556 matches
-
scrieți câteva vorbe măgulitoare, aruncată ghem spre peron. Flăcăul spuse în gând toate astea, trecând pe culoare. Nimeni nu ieși pe coridor, să arunce pe fereastră măcar o privire. Cine vorbise până atunci vorbea mai departe. Cine citise întorcea paginile tacticos. Iar cine moțăia continua să moțăie liniștit. Vă rog, îi implora el mut, auzind cel de-al doilea semnal. Mai erau doar câteva secunde. Pe fereastră se zăreau gara și peronul, viu, multicolor. Dar flăcăul era singurul care le vedea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unei doamne. La prințesa Hangerliu făcu la o masă o drăcie hazardată. Pe bufet se afla un tort cu o mare coamă de frișcă. Max vîrî degetul în ea, reteză o bună porțiune și o duse la gură, lingîndu-și apoi tacticos degetul. "E bună, tanti", fu toată scuza sa, admonestat cu un îngăduitor "Ești teribil de rău-crescut, Max! Labele jos!" În treacăt fie zis, în cercul Hangerliu expresia "Labele jos!" era în vogă, preferată de cele mai distinse membre feminine, chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Blîndeța se acordă adesea foarte bine cu instinctul sanguinar, sudicii au un calm onctuos, care farmecă. Teroriștii s-au ilustrat prin cele mai suave sentimente de familie, ba chiar prin spirit gospodăresc. Am citit de un asasin care-și făcea tacticos cafea cu ibricul și citea Times, după aceea, punîndu-și vată în urechi să nu răcească, ieșea la drumul mare, numai pe ceață, să spintece. Sufletul uman reprezintă contrastele cele mai paradoxale. Eu însumi am asistat la o execuție militară în timpul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
minte că la cistoscopia pe care mi-a făcut-o, Burghele a exclamat la un moment dat: "Uite Koch! Uite Koch!" Era în glasul lui bucurie, și am avut o clipă senzația că îl vede pe Koch în persoană, coborând tacticos, cu mâinile la spate, de-a lungul uretrei mele. Am primit vestea operației aproape testamentar, și exclamația lui Burghele, în care distinsesem bucuria, mi s-a părut, retrospectiv, cruzimea însăși. Astăzi o înțeleg altfel: este strigătul, pentru o clipă victorios
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ideal gândul, dar nu are importanță, important este să nu pierd ce vreau să spun știind că apoi voi reveni. Acest fel de a scrie, sub un anumit frison, este cât se poate de straniu, pentru că spre deosebire de celălalt, măsurat și tacticos, în care pui pe hârtie ceea ce știai întocmai că vrei să pui, cestălalt te face să afli lucruri pe care până atunci nu le-ai avut aparent niciodată în minte. Sursa lor este imposibil de precizat, ele se nasc și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mâinii, atingerea involuntară a unor piese de vestimentație feminină (găsind mantoul Dianei atârnat peste paltonul său, Bizu simți "o voluptate nouă", fetișistă, de mare intensitate, care-i oprește inima în loc) în fine, întreg repertoriul menit să pregătească și să amâne tacticos actul fatal al împreunării. Ca atare, deși e obsedat de imaginea femeii dominatoare, a femeii "domolind elementele naturii" (predispoziție caracteristică intelectualului lovinescian), Bizu se îndepărtează treptat de Rosina, al cărei sân cvasimatern și mult prea concret nu-l mai ispitește
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ceea nu mai eram decât eu și omul acela.Tăcerea se înstăpânise grea și doar o muscă intrată între cele două geamuri ale ferestrei se zbătea cu un bâzâit agasant. Străinul trase în fața sa strachina și se apucă să mănânce tacticos folosind tacâmurile cu dexteritate și eleganță. Murgoci se sprijinise de colțul sobei și se uita la el cu o curiozitate nedisimulată. Cine mai știe unde-i zburau atunci gândurile. Ușa se deschise brusc, se dădu de perete cu un zgomot
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rezolvat și problema cu afurisitele acelea de țigări. De foame mai rabzi, gândea el, dar dacă nu ai ce fuma e jale, ești un om vrednic de milă. Mai mare necaz nici că se poate! Te uiți la alții cum tacticos și dezinvolt scot fumul acela plăcut mirositor, atât pe gură cât și pe nări, salivezi, înghiți în sec și te minunezi singur de prostia ta! Așa că, din ultimul leu rămas, și-a cumpărat ce era mai important; nu o pâine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să fac. Ca să-mi ating scopul propus pentru ora respectivă, îi sfătuiesc pe elevi să scoată manualele electronice din buzunare și să verifice tema ce trebuia să fie discutată. Elevii nu au pregătit nimic, absolut nimic. Cu toată rușinea, proiectez tacticos pe ecranul din față planificările pentru întregul semestru, chipurile ca să le dovedesc elevilor ce au avut de învățat. Mă uit la data de azi și... gol, trei ore la rând lipseau în totalitate: săptămâna trecută, adică 3 octombrie, azi 10
