KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

elibera de nedreptate și exploatare, de umilințe, sărăcie și neputință pe oamenii la care acum mă gândesc (și simplul gând îmi face pielea de găină) ca la Popor. Sunt înghețat de frică. De frica fetei și a sifilisului ei! De Taică-său și de prietenii lui! (deși Smolka a încercat să mă convingă de ceea ce mi se pare absolut incredibil până și la un goi: că și fratele și tatăl știu și nici nu le pasă că Bubbles e o curvă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
acțiune - nu există debara sau sertar de-al meu al căror conținut să nu i se fi imprimat pe retină. Mama lui Smolka, însă, șade toată ziua la o luminiță chioară, pe un scăunel, într-un ungher al prăvăliei lui taică-său, împunge cu acul o dată pe față, o dată pe dos și seara, când ajunge acasă, nu mai are putere să-și scoată contorul Geiger și să înceapă vânarea înspăimântătoarei colecții de sule de cauciuc a lui fiu-său. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
jos în bucătărie! — Dar, mamă, el va să rămână aici, trebuie să rămână - e un câine special dresat. Am orbit. — Aoleu, Dumnezeule! Jack, strigă ea către baie. Jack, Alex a venit acasă cu un câine - a orbit! — Cine, el? răspunde taică-meu. Cum o să fie orb dacă n-are habar nici măcar ce-nseamnă să stingă lumina. — Cum? țipă îngrozită mama. Cum? Cum a fost cu putință una ca... Cum, mamă? Cum altfel, dacă nu încurcându-mă cu pițipoancele creștine. A doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
filmu’: te trezești zburând de pe bancheta din față și (ca să nu fiu prea descriptiv) aterizezi pe autostradă cu țeasta înainte, iar dacă ai noroc, te alegi cu un scaun cu rotile pe viață. Iar astea sunt rezultatele statisticilor (îmi spune taică-meu), nu texte inventate de el ca să se afle în treabă. Companiile de asigurări nu se bagă în afaceri ca să piardă bani - când zic ceva, măi Alex, apăi zic adevărul! Iar acum, pe urmele înțeleptului de taică-meu, hop și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
statisticilor (îmi spune taică-meu), nu texte inventate de el ca să se afle în treabă. Companiile de asigurări nu se bagă în afaceri ca să piardă bani - când zic ceva, măi Alex, apăi zic adevărul! Iar acum, pe urmele înțeleptului de taică-meu, hop și înțeleapta de maică-mea: — Te rog frumos, ca să nu-mi pierd somnul pe următorii patru ani, promite-mi un singur lucru, îndeplinește-i mamei tale această unică dorință și niciodată n-o să-ți mai ceară nimic: când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ceară nimic: când ajungi în Ohio, promite-mi că n-o să urci la volanul unui automobil decapotabil. Ca să pot închide liniștită ochii seara în pat, promite-mi, Alex, că n-o să-ți riști viața cu vreun gest necugetat. Din nou taică-meu: — Fiindcă tu ești rodul nostru, Alex! zice el distrus, cu ochii înlăcrimați la gândul iminentei mele plecări de acasă. Și nu vrem ca rodul ăsta să cadă din pom înainte de a se fi copt! 1. Promite, măi, Rodule, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Columbia! Ori militantului idealist pentru libertățile civile! Hai să privim adevărul în față: curvă sau nu, tipa e marfă, recunoști? Cine o vede cu mine își dă seama clar de tot ce-mi doresc eu de la viață. Este exact ceea ce taică-meu numea „fufă“. Da’ bine-nțeles! Și pot eu să aduc acasă o fufă, doctore? — Mami, tati, v-o prezint pe soția mea, fufa. Nu că are niște buci bestiale? Să mi-o însușesc pe deplin, înțelegi ce vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
închipuire! Un IQ de o sută cincizeci și opt de puncte, care s-a dus pe apa sâmbetei! Mare brânză că ai sărit peste două clase de gimnaziu, tăntălăule! — Poftim? — Și că ai cheltuit banii pe care ți-i trimitea taică-tău la Colegiul Antioch - bani pe care cu chiu-cu vai își putea permite să-i cheltuiască. Toată vina e numai a părinților, nu-i așa, Alex? Ei sunt vinovați de tot ce iese rău - iar tot ce-i bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-i fac de rușine și o să-i umilesc pe bigoții ăștia neisprăviți! O să le dau un citat din Declarația de Independență la desert. Cine dracu’ sunteți voi, o să-i întreb, de ce vă credeți stăpâni pe Ziua Recunoștinței? Iar la gară taică-său îmi spune: — Îmi pare bine de cunoștință, tinere. La care eu, bineînțeles, răspund: — Mulțumesc. De ce s-o purta el atât de frumos? Pentru că o fi fost prevenit din timp cum stau lucrurile cu mine (și nu știu dacă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
însă, mă așteaptă acasă. Toată lumea mă așteaptă. Morty are bilete la meci. Ce tot îndrug eu acolo cu prilejul ăla? — Și de unde-a apărut așa, hodoronc-tronc, băiatul ăsta, Campbell? E prietenul meu! Bill! — Și cum rămâne cu cidrul? mă întreabă taică-meu. O, Doamne, iată că se-ntâmplă ceva ce mi-am jurat că n-o să-mi îngădui! - mi-au dat lacrimile și de vină-i numai vorbulița asta, „cidru“. Are fler - ar putea-o lua pe urmele lui Groucho Marx

