561 matches
-
afle cauzele "gestului" și să-i atragă luarea-aminte asupra gravității unei hotărâri neîndreptățite, când e în joc onoarea unei domnișoare... ― Hotărârea mea e nestrămutată, domnule Domșa, îi răspunse Apostol cu același calm imperturbabil, după ce, în vremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cu mare băgare de seamă toate oscioarele de pe farfurie. Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara Marta! ― Cum n-o mai iubești? De ce? întrebă Domșa, căscând mari ochii. ― De ce! Pentru că n-o iubesc! zise Apostol, ștergîndu-și gura
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pentru omul ei întors de la câmp și, după ce ospătează amândoi, lapte cu mămăligă, pâine și șuncă gustoasă, plăcinte calde, mai stau la o vorbă, măi beau un păhărel de țuică și ronțăie mere. Moș Gheorghe își face o țigară, răsucind tacticos tutunul în foaia de ziar “Scânteia”. Se sfătuiesc amândoi ce să semene la anul pe pământul de colo, de dincolo, de pe deal, din vale, de pe șes, apoi pe cele din jurul casei. Vorbesc o limba plină de regionalisme, condensata fonetic, amestecata
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai departe și mai departe, pentru că relația noastră este „specială” și nu trebuie nicidecum întreruptă, chiar dacă ar fi dictată în ultimă instanță doar de interese. -Îmi voi da toată silința, adaugă el. Continuă să vorbească în timp ce-și bea tacticos cafeaua. Îi reveneau în minte scenele prin care ea gusta prima din cafeaua lui, din ciorbă, din orice fel de mâncare, din apă, din vin, pentru că nu cumva să-l otrăvească cineva. Era dovadă ei supremă de iubire și credința
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și i-am vorbit cât mai nepăsător cu putință: „Aveți la dispoziție cinci minute pentru a vă pune în aplicare planul, fără a vă împiedica cineva”. După care, m-am aplecat asupra unui dosar și am început să-l răsfoiesc tacticos, fără a-i mai da vreo atenție celui aflat în fața mea. Ce era însă în mintea mea nu este greu de presupus. După cinci minute, am continuat ancheta. Și abia mult mai târziu avem să aflu de la domnul Sch
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui, la vreo doi-trei metri, un turc durduliu stă gata să se-ncaiere cu un ovrei tânguind: — Pe cine l-am mâncat, bre? - zice turcul. Pe tata! - face ovreiul. Când, bre, l-am mâncat eu pe tat-tău? - zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atunci, după câteva încercări ratate de a mă conforma întrebărilor... l-am rugat să selecteze din sutele de scrisori trimise, începând din 1969 (eram la Dolhasca), mai întâi într-o dulce debandadă, apoi, de prin 1975 (revenisem la Iași!), numerotate tacticos... i-am dat mână liberă să facă un soi de antologie de citate! Mugur, bucuros și dânsul că scapă de belea, fiind eu și cam recalcitrant, a înșirat niște fragmente. Iată-le! 1) Mi-a venit o idee formidabilă: să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
fugiți la Curtea de Apel, se judecă acolo cazul X. Tu intri în vrie, strigi către operator să strângă cablurile, iar în timpul acesta, tehnicianul de pe fly (mașina cu ajutorul cărora încă se mai realizează majoritatea transmisiunilor în direct din România) scoate tacticos telefonul și îl sună pe șeful de producție ca să verifice informația și să primească aprobarea pentru a pleca și el cu voi. Desigur, de cele mai multe ori acest fapt te va scoate din minți și te va face să pierzi minute
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
