570 matches
-
Odorico da Pordenone, De rebus incognitis, Impressus Esauri, 1513, cap. 21, p. 15) Într-o zi, pe la sfârșitul lui ianuarie, treceam pe Via Marchese Gualdi, unde-mi parcasem mașina, și-l văzusem pe Salon ieșind de la Manuzio. „Am stat la taifas cu amicul Agliè“, Îmi spusese el. Amic? Din câte Îmi aduceam aminte de la petrecerea din Piemont, Agliè nu-l agrea. Salon era oare cel care-și vâra nasul la Manuzio sau Agliè Îl folosea pentru cine știe ce contacte? Nu-mi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trupul Într-o celulă de grăsime și orice milimetru furat din tihna trupului sfîrșește În spațiul corporatist. CÎndva, existau vapoare cu cabine luxoase, trenuri cu minunate vagoane de dormit și avioane cu saloane elegante În care doamne zvelte stăteau la taifas cu domni arătoși, sorbind cocktailuri din pahare de cristal. Călătoria era, În sine, o aventură demnă de invidiat, deși, de bună seamă, doar celor bogați le dădea mîna să călătorească. Masele fără lețcaie stăteau acasă. Ce s-a Întîmplat? CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cum îl cheamă pe cel mic? Când desculț, când în conduri, El cutreiera păduri, Luminând precum un astru Lacul codrilor albastru. O, dar nu v-am întrebat: Care babă intră-n sat? Am mai stat noi într-o vară La taifas, în mod precis: Topîrceanu a mai scris „Rapsodii de...” Acum gândul mă îndeamnă Să vă spun, cât nu-i târziu, Că acest poet hazliu A scris „Rapsodii de...” Mai țin minte că fătuca Parcă se numea Lizuca, Dar nu-mi
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
cât nu-i târziu, Că acest poet hazliu A scris „Rapsodii de...” Mai țin minte că fătuca Parcă se numea Lizuca, Dar nu-mi amintesc de fel Cum îl cheamă pe cățel? Am mai stat și-acum un an La taifas și la povești: Spune tu, de-ți amintești, Cum se cheamă acel han? Precizez, de bună seamă, Că-ntrebarea mea nu-i vană: Voi să-mi spuneți cum o cheamă Pe oița năzdrăvană? Câți meșteri s-au dus Pe Argeș
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
o poți pune cu ghiocul - Ea cu greu își află locul. La sfârșit de uliță Șade ca o suliță. Un cârlig se proțăpește, Parcă-ar vrea să prindă pește. Dacă-n față-și are masul, Semn e c-a-nceput taifasul. Dacă-i mică, negreșit, Două vorbe a unit. Uneori, între cuvinte, Cade-o lacrimă fierbinte. Câte una mai fudulă Poartă-ntr-una o căciulă. Parcă-ar fi o cobiliță Care stă pe verticală; După ea, o vorbuliță Nu-i deloc o vorbă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
era destul de sobră. Mai precis, se culcase cu două femei și avea 32 de ani. Uneori îl apuca demența, gândindu-se la această parte întunecată a vieții lui. Prima oară fusese în timpul facultății. Hălăduia prin oraș, pe la Terasa actorilor, la Taifas, prin Cișmigiu, și în unul dintre aceste locuri o cunoscuse pe Cateluța, o femeiușcă vioaie, blondă și care vorbea fără oprire. Povestea că își petrecuse trei zile în Buftea, la un film al lui Daneliuc, în care juca un rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ne încântă cu recitalurile lor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțină pudră pe fețișoara ei și parcă deodată s-au auzit niște șușoteli. Știi cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce și-a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sunt absolut fierți. BĂRBATUL CU BASTON: Normal. Vezi că iar am coborât bidonul. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu-l văd. BĂRBATUL CU BASTON (Furios, schimbă fântâna.): Da’ termină cu palavrele că se-ntunecă. N-au decât să stea ei la taifas dacă vor. D-aia nu vine la ei, pentru că stau la taifas și țin fântâna vraiște. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu’? VOCEA BĂRBATULUI CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bidonul. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu-l văd. BĂRBATUL CU BASTON (Furios, schimbă fântâna.): Da’ termină cu palavrele că se-ntunecă. N-au decât să stea ei la taifas dacă vor. D-aia nu vine la ei, pentru că stau la taifas și țin fântâna vraiște. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu’? