482 matches
-
Ușa era descuiată. Am deschis-o și am intrat. Singura lumină din Încăpere venea de la televizor, care era dat extrem de tare. Când am intrat, am dat cu ochii de vechiul portret al patriarhului Athenagoras, pe care Desdemona Îl salvase din talciocul din curte cu mulți ani În urmă. Într-o colivie de lângă fereastră, un papagal verde, ultimul supraviețuitor al fostei crescătorii de păsări a bunicilor mei, se mișca de colo colo pe stinghia din lemn de balsa. Se mai vedeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și lătrat de turme de câini. Și totuși, asta am făcut, zece ani, zi după zi: am fost acolo, ducând copiii la pădurea Andronache, traversând calea ferată plină de păcură, făcând meditații peste meditații ca să pot supraviețui... Duminicile mergeam la talciocul popular de la 38 Râul Colentina, vindeam și cumpăram discuri în coperți jerpelite, cărți, țoale, dar mai ales căscam gura la tot ce era etalat pe jos, într-o mizerie apocaliptică, într-o mare de lume. Tocmai în acești ani, cei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
apoi, închipuindu-și că vorbește românește, și, ca de obicei, și-a răspuns singur: "Bine!" L-am întrebat și eu, cu singurele cuvinte sârbești pe care le știam (de la vărul meu din Banat, care-și cumpăra blugi de la sârbi în talciocul din Timișoara): "Ama ița?" (ai pantaloni?) Am început să rî-dem și, după ce ne-am umplut ceștile cu cea mai minunată 217 cafea pe care am băut-o vreodată, ne-am întors la măsuță, unde am găsit formația noastră obișnuită: Antonio
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
figură echivocă. „Veniți peste trei zile...!” Tony Pavone văzu negru În fața ochilor. „Cum adică...?” Laboranta cu un calm enervant preciză. „Dactilografa e plecată În concediu!” „O bat eu la mașina de scris...” - se oferi Atena. „Vă rog, aici nu-i talcioc? - se stropși laboranta trântindu-le ușa În nas. Atena izbugni În plâns. „Nemernica, ar trebui reclamată...!” „Cui...!?” - zâmbi amarnic Tony Pavone, luând-o de braț și Îndreptându-se către ieșire. În definitiv, ce mai conta trei zile? Chinuitoare aceste trei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așteptați ca iarba de leac cu informațiile prețioase, care, spre norocul nostru, ne-au ajutat să surprindem trupele inamice. Cu cât se apropia lăsarea la vatră, din februarie 1972, ieșeam cu bilet de voie duminica în oraș, luând la țintă talciocul vestit de la Pâncota, amplasat la periferia Aradului, unde se găsea o gamă variată de mărfuri occidentale, la modă atunci: blugi Levi Straus sau Lee, jeanși raiați, cizme de piele ciocate, malete pe gât, cămăși și geci de blugi. Eliberat cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pentru ce merită să trăiești - spune orice, mă imploră ea. Nu trebuie să fie neapărat pentru dragoste. Poate fi orice! zise ea gesticulând spre diferite obiecte aflate în încăperea mizeră, dramatizând splendid propriul meu sentiment că lumea este un imens talcioc. O să trăiesc pentru scaunul ăla, țipă ea, pentru poza aia, pentru țeava de la cazan, pentru divanul ăla, pentru crăpătura aia din zid! Spune-mi să trăiesc pentru ea și o voi face! În mine s-au încleștat acum mâinile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să ridice problema ruperii de Rusia. „De ce noi siberienii, care avem gaze și petrol, trăim atât de prost?”. Presa rusă arată că petrodolarii se depun în afara țării, că nu au de-a face cu interesele țării. Energia și mentalitatea de talcioc - Aici avem un alt paradox despre care ați tot vorbit, afirmând că Rusia nu are hidrocarburi pentru propriul consum. Cum poate Rusia să salveze Europa? Nu are suficiente resurse energetice! Și că asta ar explica de ce Rusia vrea contracte pe
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Cum poate Rusia să salveze Europa? Nu are suficiente resurse energetice! Și că asta ar explica de ce Rusia vrea contracte pe termen lung pentru beneficiari foarte fermi! - Simplificând forțat, putem spune că avem de a face cu o mentalitate de talcioc! Rusul a înțeles că poate face mare gheșeft, dar nu-i ajunge marfa. Și atunci, ia marfa dintr-un loc și o duce în altă parte, unde este cerere. Rusia a înțeles că poate ține în șah Uniunea Europeană cu gazele