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
geniul patruped. — Vrei să fie Kay-Kay evreică, Spottie - ia zi, amice, ai? Și ce mare căcat de motive ai să te dai rotundă cu mine? Faptul că stai la taclale cu câinii? Că recunoști un ulm de cum îl vezi? Că taică-tău are un stadion-wagon cu carcasă de lemn? Ce mare brânză ai realizat la viața ta, păpușă, cu râtul ăla al tău de Doris Day? Din fericire, indignarea m-a năucit atât de tare, încât mi-a pierit graiul. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Exact. Oho, și asta nu-i tot. Iată o fată a cărei mamă simțea furnicături numai la auzul numelui de „Eleanor Roosevelt“. O fată ce se jucase pe genunchii lui Wendel Willkie la Hobe Sound, în Florida, în 1942 (în timp ce taică-meu se ruga pentru FDR de Rosh Hashanah și de Yom Kippur, iar maică-mea îl binecuvânta de fiecare dată când aprindea lumânările de vineri seara). Senatorul de Connecticut fusese coleg de cameră cu tăticul ei la Harvard, iar fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și (ce noroc pe capul meu!) juca polo (da, jocul acela călare!) în după-amiezele de duminică, undeva în comitatul Westchester, după cum jucase în toți anii de colegiu. Ea ar fi putut fi o Lindabury, îți dai seama? Fiica șefului lui taică-meu! Iată o fată care știa să navigheze cu o iolă, care știa să-și mănânce desertul cu două tacâmuri de argint (o felie de tort pe care o puteai apuca, la fel de bine, cu mâna, dar s-o fi văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o iau ca pe un afront personal, zicea ea, deoarece asta n-are nimic de-a face cu mine ca individ... Uf, chiar nu? Căcat, fătucă! Da, ceea ce mă scotea din pepeni era tocmai convingerea că e vorba de discriminare. Taică-meu nu putea avansa la Boston & Northeastern exact din același motiv pentru care Sally Maulsby nu catadicsea să mi-o ia pe sus! Unde-i dreptatea pe lumea asta? Unde-i Liga Anti-Defăimare B’nai B’rith? Dar eu ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare și (pentru băiețelul ăsta, care tocmai începe să desprindă arta bășcăliei) sursă de ilaritate, mai ales când vine vorba de insultele ce se revarsă dinspre tipul pe care taică-meu l-a categorisit drept „rusnacul ăla nebun“, Biderman, proprietarul cofetăriei din colț (bârlog al pariorilor), și care are o aruncare „ezitantă“ din șold, nu numai foarte nostimă, ci și foarte eficientă. — Abracadabra, zice el și aruncă mingea în direcția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
bătaie, se postează în boxa antrenorului de lângă baza unu și invectivele continuă să se reverse în direcție opusă - și nici una nu are nimic de-a face cu vreunul din rateurile care, la o adică, se mai produc pe teren. Dimpotrivă. Taică-meu, când nu lucrează în diminețile de duminică, vine la teren să se uite și el la câteva runde împreună cu mine; îl cunoaște pe Allie Sokolow (după cum îi cunoaște pe mulți dintre ei) fiindcă au copilărit împreună în Central Ward

