517 matches
-
era destul de tânăr, n-avea nici treizeci de ani, modest, dar elegant îmbrăcat, cu maniere plăcute, însă parcă prea serioase. Bărbuța castanie indica un om cu ocupații libere. Se pricepea să discute inteligent și interesant, însă cel mai adesea era taciturn. În general, lăsa o impresie chiar plăcută. Se vedea că Varvara Ardalionovna nu-i e indiferentă și nu-și ascundea sentimentele. Varvara Ardalionovna se purta prietenește cu el, însă nu se grăbea să-i răspundă la anumite întrebări, care chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
maniere doi-trei domni, probabil comercianți. Unul era într-un palton semicazon; altul era un ins mic și foarte gras, care râdea tot timpul; mai era un domn uriaș, măsurând vreo doi metri și ceva, neobișnuit de gras, extrem de mohorât și taciturn care, evident, se bizuia grozav pe puterea pumnilor săi. Era și un student la medicină; dădea târcoale și un polonez pirpiriu. De pe casa scării se uitau în antreu, dar nu îndrăzneau să intre două dame; Kolea le trânti ușa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în orice caz era ceva curios și pentru mulți oameni așa ceva e și ademenitor. Ferdâșcenko se agita cel mai mult dintre toți. — Dar dacă e o întâmplare ce nu se poate povesti... în prezența doamnelor? întrebă cu sfială tânărul cel taciturn. — Atunci o să ne povestești altceva; doar ai făcut și fără asta destule lucruri murdare, îi răspunse Ferdâșcenko. Nu fi copil! — Dar uite, eu, de pildă, nu știu care dintre faptele mele ar putea fi considerată cea mai urâtă, interveni doamna cea volubilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chinuia grozav curiozitatea. Pe deasupra, nici nu prea avea cine să se sperie. Nu erau decât două femei: Daria Alexeevna, doamna cea volubilă care văzuse destule la viața ei, așa că era greu s-o pună cineva în încurcătură, și frumoasa, dar taciturna necunoscută. Însă era prea puțin probabil ca frumoasa necunoscută să poată înțelege ceva; era nemțoaică și habar n-avea de limba rusă; pe deasupra, se pare, era pe cât de frumoasă, pe atât de proastă. Își făcuse de puțin timp apariția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ochii, pe Nastasia Filippovna. Brusc, parcă pierzându-și mințile și aproape clătinându-se, se duse spre masă; în drum se lovi de scaunul lui Ptițân și călcă cu cizmele murdare garnitura de dantelă de la splendida rochie albastră a frumoasei și taciturnei nemțoaice; nu se scuză și nici măcar nu-și dădu seama. Apropiindu-se de masă, puse pe ea obiectul ciudat cu care intrase în salon ținându-l în față, cu ambele mâini întinse. Era un teanc mare de bani, înalt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care poate înțelege multe, deși prea puțin îl interesează problemele altora. Nu i-am făcut aluzie la «ultima mea convingere», dar - cine știe de ce - mi s-a părut că, ascultându-mă, mi-a ghicit-o. A tăcut, e grozav de taciturn. Plecând, i-am făcut aluzia că, în pofida deosebirii și contrastelor dintre noi, les extrémités se touchent* (asta i-am explicat-o rusește), așa că, se prea poate ca nici el să nu fie chiar atât de departe de «ultima mea convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un minut își muta mânia asupra celui cu care vorbea, indiferent dacă acesta era sau nu vinovat, și începea să se certe cu el. Știindu-și, simțindu-și timiditatea și sfiala, intra de obicei rar în discuție și era mai taciturnă decât surorile ei, uneori chiar prea taciturnă. Însă când, mai ales în asemenea cazuri delicate, trebuia neapărat să deschidă discuția, o începea cu neobișnuită aroganță și chiar cumva provocator. Întotdeauna presimțea dinainte când începea sau era gata să înceapă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu care vorbea, indiferent dacă acesta era sau nu vinovat, și începea să se certe cu el. Știindu-și, simțindu-și timiditatea și sfiala, intra de obicei rar în discuție și era mai taciturnă decât surorile ei, uneori chiar prea taciturnă. Însă când, mai ales în asemenea cazuri delicate, trebuia neapărat să deschidă discuția, o începea cu neobișnuită aroganță și chiar cumva provocator. Întotdeauna presimțea dinainte când începea sau era gata să înceapă a roși. — Poate nu vrei să-mi accepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