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
unde este cerere. Rusia a înțeles că poate ține în șah Uniunea Europeană cu gazele și cu petrolul, dar nu are marfă suficientă! Și vrea s-o ia de la central-asiatici. Dar și aceștia s-au deșteptat și se duc singuri la talciocul european. Este corect ce susține președintele Traian Băsescu în acest sens. Trebuie să ne regândim consumurile proprii, să vedem apoi dacă nu putem importa și din altă parte, nu numai din Rusia. De ce rușii pot cumpăra de la algerieni, iar noi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
fapt, antroposofi de-ai lui Steiner, ceea ce îi înălța cu un grad), care m-au luat imediat în grijă, invitându-mă la cercul lor de preocupări. Cum eram fascinat de lumea cărților - încă de la navetele regulate ale mamei mele la Talcioc, pentru vânzări de ciurucuri și vestigii de „valoare“ -, am devenit foarte repede atent la ispitele antroposofiei, citind câteva cărți. Îmi aduc aminte că am fost profund impresionat de lectura unui autor, care a avut și el moda lui, Schuré, cartea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu o mulțime de oameni interesanți, artiști, scriitori, gânditori - mulți dintre ei se perindaseră prin casa noastră din Donici, unde ușile erau mereu deschise, când încă mama mea mai avea ce vinde și când, în multe ocazii, o însoțeam la talcioc, alt mediu prielnic de a gusta farmecul unei lumi pestrițe, alunecoase, în care existențele se amestecă și care te face să simți bazarul migrator al evenimentelor zilnice. Îmi aduc și acum aminte de colonelul Mareș, cu părul alb, pletos, și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lumi pestrițe, alunecoase, în care existențele se amestecă și care te face să simți bazarul migrator al evenimentelor zilnice. Îmi aduc și acum aminte de colonelul Mareș, cu părul alb, pletos, și puternic ca o fiară, care se plimba în talcioc pavoazat cu tot soiul de inscripții și anunțuri de vânzări, de dat lecții, de ocazii rare; pe pieptul, pe umerii și pe spatele lui curgeau o mulțime de sfori de care atârnau, bine legate, tot soiul de obiecte, zise de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cucoane și femei de fostă condiție i le încredințau Colonelului să fie vândute mai repede, în schimbul unui comision modest - colonelul Mareș având faimă de om modest și cinstit. Sau de domnul Nestor, fost ziarist, fratele arheologului, care frecventa mai puțin talciocul, dar vizita necontenit o mulțime de case, colportând știri, zvonuri, interese, intrigi și mai făcând, pe ici, pe colo, și câte o mică afacere din care-și avea și el un mic comision. Mă întreb dacă acești doi, despre care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mele, pe miraculoasa stradă Donici, care atunci era plină de copii. Aici, mama mea, devenită șeful familiei, trăia din vânzări, și a avut ce vinde timp de câțiva ani, mobilă, bijuterii, orice. Era și epoca în care am cunoscut fascinația talciocului, cu ocupat loc devreme, cu tot spectacolul de atunci, când oamenii mai aveau încă destule lucruri de valoare de vândut, cu samsari, misiți, vânzători de apă (era greu să ți procuri apă de băut la talcioc), de cărți interzise (romanul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care am cunoscut fascinația talciocului, cu ocupat loc devreme, cu tot spectacolul de atunci, când oamenii mai aveau încă destule lucruri de valoare de vândut, cu samsari, misiți, vânzători de apă (era greu să ți procuri apă de băut la talcioc), de cărți interzise (romanul Cămașa lui Hristos, un fel de producție pe gustul cartierului, costa o avere), cu oameni sandvici, care se plimbau prin talcioc purtând pe ei, legate cu sfori, anunțuri și obiecte de valoare. Aproape în fiecare seară
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cu samsari, misiți, vânzători de apă (era greu să ți procuri apă de băut la talcioc), de cărți interzise (romanul Cămașa lui Hristos, un fel de producție pe gustul cartierului, costa o avere), cu oameni sandvici, care se plimbau prin talcioc purtând pe ei, legate cu sfori, anunțuri și obiecte de valoare. Aproape în fiecare seară, casa din Donici se umplea cu prietenii și cunoștințele mamei mele, care nu era numai amfitrioană (casa din Donici devenise un fel de club), ci