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLPRIE: Naiba să-l ia de bidon! Văd ca nu ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fântâna.): Da’ termină cu palavrele că se-ntunecă. N-au decât să stea ei la taifas dacă vor. D-aia nu vine la ei, pentru că stau la taifas și țin fântâna vraiște. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu’? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLPRIE: Naiba să-l ia de bidon! Văd ca nu ești în stare să cobori un bidon. BĂRBATUL CU BASTON (Bodogănind, schimbă fântâna.): Eu nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fim prieteni... Să ne povestim viețile... CĂLĂUL (Ia foaia din mâna COLONELULUI și i-o întinde lui ARTUR.): Poftim, rupeți-o cu mâna dumneavoastră! COLONELUL (Către ARTUR, după ce a rupt-o.): Sunt fericit că v-am cunoscut. Să stăm la taifas, să stăm la taclale... Spuneți-ne tot, povestiți-ne viața dumneavoastră trepidantă, povestiți-ne-o secundă cu secundă... ARTUR: Nu știu dacă mai am timp... COLONELUL (Către CĂLĂU.): Cât mai are? CĂLĂUL: Câteva minute. COLONELUL (Către ARTUR.): Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aibă grijă de ei, să se ocupe de soț, să cultive pământul atunci când îl au, să aducă apă și lemne, să ridice colibe, să care poveri... Bărbații nu fac decât muncile nobile: să pescuiască, să vâneze și să stea la taifas ore întregi. Merg și la război; război care le servește, în primul rând, ca să facă rost de noi femei. Fiecare războinic are atâtea femei câte poate cumpăra sau fura de la triburile rivale, deși străinele nu sunt cu adevărat nevestele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Sau nu-i așa? Nu știu ce să răspundă. Se scărpină în cap și alese să ridice din umeri. Așa ar trebui să fie, dar ei spun altceva... José Correcaminos păru descumpănit. Se îndreptă spre ai săi și începu să stea la taifas pe limba lor. După câtva timp, se întoarse din nou: — Tratatul spune că yubani-i au dreptul să-i ucidă pe cei care le năpădesc pământurile... Legea noastră este lege. Ce o să se întâmple dacă-i ucidem pe oamenii ăia? — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
după ce-și va fi pierdut până și amintirea adevăratei eternitați, a primei sale fericiri, îsi va întoarce privirile spre universul temporal, spre acest al doilea paradis din care a fost izgonit. BIBLIOGRAFIE Opera: Capra, Fritjof - Taofizica, Editura Tehnica, colecția Taifas, București, 2004 Chevalier, Jean, Alain Gheerbrant - Dicționar de simboluri, Editura Artemis, 2008 Dan, Sergiu Pavel Proza fantastică românească, Editura Minerva, București, 1975 Eliade, Mircea Nopți la Serampore, Editura Cartex, București, 2004 Eliade, Mircea Secretul doctorului Honigberger, Editura Cartex, București, 2004
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
ne încântă cu recitalurile lor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțină pudră pe fețișoara ei și parcă deodată s-au auzit niște șușoteli. Știi cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce și-a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
își pot permite scurte întrevederi prin care să se elibereze de stresul cotidian și săși mai încarce câte puțin bateriile. De un astfel de moment profită și doctorul Emilian Grigore care, printr-un semn anume, își invită prietenul la un ,,taifas de taină”, cum îi plăcea lui să spună... - Eugene, nu ai idee ce ai pierdut! Nu-ți poți imagina, ascultă la mine! rosti Emilian în șoaptă, deși simțea nevoie să explodeze în cuvinte. - Hai, nu mă fierbe! Care-i treaba
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Diferența dintre ei era de 3-4 ani așa că nu se putea abține, râdea de năzbâtiile lor însă Stani vroia să glumească toată ora ea să predea și din acest diferend nu puteau ieși, decât ei să stea în spate la taifas iar ea cu francezii s-au dus mai în față. Clasa era mică și el râdea tare și zgomotos ea furioasă a găsit la îndemână un pix pe care i-l aruncă direct în frunte și îl întreabă: - Ți-a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
