436 matches
-
sau trei ori. Îmi repet obsesiv în gând ,,nu, nu și nu...nu trebuie să te reapuci de fumat!'' Câteodată repet negația cu voce tare, involuntar. Au trecut trei săptămâni de când am renunțat la acest viciu, la această plăcere ori tabiet al singurătății și al nopților petrecute în fața hârtiei - cu pixul în mână, pregătit de atacul ultimului vers ori al ultimei fraze însăilate într-o poveste lentă sau amețitoare. Mereu am fumat de plăcere, îmi plăcea să savurez în liniște o
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
adus față în față, într-o altă existența. La 82 de ani îi plăcea vădit anturajul unei femei tinere, fiindcă mi-a mărturisit îi aducea aminte de Lida, soția care îi murise și după care tânjea vizibil. A.B.Ce "tabieturi" aveți atunci când sunteți la masa de lucru? Ce pregătiți? Nu scriu cu mere putrede în sertare și nici arzând miresme, cum se pare că preferă Proust, pentru redeșteptarea imaginației. La masă de scris mă așez de preferință când sunt perfect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lângă mine câteva carnetele cu însemnări făcute de mâna, mai multe pixuri cu pastă de diferite culori, o lupa mare și cărțile asupra cărora mă aplec. Deși este un factor perturbator, telefonul celular este totuși tolerat cu manie surdă. Alte tabieturi nu am! M-am lăsat de fumat de vreo șase ani; cafea nu beau de pe vremea studenției de când era să mor în urmă unei urâte intoxicații cu cafeină... Dar să nu uit papucii, adjuvantul cel mai pretențios al instalării stării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
filmul evenimentelor, ci să-l descrie anatomic. Scrie această carte ca un scenarist meticulos și sec, fără tropi, fără labirinturi, fără camuflaje. Cartea sa este aproape un roman documentar: un roman neorealist și gotic (paradoxal!) în același timp. Singurul său tabiet (asumat, de altfel) este exactitatea, limpezimea, cronologia. Fostul meu student de la Jurnalism, ajuns astăzi cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, este impetuos și impecabil ca un samurai. Un justițiar-geometru, care își refuză emoționalitatea, pentru că un scrib
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o eflorescență de ceapă, pare o relicvă din alte timpuri, în care unanimitatea era cuvântul de ordine... Muzeul Pergamon se află pe un fel de promontoriu al râului Spree, nu departe de Reichstag. Sunt aici pentru a-mi respecta un tabiet: cel de a vizita măcar un muzeu celebru în fiecare metropolă în care poposim. Clădirea este un complex de temple grecești fortificate, având câteva poduri de acces întinse peste apă. Muzeul găzduiește o minunată colecție de artă antică. Un altar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și altele noi, toți pelerini. Și mai înveți să te cunoști pe tine în han- albergue, dormind în comun, pe paturi suprapuse, cu 20- 30 sau chiar mai multe persoane, împărțind aceleași băi, toalete, dușuri, așteptând la rând, ieșind din tabieturile tale de persoană ce nu așteaptă la rând la propria baie și are toate serviciile la îndemână cu o comoditate maximă. In viața obișnuită, fără să ne dăm seama, am devenit centrul a tot ceea ce avem, și vrem, conștient sau
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
catolic. Și tot la fel de sigur este faptul că pe acest drum mulți au ocazia de a-și aprofunda propriul drum al vieții, să se cunoască mai bine, să învețe că se poate trăi cu mai puțin și ieșind din propriile tabieturi, renunțând la multe lucruri inutile sau chiar dăunătoare. Mulți au ocazia să se scuture de praful depus pe suflet și conștiință, reîntinerind sufletește. Câte puțin din toate aceste motive sunt valabile și pentru mine. Și aș mai avea un motiv
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sau tot cea veche o va înghiți, cine știe?! Când scrii? Cum scrii? Cât de mult lucrezi la un poem/ text? Ai niște obiceiuri, niște "habitudini"? Nu mă plâng de asta, dar nu mi-am putut permite niciodată să am tabieturi de scriitor. Cât am reușit să scriu, am scris pe apucate. Mi-ar fi plăcut să petrec nopți lungi, cu cărți și manuscrise, cu țigări și cafea..., însă, până una-alta, sunt constrâns să mă trezesc la ora la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în tabăra ailaltă? De fapt, dacă stai să te gândești, convertirea nu e ceva ciudat. Fusese învățat să pupe în cur pe toată lumea. Și acum doar schimbase proprietarul bucilor. Constantă a rămas numai nevoia de stăpân. Copil de pensionari cu tabieturi rigide. Acum i se pare mare om Berceanu. Îmi urla mie, ce criticii tăi, știi că io ieri am fost la Berceanu? Așteptând să mă extaziez. Și care-i treaba? așteptam să continue. Adică el e cineva. Vecinătatea asta îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să-nțeleg) vârsta implacabilă. ...Ați observat cât de prăfuiți, fizicește și sufletește, sunt băr bații prea Îndelung respectuoși angajamentelor lor [?] Eu Însumi Îmi recunosc, cu silă și amărăciune, un oarecare iz de formulă perimată de viață În ticuri, manii și tabieturi sclerozante. Datorez, așadar, femeilor - și numai [a]celora din afara vieții mele conjugale - succesul parțial al eforturilor lor stărui toare spre Înnoirea mea continuă și În pas cu vremea, măcar În for mele exterioare, vestimentare, de limbaj, de ținută și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toate din plin până atunci ca să nu mi se înfunde tocmai acolo unde aș fi dorit-o mai puțin. Întâlnirea care îmi făcuse atâtea griji s-a realizat cu o ușurință neașteptată. Dar, odată cu ea - și sfârșitul... Obice iuri și tabieturi, obligații mondene, teama unei tovărășii compromițătoare și, mai presus de toate - indiferență. Toate laolaltă au dus la refuzul de a petrece vacanța împreună. Am plecat mai mult mirat decât nefericit. În tren am fredonat melodii nostalgice, iar apoi am uitat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Facultatea de Jurnalistică a aceleiași universități. Este prezentă în presa culturală și cotidiană cu comentarii politice, recenzii, cronici, interviuri, tablete etc. A publicat șase volume de poezie (Măceșul din magazia de lemne, Junimea, Iași, 1982; Schiță de autoportret, Junimea, 1986; Tabieturile nopții de vară, Cartea Românească, București, 1989; Existență acută, Cartea Românească, 1994; Blanc, Vinea, București, 2001; Ultima patrie, Paralela 45, Pitești, 2007), romanele Casa cu storuri galbene (Polirom, Iași, 1997), tradusă în germană de Michael Astner cu titlul Das haus
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ură și neputință. Reușisem să-l conving pe smeritul Serghei să-mi Împărtășească supărarea. Să ții piept unei limbi nefamiliare (cunoștințele noastre de franceză se limitau la câteva expresii folosite În casă) și pe deasupra să ni se mai tulbure și tabieturile noastre dragi era peste putință de Îndurat. La bonne promenade pe care ne-o promisese s-a dovedit a fi o plicticoasă plimbărică pe lângă casă, unde zăpada fusese curățată și pământul Înghețat fusese presărat cu nisip. Ne obligase să ne
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Stupcanu și-a vândut pământul și întreaga moștenire. Între cântăreții neamului ei duduia Sofica a avut cea mai frumoasă voce. Cânta orice, de la operă la romanțele ce se potriveau cu o tinerețe și o lume din care mai supraviețuia amintirea tabietului cu cafeluță și cu flori în vaza de pe masă. Vestita corală „Doina” din Dolhasca se sprijinea pe vocea dumneaei. Fiind singură, în 1944, duduia Sofica n-a plecat în refugiu. Amestecată între căruțe, vaci și cai, a trebuit să suporte
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
bătrână și totdeodată o bună mamă, o burgheză cu dor de parvenire, dar și o inteligență deschisă pentru ideea de progres, o bonjuristă în fine. Amestecul de anteree și fracuri din aceste vodeviluri, de moldovenească grecizantă și jargon francoromîn, de tabieturi patriarhale și de inovații de lux occidental, dă un tablou inedit, încîntător pentru ochiul de azi. Veselia nebună a cupletelor, învîrtirea în danț a personagiilor, bufoneria enormă, dar nu trivială, dau naștere unei plăcute emoții arheologice. Leonaș cere, de pildă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
copil în vacanță, o "nadiceancă pe dricuri care scutura de minune, cu roțile galbene, coșul verde și capra neagră atârnată în curele". Descrierea casei lui Talpan unde poposește băiatul e gogoliană. De acum apar și bătrânii automatizați într-un singur tabiet sau idee fixă, boierii vegetabili, cuconii și cucoanele trăind din câteva minuscule elemente sufletești. Totdeodată se glorifică oamenii rudimentari, cu frică de complicațiile civilizației, precum Petrea Dascălul, care uimește pe doi lorzi veniți pe aceste meleaguri la vânătoare prin chipul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și refugiați în patriarhalitate, nedeosebindu-se întru nimic de ființele cele mai rudimentare, cu excepția conștiinței că sunt boieri și a oroarei de a se amesteca cu prostimea. Ei sunt reacționari și în război cu tinerii. Sistematizarea lor se vădește în "tabieturi", în "slăbiciuni", în "metehne". Unul iese în "cerdac" cu "ciubucul", se cuibărește pe divan, cu ochelarii prinși pe după urechi cu șireturi, și acolo, acoperit pe umeri cu o cațaveică veche a nevestei, deșeartă din "besactea" "sineturi" asupra cărora face zilnic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ea în "miniaturi", "instantanee", scoțând din barocul adreselor oficiale și al anonimelor, folosit cu o discreție feminină, mici observațiuni de psihologie provincială, adesea delicate. Cucoana Olimpia e un soi de monografie a existenței unei gospodine ducând o viață stereotipă (deretecat, tabieturi, sindrofii, joc de cărți, audiția aceleiași melodii la minavetă). Punctul de plecare este în Gîrleanu și Bassarabescu. DAMIAN STĂNOIU Fiindcă sunt înveselitoare, nuvelele și romanele ex-călugărului Damian Stănoiu par unora numai satirice și lipsite de spiritualitate. În realitate scriitorul ne