limită sistemului s]u și capacitatea minții sale. Albertus Magnus (1206-1280) - Sfanțul Albert cel Mare - uneori înv]ț]torul și protectorul s]u, a spus despre tan]rul Toma, care își câștigase porecla de „bou mut” datorit] caracterului s]u taciturn și ținutei sale viguroase, c] „el va r]cni așa de puternic în înv]ț]tură să încât va r]sună în toat] lumea”. M]car din perspectiva acestui standard, nu poate exista nici un dubiu c] Toma din Aquino este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
timpuri că regele era slab pregătit și ineficient în privința afacerilor externe [...] Ministrul danez, M. Scheel, i-a raportat stăpânului său că regele Carol al XI-lea părea să fi fost jenat de întrebările puse, privea în pământ și a fost taciturn“. Scriitorul italian Lorenzo Magalotii, care a vizitat orașul Stockholm în anul 1674, afirma despre rege că„de fapt îi este frică de orice, discută cu greu cu străinii și nu privește pe nimeni în ochi“. Cu toate acestea, tânărul rege
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
târziu, când a fost dus de către același Charles d‘Albert de Luynes în apartamentele reginei și aruncat de-a dreptul cu forța în patul acesteia. La moartea lui Luyenes, survenită când regele avea douăzeci de ani, devine apatic, melancolic și taciturn. Cu toate acestea, ia decizia de a nu combina viața particulară cu politica și a hotărât ca nici un favorit să nu mai ocupe un loc important în aparatul administrativ, regulă pe care a respectat-o cu consecvență. Dat fiind că
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
curte la vârsta de nouăsprezece ani„,frumos asemenea unui erou grec, vesel, năvalnic, spontan, dornic de a trăi viața“ a devenit arbitrul eleganței și a fost imediat remarcat de Ludovic, care, la vârsta de treizeci și opt de ani, era taciturn, morocănos și arțăgos. La apariția lui Cinq Mars starea sa de spirit s-a schimbat și, cuprins de o nouă energie, a început să glumească, sa dea petreceri și chiar să danseze spre uimirea curții regale. Cu toate acestea, relația
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fibrilație ventriculară sau prin insuficiența contracțiilor inimii care sunt neregulate, slabe, fără efect propulsiv. Sincopele propriu-zise se manifestă brusc în așa fel încât prodromul trece adesea neobservat: modificarea subită a comportamentului ca urmare a excitației corticale, euforie la un subiect taciturn până atunci sau din contra somnolență la un agitat. Simptomatologia sincopei se poate clasifica pe aparate și sisteme: Simptome nervoase Tulburări ale cunoștinței: somnolența, , pierderea cunoștinței, coma Tulburări sensitive: cefalee, vertije, amețeli, zgomote în urechi, organul vizual și de echilibru
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
era plină de flori crescute parcă la întâmplare. Bărcile de pescari erau ațipite printre pietre, aproape ca mine. Era numai bun un espresso la umbră, cu Marco vorbind tare la telefon, si, mamma, no, mamma, și o americancă sobră și taciturnă, cu o cafea... americană, evident. O clientă mai veche si statornică a lui Marco, căreia acesta se străduia să-i înveselească puținul timp liber, atunci când scăpa de corvoada zilnică din baza militară NATO de la Sigonella. Înserările... Către seară, în Catania
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
veacului al XIX-lea, pentru a se ajunge la arta în regim de singularitate în secolul XX. Tehnici și maniere în gravură, volumul datorat lui Florin Stoiciu, nu reprezintă nici un manual, nici un tratat. Iar autorul nu este nici timid, nici taciturn. Dar cartea sa este cu adevărat o „carte de învățătură”, rod al unui artist pasionat (unii ar spune obsedat) de secretele și virtuozitățile gravurii, pe care o practică nu doar cu o remarcabilă știință a meșteșugului, ci și (mai ales
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
șters fruntea cu batista Și a scos numai aracii. Despre regi, despre regine, A-negrit destule pagini, A scos țarini din paragini Și castele din ruine. A înconjurat Ceahlăul Ca inelul lui Saturn Și-a trecut apoi pârăul, Devenind mai taciturn. A intrat direct sub armii Cu alean și planuri noi, Dar l-au încolțit jandarmii Ca pe banda lui Coroi. Curajos, dar și prudent, Singur și-a zidit cetate: Peste tot și peste toate A pus Porți de Orient. Nici
La septuagenarul Boris Cr?ciun by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84141_a_85466]
-
osoasă și arsă de soare și cu țepii bărbii de un blond murdar. Era o surpriză altminteri să-l descopăr atât de vorbăreț. Parcă mă lua pe sus bucuria lui de a mă revedea, În timp ce mi-l aminteam retras și taciturn, mai degrabă ostil decât timid și oricum diferit de cei care se perindau pe-acolo. Tot ce știam despre el aflasem de altfel de la alții, din tonul cărora ai fi Înțeles că-i fac un serviciu depănându-i povestea cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
