643 matches
-
el. — Da, sigur, te prefaci că ar fi În regulă, dar mori de frică. Te-ai speriat ca un iepuraș, chicoti ea. Pot să-ți citesc gândurile. Știu dinainte tot ce vei zice și vei face. Hai să-l mai tachinăm puțin, Îi șopti ea lui Kitty, care nu se băgase deloc În discuție, mulțumită acum că devenise o persoană mai bună și mai Înțelegătoare, după revelația ei. Charlie zâmbi fără să zică nimic, ca un motan, cu ochii pironiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să-i dovedesc loialitatea mea. Nu stau acolo pentru bani. Eu cred În el. Și sper că vom Începe În curând să producem filme de artă de lung metraj. — Ai putea foarte ușor să faci asta fără ajutorul lui, o tachină Kitty. Dacă stau să mă gândesc bine, de fapt tu l-ai ajutat pe el, nu invers. Știu, dar simt nevoia să facem asta Împreună, se alintă Desert Rose. Îl iubesc. Kitty nu se putu abține să nu zâmbească ascultându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Apoi se Întoarse spre Kitty: — Charlie se plânge că nu te străduiești mai mult, zise ea rece. — Fac tot ce pot, dar n-am mai lucrat cu pânze și rame În viața mea. N-ai avut nici un iubit pictor? o tachină Desert Rose. Nu știu cum, dar asta mi-a scăpat. Între timp, sarcinile se succedau cu repeziciune. — Charlie vrea să urci posterele mari pe rulotă. — Ce? Habar n-am cum se face asta! zise Kitty derutată. — Îți arată Pedro, răspunse prompt Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mine În Malibu săptămâna asta! Gândește-te și sună-mă mâine la prânz, zise el, Întinzându-i cartea lui de vizită. Nu faci niciodată lucruri nebunești? Niciodată, șopti Kitty timid, dar licărul din ochii ei spunea altceva. Continuă să-l tachineze. Cu cât era ea mai dură, cu atât se aprindea Ted mai tare. Diane Îi privea pe furiș, era evident că se simțea puțin ciudat, lăsată pe dinafară. Nu erau decât doi negri În tot barul, destul de drăguți, dar amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
prietenă În SaintTropez. — Bine ai revenit, zise el Îmbrățișând-o și sărutând-o lung. — Credeam că m-ai lăsat baltă, zise ea cu sinceritate. — Nu. Doar ți-am spus că ne vom mai vedea. Mă lași tu baltă acum? o tachină el, luându-i timiditatea drept răceală. Îndreptându-se spre casă, Îl complimentă: — Apropo, Îți stă foarte bine În roz! Intrară și Kitty se uită la scara mare, puțin descurajată. Nu voia să-l roage pe Matthew să o ajute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
călătorie de afaceri. — Cum v-ați cunoscut? — Prin cineva. — Vă cunoașteți, v-ați mai văzut până acum? Știa că Ben nu putea să mintă, dar nici nu voia să pară disperat. — O dată. E drăguță. — Îți amintești culoarea ochilor ei? Îl tachină Kitty. — Ăăă... căprui, verzi, cui Îi pasă? Câteva minute mai târziu sună prietenul ei Spencer Magic, fan bungee jumping. — Bună! M-am simțit bine aseară, Îți mulțumesc că m-ai ascultat. Un Sf. Valentin fericit! — Și ție la fel! — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
terminară întrebările fu consultat oracolul, care dădu un răspuns, pentru mine, uimitor: "Te iubește, dar o ascunde." În acel moment, râzând în hohote, Lili mă arătă brusc cu degetul, ațintindu-l înspre mine mai multe secunde. Toți se distrau, mă tachinau în glumă și eu însumi încercam să râd împreună cu ei. Jocul trecu la altcineva, iar eu, după câteva minute, m-am retras pe neobservate și m-am dus la toaletă. Voiam să mă spăl pe fața care-mi frigea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sunt nevoiți să iasă în stradă, la îndemâna carnivorelor flămânde. Dar atunci când pietonul renunță la imunitatea lui relativă, se urcă pe bicicletă și coboară în jungla veritabilă, începe spectacolul. Lupta pentru supraviețuire. Fiarele carnivore huruie, accelerează și se reped asupra prăzii, tachinând-o, dându-i târcoale, jucându-se de-a șoarecele și pisica, până ce vine momentul atacului. Nici o șansă pentru ierbivori. În cel mai bun caz, biata creatură pe două roți se alege cu mârâituri, scuipături și înjurături. „Numai tu și mă-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