muzica ușoară pusă destul de tare. Le plăcea gălăgia litoralului în vacanță vara, se simțeau în formă. Era una din acele nopți blânde, minunate cum numai pe malul mării poți întâlni. Rezemau din picioare zidurile sau stau jos pe trotuar, la taifas. Malvina a venit imediat spre ei, fericită că o vede și se așează lângă ei. Laur își întreabă amicii: Îl știți pe Panaitescu, profesorul de franceză? - Da ! Este profesor în continuare la Școala generală numărul 13! - Și eu am făcut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dialogul, voința de a comanda și de a se supune subminează plăcerea de a vorbi. Cît despre libertate, lucrurile sînt cît se poate de clare: despoții se tem de conversație, o supraveghează, împiedicîndu-și prin toate mijloacele supușii să stea la taifas. Orice guvern care va dori să rămînă stabil, să țină ferm în mînă pîrghiile Statului, va trebui să o interzică pur și simplu, să supravegheze și să otrăvească plăcerea pe care ea o poate procura. În Franța mai ales, scrie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a schimbat, Prin soarele lui York, În toi de vară; Iar norii toți, ce casa ne-o striveau, Sunt Îngropați În sânu-adânc al mării. Purtăm pe frunți cununi de biruință; Din ciunte arme am făcut trofeu; Din aspre trâmbiți, vesele taifasuri; Din marș războinic, pași suavi de danț. Brăzdatul Marte chipul și-l descruntă, Și-acum, În loc să sperie vrăjmașii, Încălecat pe cai Împlătoșați, El dănțuie-n iatacuri de domnițe La mângâiosul cântec al lăutei. Dar eu, ce nu-s strunit pentru hârjoane
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Da, eu, În piuitul slab al păcii, Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel Decât privindu-mi umbra lungă-n soare Și cugetând la strâmbăciunea mea. Deci, cum nu pot să fiu nici curtezan, Nici să mă-mbii la galeșe taifasuri, Mi-am pus În gând să fiu un ticălos, Urând huzurul zilelor de azi. Urzeli am Înnodat, prepusuri grele, Prin bete profeții, scorneli și vise, Pe rege și pe Clarence, frații mei, La ură să-i asmut, mistuitoare 1. Richard
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
trebuia să fie informat și critic, ca și al ei, dar trebuiau să recunoască că nu ei erau făurarii cuvintelor și că scrierea, așa cum romancierul Laurence Stern remarcase zeflemitor în Tristram Shandy, era doar un tip de conversație bine condusă. Taifasul, o bună conversație, constituia tocmai substanța orelor ei libere, budinca zilei. Grace nu a fost numai un ascultător desăvârșit în anii cei buni, ea știa cum s-o facă pe Marguerite să se simtă fericită spunând povești, și știa cât
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
bucure: Acum pot să spun că e vindecat!". Rabelais consideră suficient acest năstrușnic mod de a capta interesul lectorilor, așa că purcede imediat la descrierea amănunțită a celor văzute de Epistemon-martorul "când s-a întâlnit cu diavolii și a stat la taifas cu Lucifer". Din start, desacralizarea temei Infernului este anunțată prin schimbarea statutului "locuitorilor" acestei lumi, căci "dracii sunt oameni cumsecade" și "n-o duc chiar atât de rău cum își închipuie lumea". O suită de tablouri enumerative, care detaliază condiția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Sunt destui care s-o facă. El trebuie să-i învețe pe semeni, cu ajutorul ceaslovului și prin exemplu personal, să trăiască curat! Atunci a înțeles și de ce învățătorul s-a bucurat atât de mult, când s-au întâlnit. * * * Stând la taifas cu sine însuși, Bidaru nici nu observă că trecuse de zona afectată de furtună și că un nou peisaj însorit, chiar uscat, fără urmă de ploaie, i se înfățișă în toată splendoarea și măreția. Cât vezi cu ochii culturi de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care strămoșii noștri, ascunși prin peșteri, ar fi fost invidioși. Sau ar putea fi vorba și de fascinația pe care ne-o inspiră tehnologia, butonând pe nerăsuflate pe smartphone uri, tablete și laptop uri pentru a schimba niște opinii în locul taifasurilor din piața centrală a orașului, așa cum se petrecea odinioară. Dar tehnologia nu înseamnă doar binefaceri, ci și riscuri, ceea ce presupune o responsabilitate în utilizarea ei. A apărut și s-a dezvoltat în Occident, unde, sub perfecționarea continuă a metalurgiei, războinicii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]