izbeliște În tren și i se făcea s-o ia pe Steluța pe salteaua lui, dar până să apuc să adorm din nou ea se Întorcea la mine. Cam așa decurgea conviețuirea noastră, care-mi descoperea treptat un Andrei Ilieș taciturn și Împietrit, aidoma celui pe care-l cunoscusem cândva prin halele tinereților mele, În timp ce eu și văr-miu aproape că ne Împăcasem cu viața noastră de-acum, cât de cât diferită de cea dintotdeauna. Scăpasem de tuburi de puț și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot el continuă. „... Urâtă întorsătură, dom’le, tare urâtă !”. „ Da, dom’le, ai dreptate... tare urâtă !”, interveni un bărbat, cu mustață mică, și ochi vii și inteligenți, care de la urcare din București, încă nu scosese nici o vorbă.. Părea un tip taciturn. Mi se pare că ne-am aventurat prea mult, dom’le! își continuă el ideea. Expedițiile vaste, întotdeauna au fost riscante... Să ne amintim de Campania în India a lui Alexandru Machedon 1 , ori, a lui Tamerlan 2 , în China
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încarc treptat de puteri spirituale care mă răpesc din peisaj. Mă dărui entității arhetipale ce s-a întrupat în mine. Mister Cunoșteam dinainte preceptele pitagoreice, printre care și pe cel de a ști să asculți. Aici am învățat să devin taciturn, să-mi înăbuș elocința neînfrânată pe care o arătam la Roma. Cum pot oare să mai vorbesc fără să mă rușinez dinaintea murmurului acvatic, a foșnetului silvestru, când aud sfâșierea adâncă ce se ridică din mare, gângăniile ce zumzăie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ziarist talentat, născut la Dublin în 1871. Aspectul fizic al lui Griffith era departe de a-i impresiona pe interlocutori, înfățișarea lui fiind cît se poate de banală, doar ochii de un verde marin ieșind în evidență. Era un tip taciturn, destul de tăcut pentru un irlandez, fapt ce l-a determinat pe Churchill să declare, douăzeci de ani mai tîrziu, ca Griffith "este un fenomen rar, un irlandez tăcut". Aceeași apreciere a arătat-o față de Griffith chiar și James Joyce, care
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
unui mare lanț internațional de hoteluri și turism. Noul proprietar i-a schimbat numele, a adăugat un Internet fără fir, câteva aparate ieftine de aer condiționat și cam atât. Primul dialog îl port cu tânărul de la recepție, foarte tăcut și taciturn, în jur de 26-27 de ani. „Pelerinajul a pornit aici la noi prin 1994-1995, pe când eram eu foarte mic, mergeam acolo cu bunicii mei”. Întreb dacă în perioada pelerinajului este o mai mare afluență la hotel, dacă s-a întâmplat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
locuința unui poet Nu știe că mobilele au putere asupra lui Că fiece nod al lemnului închide mai multe Glasuri de păsări decât inima toată a unei păduri... Că o atingere de mână calină Le redă marilor mobile negre și taciturne Ușurătatea unui arbore în lumină 1281. Lumea divină și cea pământească, realitate ce suportă suspendare doar în locul de taină, se supun aceluiași tip subconștient de activitate a creierului. Deductiv sau inductiv, raționamentul nu poate fi sigur când este folosit de către
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
infinitul tenebrelor. Oricum e athanorul alchimic, viața creatorului. Și poetul, aed și mesager, cântă alegoria prințului care scapă tânăra domniță din ghearele balaurului. Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn În visul meu te port1325. Pătratul triunghiului aflat în cerc e un oraș cu ziduri de cetate, o țintă nepământeană a creștinătății. Deasupra fâlfâie Pasărea Phoenix care ca și pelicanul își smulge din sine pentru puii săi și reprezintă o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a fost dezlegat când cei doi rămași au fost mutați în alte celule. Atunci s-a aflat că fuseseră împreună un doctor, un muncitor și un țăran. Doctorul, mărunt de statură, rezista regimului de privațiune alimentară, dar era irascibil și taciturn. Muncitorul era bolnav, foarte slăbit și orb din cauza diabetului netratat. Țăranul, și el slăbit, era calm și se ruga toată ziua. Știa Acatistul Maicii Domnului și mulți psalmi pe de rost. Fusese rănit pe frontul de Răsărit și rămăsese acasă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]