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de lipsa de timp, de viteza generalizată, de viața lipsită de calitate. Totul se petrece ca și cum luxul și-a pierdut capacitatea de a provoca resentimentul, ostilitatea fățișă, dorința de a-i deposeda pe bogați. Generația contraculturii asimila luxul cu felul tacticos de a fi al burghezilor și al „ruginiților”. Astăzi, tinerii sunt apucați de o poftă nebună de produse scumpe, iar publicul adoră să contemple pe micul ecran povești despre răsfățați ai sorții, ritualuri de modă veche ale aristocraților, mari serate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
factotum înveșmântat în negru și devenită loc de refugiu al copiilor. Uriașa cotigă are și un nume: i se spune „mașina de îngropat”; din ea, factotumul va scoate o grămadă de zdrențe de culoare neagră pe care le va împături tacticos, în timp ce din dulap se va revărsa o cantitate imensă de saci. „Odată cu sacii cad inerți și Actorii amestecați printre ei”, notează Kantor, adăugând: „corpurile lor moi, flasce, se aseamănă cu sacii”. În continuare, Kantor va insista asupra ideii că actorii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
anchetatului, intimidarea Încă de la primul contact cu anchetatorul. Atât la Brașov, cât și la București, anchetatorii Își demonstrează puterea cu care sunt Învestiți prin gesturi diverse: unul „Își arată mușchii”, altul scoate pistolul și-l pune pe masă, altul bate tacticos cu bastonul În lemnul mesei, toate acestea având drept scop impresionarea celui interogat, pentru a da declarația dorită. Mizând pe același efect, alți anchetatori, de exemplu, Își Încep dialogul cu cel pe care Îl au În față descriind toate schingiuirile
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de talentat, zău că nu merita să fac caz de atâta lucru; trebuia totuși să găsesc o cale de a-i capta atenția, așa că o vreme am gătit numai pe televizor: îmi duceam acolo pâinea, tocătorul și cuțitul și feliam tacticoasă până mă plictiseam; dacă nu binevoia să aprecieze ce fac pentru el, mă asista la pregătirea cinei forțat de împrejurări... Când a început să scoată fum și l-a dus înapoi la magazin, managerul de la service i-a rupt sfidător
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
schimbat oare ceva în mentalitatea moftangiilor ce suntem acum și aici, față în față cu bombardamentul supradimensionat, partizan și senzaționalist întreținut de discursul de presă actual? Prin ce se deosebește reacția noastră față de cea a lui Conu Leonida care despăturește tacticos în 1878, în Scena I a farsei caragialești, ziarul Aurora Democratică, 11/23 Făurar? Suntem oare pe cale de a deveni o creație și o multiplă victimă a unei superpoluate și populate "Planete Moft"? Nevoia de Caragiale (și actualitatea lui Caragiale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vreo trei luni, m-am dus iar în piață; nu mai era. L-am întrebat pe un alt măcelar ce-i cu el. Jumătate rău, jumătate ironic, carmangiul mi-a șuierat: "Nu te sfătuiesc să mai întrebi de acela!"... Apoi, tacticos, a început să taie cotlete cu o bardă ascuțită, vai!, pe butucul... colegului meu de cenacluri & tabere literare școlare. Am dedus că A.I. fusese arestat; ori avea necazuri de alt gen. Mă rog, viața literară-i fleac pe lîngă jungla
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
privirii unde tot insul are programare la moarte și nimeni nimănui nu ține rândul. Când, oare, fi-voi convocat și mi se va returna, cu vârf și îndesat gramajul rispit pe-al vieții taler? Când, oare, Marele Socotitor bifa-va, tacticos, denivelarea dintre destinul meu și visul meu? În țara noastră În țara noastră nu mai răsar răsărituri - doar o zare difuză, reflexul unei lumini viitoare ce în suflet ne-a ars și mai doare. În țara noastră nu mai apun
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