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la București n-aveam nici o șansă în 1955. Mama mea nu o ducea deloc strălucit cu banii. Trăia din traduceri și lecții sporadice și din bruma de vânzări rezultând din mici rămășițe, vândute cu bucata, parte prin ocazii, parte la talcioc. Eram o povară pentru ea. Tatăl meu, în schimb, bun inginer, avea un post bun la Sibiu, recăsătorit și cu alți doi copii, locuind într o casă săsească confortabilă. Părinții mei nu s au înțeles niciodată, deosebirea de firi era
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca să fie vândută mobila mai prețioasă. Dar aici, să fim drepți, nu avea dreptate ! Nu prea am avut noi lucruri cu adevărat de valoare, și la acea vreme când se pusese problema să fie vândute, și la Consignația, și la talcioc s ar fi luat prețuri derizorii pe ele. Așa că probabil tot mai bine a fost că Muti a ținut cu atâta încăpățânare la lucruri. Și, ca să-i facă plăcere, a mers într-o după-amiază cu ea, să-și găsească tâmplarul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Adrian, pe rînd, și, mai ales, gumele străine cu surprize toate s-au adunat într-o mică sărbătoare. Bucuria copiilor fericirea părinților. Cînd voiau să se amuze și ei, Mihai și Ana mergeau la nudism. În sectorul femeilor se instala talciocul. Străinii vindeau orice, chiar și haine purtate. În învălmășeala de nuduri, Ana și Mihai se despărțeau și se regăseau mereu. De fiecare dată se uitau unul la altul și rîdeau. Trei zile la rînd, o blondă frumoasă a venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și că forța lui stă în capacitatea de a se menține neabătut în termenii codului. După care el e liber, dacă vrea, să-și tragă un glonț în cap. sâmbătă, 29 septembrie Astăzi, Heidelberger Herbst. În timp ce căscam gura prin Flohmarkt (talcioc), întins prin toate străduțele laterale ale "orașului vechi", la tot felul de obiecte vechi, urâte și tâmpite, adevărate epave ale "ustensilității", împiedicîndu-mă la tot pasul în marea de oameni, simt cum îmi revine răul din luna mai, tristețea aceea infinită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lecție de uitare Am păstrat un singur blestem: Poezia Umbră mea curge că ploaia Pe umerii vântului, La marginea lumii trece Înfricoșata mașină a tăcerii Cerul sălbatic și larg cât Însumi În ochi. Blestemul de duminică Duminică am trecut prin talcioc Salutari din rai celui ce a inventat Asemenea pozna plină de farmec Mă simțeam etern prin nimicuri Și iertam toată ipocrizia Acestor simpatici poeți potlogari. XXX Să te poți aruncă de la etajul zece Al unei cărți; Să auzi În tăcerea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lăsat acest volum, la nici 18 ani Împliniți. După sfârșitul sau, În condiții suspecte, În seara de 21 spre 22 decembrie 1986, Îi șosea pașaportul pentru plecarea definitivă În SUA. I-a rămas doar această carte („Duminică am trecut prin talcioc/ Salutari din rai celui ce a inventat/ Asemenea pozna plină de farmec”) și amintirea unui avid căutător de comori cărturărești. Alexandru Tăcu Zeletin, fost deținut politic, nepublicat vreodată În volum Înainte de 1989, mereu supravegheat de Securitate, mai cu seamă după ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
găsit bani sau bijuterii, am descoperit o notă din mai ’89 în care înregistrasem zvonurile ce circulau despre mine: „Am fost bătut cumplit și sunt în spital. Am fost bătut, desigur, pentru cele scrise în Drumul cenușii. Prețul cărții la talciocul din Cluj: 1000 de lei exemplarul. 150 de lei cititul cu împrumut, 200 de lei citit/ xerox-ul. Mi s-a retras romanul. Mi-am făcut acte de plecare definitivă din țară. Sunt agent de securitate, de aceea mi s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
spună noi și nu eu, ca să arate că nu e singur), nu după idealul burghez al zugrăvirii impasibile a ceea ce are turbure omul..." Mulți ani mai târziu, după ce trecuse prin alte aventuri sinuoase, l-am văzut într-o zi la Talcioc, vindea nu știu ce, rufărie intimă, pe care o primise nu știu de unde... Ținea în mâini delicatele mărfuri femeiești și e drept că nu mai striga, dar vroia să fie elocvent, de aceea l-am și zărit... "Și altceva, zic, nu mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]