les domestiques. Sunt momente când totul îmi pare pierdut și nu mai sper la nici cea mai mică înțelegere. În automobil m-am străduit a-mi ascunde, din discreție, starea de spirit în fața celor doi, ce își arătau tandrețea reciprocă, tachinându-se ; din câte am auzit, ils ont toujours été raisonnablement heureux en ménage, încât spectacolul lor îmi trezea tot felul de impulsiuni usturătoare. Dintr-odată am fost conștient că ceea ce resimțeam era pur și simplu invidia cu care (ființă fericită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu puține centre de cristalizare. Deocamdată, astea nu-i spun nimic lui Mihai. Celor cu care discută, cam tot atît. În vreo piesă de-a ta, problema era deja rezolvată și nu de ingineri, ci chiar de vreun muncitor, îl tachinează Puiu, fost coleg de facultate, care lucrează ca fizician la institut. Oricum, adaugă grav, chiar dacă ai un aliaj, sau poate tocmai de aceea, la nivelul structurii intime se întîmplă niște fenomene ce-i scad rezistența. Mihai și-a împachetat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și Ana lui are ceva din Doamna Ana, poate de-aceea a și luat-o de soție. În primul rînd, știe să fie fermă iar mintea ei este clară, "prusacă și odihnită", cum se exprimă el cînd vrea s-o tachineze. Scăpărătoare, cu o inteligență nativă, soția lui reușește întotdeauna să facă față unor discuții între neprofesioniști. Fixistă însă. Mihai îi cunoaște limitele și se ferește să-și exprime părerea cînd ies împreună de la vreun spectacol. Dacă el apreciază jocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
străinătate, și argumentează plecarea eroului la mare, în noiembrie. Apoi, spre seară, după ce face cumpărăturile planificate, merge la Liuță. Cînd se desprinde din îmbrățișarea prietenului, are impresia că-i cu douăzeci de ani mai tînăr. Ai păr alb, bărbate! îl tachinează Liuță. Tu n-ai nici de-ăla, rîde Mihai. Stau pînă tîrziu în fața unor beri scoase din frigider. Liuță e singur. Soția și cei doi copii sînt plecați la țară, în concediu. Anul ăsta nu se duc la mare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ea și-ar fi ținut promisiunea făcută la despărțire, în gară, la mare, că-i va scrie, ar fi căutat-o, afirmația lui că i-ar plăcea să aibă o așa soție (de care Simona a rîs și l-a tachinat, spunîndu-i că ar trebui să-l crească, ea fiind cu cîțiva ani mai mare) s-ar fi transformat într-o dorință fermă. Acum își amintește de fericirea ce l-a stăpînit toată vara, pînă toamna tîrziu: aștepta o scrisoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
NIMENI! ȘI NU SÎNT POPONAR, FIR-AR DRACU’! Ed dădu ocol masei, mergînd rapid și vorbind Încet. — Uite ce cred eu. Cred că Sugar Ray e șeful, Leroy este o simplă marionetă, iar tu ești grăsanul pe care Sugar Îl tachinează mereu. Ați fost cu toții la mititica. Tu și Sugar Ray ați fost prinși trăgînd cu ochiul pe ferestrele oamenilor. Lui Sugar Îi plăcea să se uite la fete, ție la băieți. Amîndurora vă plăcea să vă uitați la albi, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lume nu mă mărit cu dumneata! Să știi: pentru nimic în lume și niciodată! Nu uita asta! M-aș putea mărita cu un om ridicol ca dumneata? Uită-te acum în oglindă ca să vezi cum arăți!... Atunci de ce, de ce mă tachinează că o să mă mărit cu dumneata? Trebuie să știi asta! Ești în complot cu ei! — Niciodată nu te-a tachinat nimeni! îngăimă speriată Adelaida. — Nimănui nu i-a trecut prin minte, vorba asta n-a fost spusă! strigă Alexandra Ivanovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mărita cu un om ridicol ca dumneata? Uită-te acum în oglindă ca să vezi cum arăți!... Atunci de ce, de ce mă tachinează că o să mă mărit cu dumneata? Trebuie să știi asta! Ești în complot cu ei! — Niciodată nu te-a tachinat nimeni! îngăimă speriată Adelaida. — Nimănui nu i-a trecut prin minte, vorba asta n-a fost spusă! strigă Alexandra Ivanovna. — Cine a tachinat-o? Unul sau mai mulți? Cine putea să-i spună? Aiurează sau nu? li se adresă tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă mărit cu dumneata? Trebuie să știi asta! Ești în complot cu ei! — Niciodată nu te-a tachinat nimeni! îngăimă speriată Adelaida. — Nimănui nu i-a trecut prin minte, vorba asta n-a fost spusă! strigă Alexandra Ivanovna. — Cine a tachinat-o? Unul sau mai mulți? Cine putea să-i spună? Aiurează sau nu? li se adresă tuturor Lizaveta Prokofievna, tremurând de