a izbit în moalele capului un vals așa-zis vienez. Respectivul provenea de la niște difuzoare montate în vreo trei-patru locuri, de la un capăt până la celălalt al străzii. Interesantă treabă, îmi spun, și privesc în jur. În pas de vals călcau tacticos câinii jerpeliți pe care îi hrănesc niște oameni de suflet ai locului, melodios îngânau copiii străzii după vreun ban, harnic-delicat își aranjau anticarii cărțile în dughenele de tablă înghesuite în parcare, fantomatic unduiau în vânt copacii lipsă din parc, viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul molcom al ziarului, răsfoit de Alexe alene... Trebuie să plec, anunță Carmina și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din Marea Baltică. Și multe altele. Dilatează vasele de sânge. Măresc apetitul sexual. Și potența, sigur. Poate fi procurat de la farmacie. Sascha nu vedea anunțurile lui Froehlich? Ca de obicei, colega mea avea răspuns la toate. Pe fundalul ritmat al sunetului tacticos făcut de Otto care tăia zarzavaturile, Îmi spuse că medicamentele, la care Cancelarul Sănătății făcea deseori reclamă, aveau un efect terapeutic care influența vitalitatea suferindă. Și pentru că aceste reclame aveau și un scop de educație sexuală (oamenii săraci nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umane. Ce-o fi în mintea dumneavoastră, mă întreb, atunci când, încă timorat, dar destul de intrigat cât să citiți anunțul de mai multe ori, vă hotărâți să mergeți la locul indicat și, alături de alte câteva mii de oameni, să vă dezbrăcați (tacticos sau precipitat) și să urmați indicațiile fotografului american? Mai întâi îngenuncheați, apoi vă întindeți și desfaceți brațele, degetul mare de la piciorul stâng al doamnei grase de lângă vă atinge neplăcut cotul, vântul e destul de rece, o șuviță blondă vă mângâie genunchiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pentru Balzacul nostru musculos un mijloc de a se exprima fericit, învolburat, neînghesuit de nimeni și de nimic prin colțuri cu lilieci blegiți (nici de semne, nici de semenii cotonogari la gioale!), de a merge sprințarnic și haihui, și totodată tacticos, hâța-hâța, ca pe sticlă, ca pe ață, ca pe fir de cărăruie lată-n noduri, până în pânzele albe și dincolo de ele, de a nu mai fi constrâns de limbajul modern care nu-i permite să-și răspice deschis gândurile forfotinde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpăm mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spune să mă liniștesc, să am în vedere faptul că fratele porc a rămas flămând și că, în fața asaltului său, semnificația micii epifanii riscă să fie rapid uitată. Ca om preponderent rațional, dau ascultare celei de-a doua voci: reintru tacticos în McDonald's și comand, într-un suprem acces de înțelepciune practică, un sandviș de pui. Poate că pasărea nu are, totuși, manii de canibal. Pour la bonne bouche, să vă mai spun că dacă ați ajuns în acest punct
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din stânga, dar că am ajuns la Folești știu cu precizie, hă, hă, hă...” Cei patru călători, doi mai mari și doi mai mici, sunt gata de coborâre. “Parcă aveți un geamantan la bagaje, nu? Să merg să vi-l dau.” Tacticos, șoferul descuie lăcățelul. “Care-i?” “Cel mare, maro, din stânga.” “Ăsta, nu?”, și fără să mai aștepte răspuns, îl înșfacă și-l trage afară. “N-ați mai fost prin comuna asta?” “Ba da, aici m-am născut” “Serios?” “Foarte.” “Păi, ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
opt minute până la decolare. Gesticulez, mă-nroșesc ca un rac, cred că i-am trântit și vreo câteva de dulce în limba noastră (ce bine că nu m-a înțeles!) și-i repet în disperare de cauză: New York, New York. Englezul, tacticos, ia o foaie de hârtie și-un pix și-ncepe să-mi facă o schiță. Eu îi dau înainte cu New York și-i arăt cadranul ceasului. Omul își duce un deget la tâmplă, apoi pocnește din degetele mâinii drepte și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o parte și, cu o reverență elaborată, mă invită pe mine primul. Îl omor, îmi zic. Dinadins o face. Mi-a simțit furia și vrea să mă scoată din minți. Intru primul în lift. Intră și el după mine. Lent. Tacticos. Ține-mă, Doamne. „La cât?“ întreb, scrâșnind și trântind sugestiv ușițele interioare ale liftului. „La șase, vă rog.“ Liftul pleacă lent, atât de lent. Mă sprijin în pumnul drept, bâțâind din picior și îl văd cu coada ochiului pe moșneag
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