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
topească și țâncii mei ascultându-le împreună cu mine, și tot așa, până-n o sută de generații. Iar după emisiunea lui Kenny Baker o să-ncui zdravăn ușa de la stradă și ușa din spate, o să sting luminile (o să verific - la fel ca taică-meu - o să verific de două ori dacă am închis gazul ca lumea, să nu ne pierdem viețile în toiul nopții). O să-mi pup de noapte bună fetița cea frumușică și somnoroasă și băiețelul cel deștept și somnoros și, în brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de poliție! O, dacă-i pe-așa, dă, Doamne, să se omoare. Aruncă-te, ștoarfă ignorantă și catastrofală ce ești - decât să crăp eu, mai bine crapă tu! Bine-nțeles că atât mi-ar lipsi: parcă-l și văd pe taică-meu - coboară după cină până la colțul străzii, cumpără un Newark News și, în sfârșit, zărește cuvântul SCANDAL tipărit cu majuscule deasupra fotografiei scumpului de fiu-său! Sau deschide televizorul să prindă știrile de la șapte seara și numai ce-l vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
biroul meu: ce-și fac oamenii unii altora, din lăcomie și ură! Pentru mălai! Pentru putere! Din ranchiună! Din nimic! La ce cazne îl supun pe un șvarțer ca să-i stoarcă ipoteca pe-o casă! Omul are nevoie de ceea ce taică-meu numea o umbrelă pentru vreme ploioasă - și ar trebui să-i vezi pe porcii ăia cum îl mai terorizează! Și vreau să zic că-s porci adevărați, meseriași! Cine crezi că a convins băncile să înceapă recrutarea de negri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de orchestră, guristul, comicul și maestrul de ceremonii al hotelului din stațiunea montană unde își petrec vacanțele ai mei. Mai presus de toate, faptul că a fost crescut în puf, la adăpost de nevoi, deasupra magazinului de pantofi ai lui taică-su, din Camden. În ultimul ceas de lumină al unei după-amieze de decembrie, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă - aveam douăzeci și trei de ani, pe vremea când scriam și publicam primele nuvele și, asemenea multor eroi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
permis să lucreze și să ducă o viață de familie exact ca și până atunci. Dragă Zuckerman, După cum știi, în trecut, faptele au fost întotdeauna însemnări de bloc-notes, felul meu de a da naștere ficțiunii. — O să le notez. Tu începi. Taică-meu își pierduse aproape complet vederea la ochiul drept până la vârsta de optzeci și șase de ani, dar, altminteri, părea să se bucure de o sănătate extraordinară pentru un om de etatea lui, când a avut căderea aceea incorect diagnosticată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

pe nume Caprifoi, care poartă doar o basma albă, vorbește despre viețile anterioare. Și Helen zice: — Dar nu vi se pare că reîncarnarea este doar o altă formă de amânare? Când mâncăm? întreb. Și Mona zice: — Doamne, parc-ați fi taică-meu! O întreb pe Helen cum face de se abține să nu-i omoare pe toți. Helen ia încă un pahar de vin de pe consolă, zicând: — Toți ăștia de-aici - le-ai face un bine dacă i-ai omorî. Bea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

joc, întărîtată, lipită de el se pare că gelozia e mai eficientă decît coniacul. Rîsul femeii, semn că i-a descoperit momentul de cădere, aduce în mintea lui Radu imaginea găleții răsturnate și-i trimite în urechi amintirea înjurăturilor lui taică-său, dimpreună cu zornăitul lanțului, cînd vaca s-a speriat și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au spus c-a plecat spre autogară, vine cu cursa rapidă. Vezi că te-a căutat Doinița pe-aici. Dacă nasu-mi nu mă-nșeală, am mirosit că mica petrecere de după spectacol o facem la ea acasă. Da, murmură Mihai roșind taică-su... Bine. Nu-i rău. Da' sper că n-o faci de oaie anunțîndu-ți logodna, ca-n filmele proaste. Evenimentele cu tam-tam sînt de obicei găunoase. Pînă vine vinul, surîde secretarul bem o vodcă? Bem zice Mihai, ieșind să coboare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sat, au întrebat al cui e calul, apoi i-au pus automatul în spate și l-au dus pe imaș. Cineva, între timp, mînase calul într-o pădure de salcîmi și-au început cu toții să-l caute. Cu primul prilej, taică-su a șters-o din fața puștii, întorcîndu-se în sat a doua zi spre seară, călare, cu piedica metalică pe umăr. Pe vremea cotelor, piedica a stat la porțile mari, că, de cîte ori venea perceptorul să scoată din ogradă căruța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]