furie. — Toți mi-au spus, toți, până la unul, în toate aceste trei zile! Niciodată, niciodată n-o să mă mărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tăcere, de șarade. Poate că și surorile lăsaseră să le ia gura pe dinainte în prezența Varvarei Ardalionovna, pentru ca să afle și ele ceva de la aceasta; în sfârșit, poate că nici ele nu-și puteau refuza plăcerea feminină de a-și tachina prietena, deși nu fuseseră apropiate decât în copilărie; era imposibil ca, după atâta timp, să nu-și dea seama câtuși de puțin unde voia ea să ajungă. Pe de altă parte, e posibil că și prințul greșea, deși avea întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
suflu o vorbă. Chiar așa o să fac. — Excelent! Mai înainte ai zis: „o să trag chiulul spunând că-s bolnav“! La urma urmei, de unde scoți asemenea expresii? De unde și până unde plăcerea de a vorbi cu mine în asemenea expresii? Mă tachinezi sau ce? — Sunt vinovat. Era tot o expresie școlară. N-o să se mai repete. Înțeleg foarte bine că... îți e frică pentru mine (ah, nu te mai supăra atâta!) și mă bucur foarte mult de asta. N-o să crezi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
citește deziluzia, dar și hotărârea de a merge până la capăt. — Flaccus Vascularius a uitat de treaba asta... — Cred și eu, dacă nu-l mai deranja putreziciunea din gură, mormăie malițios Augustus. E mai presus de puterile lui să nu o tachineze. — ...pănă într-o zi, continuă bătăios Livia, când o altă cu noștință de-a lui, un cavaler de rang nu prea ilustru, unul, Trio Fulcinius... — Parcă și numele ăsta mi-e cunoscut, o întrerupe principele încruntat. Se îndreaptă de spate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai multe ori și îndelung. Merită nu numai pentru prestația de astăzi, ci și pentru amiciția lor, care durează de mult, de pe vremea când era căsătorită cu Tiberius. — Așa, nu vă jenați, dați-i drumul înainte, ca regii orientali, îi tachinează Plancina. O îmbrățișează și pe ea. Dintr-odată i se înmoaie picioarele. Capul îi vâjâie. Totul se acoperă de un văl negru. Sau e regretul că a supraviețuit despărțirii de Tiberius? Piso și Pupius se reped să o susțină. O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putea să nu se bucure de o primire atât de călduroasă. Nu-i vine să creadă. Oamenii par ahtiați după acest gen de spectacol liber. Probabil pentru că nu-l văd prea des. — Apreciez la justa lor valoare și versurile licențioase, tachinează vorbitorul. Face cu ochiul către sală. — Dintre cele pe care profesorii și părinții le interzic tinerilor. Râsete și hohote dezordonate se aprind peste tot, precum scân teile. Până și Agrippina se trezește din toropeală și, după ce se uită buimacă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bine, cineva trebuie s-o facă. — E vorba de viața ta, nu crezi? — Oare? Uneori stau și mă-ntreb. Continuă să-l tundă În tăcere - tulburată, dar dorind să mai adauge ceva, aproape sperînd că el va continua s-o tachineze, pentru că n-avea cu cine altcineva să vorbească; el era singura persoană căreia Îi spusese... Dar lăsă să treacă prea mult timp; el Își abătu atenția, aplecîndu-și capul să se uite la buclele umede de pe ziarul de sub scaun. Căzuseră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ton nepăsător, Înainte ca ea să spună ceva: — O, n-are nevoie. Nu-i așa, Viv? Dar În seara asta o sărută, de parcă era conștient c-o supărase. — Mulțumesc pentru tunsoare, spuse el domol. Mulțumesc pentru șuncă. Știi, te-am tachinat doar! Se uită Înapoi de două ori, iar ei erau tot acolo, urmărind-o; data următoare cînd privi, ușa era Închisă. Și-l imagină pe domnul Mundy c-o mînă pe umărul lui Duncan, Închipuindu-și-i cum se depărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
altfel. Len comentă despre Fraser: — Vezi cum te-a nimerit, Duncan? A auzit c-o să fii promovat. De unde-l cunoști? Duncan Încă se lupta să le dea pe fete la o parte, așa că nu-i răspunse. CÎnd terminară să-l tachineze și-și Îndreptară atenția asupra altui lucru, peticul de hîrtie cu adresa lui Fraser se mototolise, ajungînd un cocoloș. Îl puse În buzunarul șorțului, undeva la fund, ca nu cumva să cadă, dar În următoarea jumătate de oră Își strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]