printre dinți. Etajul patru. Etajul cinci. „Eh, viața, zice el cu o voce limpede. Viața nu-i niciodată cum îți trebuie. Ce sens are?“ Liftul se oprește la șase. Mă uit la el cum deschide încet ușițele și cum iese tacticos din lift. Fără să se uite în urmă zice „Bună seara“. De la șase până la zece, râd singur în lift. Isteric. Nervos. Când ajung în casă îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă uit la telefon. Lasă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
într-un șir neîntrerupt în după-amiezile și serile de sfârșit de iunie și început de iulie. Doamna Marga Pop nu mai răspundea nici la telefon, nici la soneria ușii, ci Andrei Vlădescu. Doamna Marga Pop umbla. Își reluase drumurile, încet, tacticos, însoțită de vecina ei, madame Caliope Teodorescu, nu întotdeauna cu treabă, chiar dacă vizita magazinele sau piața, nu întotdeauna având o idee clară de ce ieșea din casă, dar extraordinar de curioasă la imaginea de acum a orașului, întru nimic schimbată: zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lucrurile cu nerăbdare, numai și numai să le sfârșească mai repede, să poată trece la altceva, i se părea că pierde prea multă vreme și au devenit inutile actele în care întârzia cu mari plăceri înainte - precum mâncatul pe îndelete, tacticos și cu un anumit tipic, savurând nu numai fiecare fel de mâncare presărată cu mirodenii obișnuite sau cu ciudate frunzulițe aromate pe care nu se știe de unde și le procura, ci bucurându-se chiar de fiecare îmbucătură, așa cum făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de aur și de argint de care atârnau scarabei falși și minusculi, medalioane goale, cioburi cioplite din cornalină, cruciulițe dintr-un timp îndepărtat, de pe vremea bunicului ce-i lăsase moștenire, numai ei, pendula înnegrită de vreme, cu mers rar și tacticos, bătând indiferentă trecerea orelor. Sorbind cu nesaț, cu o plăcere pe care o simțea tot mai des apropiindu-se, copleșind-o, alungându-i toate celelalte gânduri, imaginea netulburată pe care i-o întorcea oglinda și bucurându-se de desăvărșirea acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se petrece ceva deosebit cu el. Victor Ciobanu era unul din prietenii rari care-l analiza. Un bărbat potrivit de înălțime, tras la trup, cu obrazul brăzdat de șanțuri peste care timpul încremenise. Se pornea anevoie la o treabă, cu tacticoase pregătiri, de parcă ar fi împlinit un ritual. Plăcerea lui cea mare era să vorbească, satisfacție balcanic-orientală. Andrei Vlădescu îl imagina nu o dată în rolul unui înțelept arab care dă sfaturi sau istorisește pilde, sau al unui oracol. Comenta fapte, gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
factotum înveșmântat în negru și devenită loc de refugiu al copiilor. Uriașa cotigă are și un nume: i se spune „mașina de îngropat”; din ea, factotumul va scoate o grămadă de zdrențe de culoare neagră pe care le va împături tacticos, în timp ce din dulap se va revărsa o cantitate imensă de saci. „Odată cu sacii cad inerți și Actorii amestecați printre ei”, notează Kantor, adăugând: „corpurile lor moi, flasce, se aseamănă cu sacii”. În continuare, Kantor va insista asupra ideii că actorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Nicolache, eu nu te știu zgârcit. Atunci de ce mă lași singur la spectacol? De ce nu vrei să împarți bucuria asta cu mine? Nicolae nu se grăbi să răspundă. Luă ișlicul din mâinile Romicăi și-l puse pe cap, potrivindu-i tacticos colțul în mijlocul frunții, chiar între sprâncene, după care se privi atent în oglinda pe care i-o ținea țiganca. Își răsuci tacticos vârfurile mustăților și răspunsul veni leneș, oarecum alintat. ― Tu doar mă cunoști bine, dragule! Știi că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nicolae nu se grăbi să răspundă. Luă ișlicul din mâinile Romicăi și-l puse pe cap, potrivindu-i tacticos colțul în mijlocul frunții, chiar între sprâncene, după care se privi atent în oglinda pe care i-o ținea țiganca. Își răsuci tacticos vârfurile mustăților și răspunsul veni leneș, oarecum alintat. ― Tu doar mă cunoști bine, dragule! Știi că nu mă frec prea des cu lumea. Prefer o partidă de pescuit pe malul unui lac, la primele raze, în aroma unui borș sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]