatea se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bătrână și totdeodată o bună mamă, o burgheză cu dor de parvenire, dar și o inteligență deschisă pentru ideea de progres, o bonjuristă în fine. Amestecul de anteree și fracuri din aceste vodeviluri, de moldovenească grecizantă și jargon francoromîn, de tabieturi patriarhale și de inovații de lux occidental, dă un tablou inedit, încîntător pentru ochiul de azi. Veselia nebună a cupletelor, învîrtirea în danț a personagiilor, bufoneria enormă, dar nu trivială, dau naștere unei plăcute emoții arheologice. Leonaș cere, de pildă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
copil în vacanță, o "nadiceancă pe dricuri care scutura de minune, cu roțile galbene, coșul verde și capra neagră atârnată în curele". Descrierea casei lui Talpan unde poposește băiatul e gogoliană. De acum apar și bătrânii automatizați într-un singur tabiet sau idee fixă, boierii vegetabili, cuconii și cucoanele trăind din câteva minuscule elemente sufletești. Totdeodată se glorifică oamenii rudimentari, cu frică de complicațiile civilizației, precum Petrea Dascălul, care uimește pe doi lorzi veniți pe aceste meleaguri la vânătoare prin chipul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și refugiați în patriarhalitate, nedeosebindu-se întru nimic de ființele cele mai rudimentare, cu excepția conștiinței că sunt boieri și a oroarei de a se amesteca cu prostimea. Ei sunt reacționari și în război cu tinerii. Sistematizarea lor se vădește în "tabieturi", în "slăbiciuni", în "metehne". Unul iese în "cerdac" cu "ciubucul", se cuibărește pe divan, cu ochelarii prinși pe după urechi cu șireturi, și acolo, acoperit pe umeri cu o cațaveică veche a nevestei, deșeartă din "besactea" "sineturi" asupra cărora face zilnic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]