și la port mîndrul și singuratecul om între două vîrste, cu părul încărunțit, cu figura slabă și nemișcată, vorbind rar și strîngînd buzele cînd tăcea, ca și cum ar fi vrut să pecetluiască mai puternic tainele firii lui complicate și adînci. Pășea tacticos și rar, cu pleoapele mai totdeauna lăsate și purtînd un trup rigid, ușor aplecat pe spate, în niște costume care nu erau propriu-zis ale vremii noastre, vreo jachetă desprinsă din eleganta garderobă a altei epoci sau vreo pălărie dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pe viscol și viforniță, pe când eram încă în București, bătea violent în ușa cu geamlâc și noi ne repezeam să-i deschidem. Se întâmpla uneori să nu putem merge și rămânea în sarcina lui Mateiu s-o facă. Se scula tacticos, parcă dinadins, își trăgea mănușile de piele de Suedia și abia atunci se ducea să descuie, fără grabă. Când tata se înfuria că l-a lăsat să aștepte în frig, Mateiu declara că "nu suportă fierul rece pe mână" Imbecilule
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vărzările, plăcintele cu bostan, dulcețurile din toate fructele, compoturile și zacuștile și altele, bunătăți puse pentru iarnă. Sau când venea tata de la stână cu câte un caș uriaș, își sufleca brațele, se spăla bine cu mult săpun de casă și, tacticos, se apuca să așeze cașul pentru iarnă la putină! O cană de moare de varză de-a lui făcea cât un imperiu! Mama spunea: - Mi-e poftă de o bucată de somn, hm, ce-ai spune, Iancule? Pe tata îl
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stinge în zori, mai avea și misiunea, în toiul nopții, să bată în obloanele sau ferestrele unor oameni. Se uita întâi la un ceas mare cât o farfurioară de la ceștile de cafea, legat cu un lănțug, pe care-l scotea tacticos dintr-un buzunar al jiletcii, bătea în obloane și striga: - Este ora 11, e liniște în Botoșani!Este ora 12, e liniște în Botoșani! - Este ora 1, e liniște în Botoșani. Oamenii deranjați din somn nu se supărau, ci, dimpotrivă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din buzunărașul din față. La vederea acestuia, mă urmărea cu priviri invidioase cum îl deschid, eram mândru și savuram gestul pe care-l lungeam în timp, era un briceag frumos, cu plăsele din os, al lui tata, și am început tacticos să fac o țurcă, o bucățică dreptunghiulară de lemn ascuțită în ambele capete. Apoi i-am dat lui un soi de lopățică cu mâner, aveam și eu una și în stradă, pe atunci nu ne încurca decât prea rar mașinile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a șoptit: - Mai păstrează și pentru tren! Frați, surori, mame și tați, prieteni și bunici, verișori și nepoți se aflau dincolo de poartă și mai strigau: „Sandule, vezi, în tren e curent, să-ți pui fularul!” tocmai când acel Sandu rupea tacticos dintr-un pui și-l servea pe un vlăjgan cu cojocică pe el, care îi întindea rânjind o sticlă cu țuică de cazan de la Răducăneni; „Să-mi scrii, Toadere - striga o mamă deznădăjduită, de cum ajungi acolo!” „Da”, și Toader în timpul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
udându-mi gâtul din când în când cu vin dintr-o sticlă pe care o țineam între picioare. Mai încolo, un altul, îmbrăcat ca și mine, într-un costum gri, bea și el dintr-o sticlă. Apoi începu să mănânce tacticos dintr-o găină, dar mușca direct din ea. Atunci am scos și eu o găină friptă și, imitându-l, cu sticla de vin într-o mână și cu pasărea în cealaltă, am început să mă ospătez, pentru că înspre noi nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fel? Apoi ne-am așezat, am scos eu o sticlă, tot de un litru, cu vin alb, bun al dracului și, imitându-l, i-am scos dopul tot cu dinții, după care i-am oferit-o. El a pus-o tacticos la gură, a băut-o toată, dar s-a oprit de două ori pentru respirație, s-a șters politicos la gură cu mâneca hainei și mi-a dat-o: - Hai, încearcă! Stângaci, cum mă știu de-o viață, am luat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aici, "Plugarul", că-s bune, așa cuie de sicriu, mai rar! - Mulțam, nu fumez de astea. Înseamnă că tot de-ale mele sunt nevoit să fumez. Și după ce oftă din toți rărunchii, scoase un pachet cu Winston și se servi tacticos cu o țagară. - Cică vine un utilaj de la județ să ne curețe asfaltul de baligă și pământ. - Da, că județul n-are altceva de făcut decât să se ocupe de treburile noastre. N-ai auzit de descentralizare? Mai citește și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]