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al lui Alecsandri, căruia îi respectă chiar stângăciile. Totdeodată devine un cântăreț al roadelor pământului, pe care le expune cu voluptate. Priveliștea autohtonă este zugrăvită cu imagini locale, pridvor, livezi de pruni, suman alb de zăpadă, bunicul este evocat cu tabieturile lui valahe, prin putina în care făcea băi de nuc, casa bătrână prin mirosuri de șerbeturi: Prin ochelari de geamuri privea cu ochi de lampă Ca o bunică bună la nepoțelul mic. Pe-atunci știam că-i vie; azi nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
XIX-lea - tablouri evocate și în proza lui T., dar care în sonete sunt învăluite într-un umor nostalgic, generator de lirism. Siluetele „bizantine” au o surprinzător de rafinată grație, sugerând o ambianță crepusculară, cu gesturi leneșe și triste, cu tabieturi orientale. Se inaugurează astfel, și prin scrisul lui T., un univers caracteristic, balcanic și fanariot, plin de parfumuri, culori și podoabe, impus ulterior de Mateiu I. Caragiale și Ion Barbu. SCRIERI: Nuvele, pref. A. Lupu-Antonescu, București, 1883; Scene și portrete
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
și prieteni (Krohadze, Umanistul de Serviciu, Berdiaev, Anchetatorul apatic, Hașurelu, Păcătoasa Magdalena, Tête d’Or, Bulgarul abisal, Ana Ipătescu și Micul Soț, Ponderosul, Nasul În coate). Jocul burlesc diminua doar momentan asprimile militante. Diavolul cu limba ascuțită se alinta În tabieturi și siestă și lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești. Setea de absolut se ondula domestic, se pacifica, o clipă, prin farmec și senzualitate și umor. Pe mine mă numea Nordman, elogiu Bucovinei, dar și săgeată la Pactul Nord-Atlantic, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
profesorii și colegii de la școlile din Cernăuți sau prietenii întâlniți la Viena (Constantin Flondor, Ilarion Munteanu) și la Iași (Mihai Eminescu). Izbutită este și conturarea, cu o peniță ascuțită, a mediului răzeșilor bucovineni, mai ales a „cucoanelor” care viețuiesc înrobite tabieturilor și prefirându-și amintirile, uitate de vreme, în conacele lor (Duduia Pulheria, Cucoana Raluca), sau reconstituirea plină de compasiune a unor existențe de oameni necăjiți, peste care tăvălugul istoriei a trecut fără milă (Căprarul Bicu, Dezertorul). Confruntarea mentalităților, văzute cu
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
se naște și își consumă copilăria, în cea a vieții publice, pe care va ajunge, finalmente, să o domine. Cu timpul, accentul se mută de la condiția așa-zis „nocturnă” a cenaclului, de refugiu ocazional și definit prin jovialitate, prilejuit de tabieturile petrecerii timpului liber, la aceea „diurnă”, oficială și instituționalizată. Exersate la scară redusă, în cadrul c.l., spiritul critic și cel de concurență, abilitățile personale și strategiile de succes ies la rampă, în lumina vieții publice. Reputația și prestigiul câștigate la
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
nimic cu tine, dar pleacă! În casa asta nu mai e loc decât pentru două cadavre". Acești Filemon și Baucis moderni mor departe unul de altul, într-o lume fără Dumnezeu, fără ospitalitate, fără pace, repliați orbește asupra micilor lor tabieturi sentimentale. Este o lume ivernală, crengile bătrânului nuc sunt goale și se zbuciumă în vânt, pierzându-și ultimele frunze. Idila ca și mitul se frâng în fața istoriei și a nebuniei ei. Aceasta se vede și în Philemon und Baucis (1950
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fusese prevenit Istrăteanu de un fost sergent din batalionul sau în timpul războiului, Tabacu, acum mai mare peste grefieri în respectivul tribunal, judecătorii numai se prefac că împart dreptatea. Dosarul lui Istrăteanu e mereu amînat de la investigare, pentru că judecătorii, bătrînei cu tabieturi, se adună pentru a discuta domesticități de tot felul, treburilor propriu-zise neacordîndu-le decît o oră. Și dosarele se tot adunau, fără șanse de soluționare efectivă. Istrăteanu, ajutat de Tabacu, ascultă dintr-o antecamera această sporovăiala și rămîne perplex și îngrijorat
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]