754 matches
-
șaptea, În timp ce treceam pe lângă dulapurile lor, nu eram conștientă de toate acestea. Privesc acum În urmă (așa cum m-a Îndemnat doctorul Luce să fac) ca să-mi dau seama exact ce simțea Calliope la doisprezece ani privindu-le pe Brățările cu Talismane cum se dezbracă În lumina plină de aburi. Simțea oare vreun fior de excitare? Îi reacționa carnea sub apărători? Încerc să-mi amintesc, dar la mine nu ajunge decât un ghem de sentimente: invidie, În mod sigur, dar și dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de parcă erau adaptate pentru fecunditate, pentru procrearea În sălbăticie, lucruri care n-aveau nimic În comun cu mine, cea slăbănoagă, cea spână, cea domesticită. Mă grăbeam pe lângă ele cătrănită, cu urechile țiuindu-mi de gălăgia de acolo. Dincolo de Brățările cu Talismane treceam În zona următoare, a Acelor de Kilt. Cea mai populată Încrengătură din vestiarul nostru, Acele de Kilt ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și slabe, palide și pistruiate, punându-și ciorapii cu stângăcie sau trăgându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu stângăcie sau trăgându-și În sus lenjeria care le stătea prost. Erau exact ca instrumentele care ne fixau pliurile fustelor scoțiene: neînsemnate, mohorâte, dar utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și printre Acele de Kilt, Calliope se duse, șchiopătând, și mai adânc În vestiare. Acolo unde gresia de pe jos era crăpată și tencuiala era Îngălbenită, sub neoanele care pâlpâiau, aproape de țâșnitoarea cu bucata de gumă preistorică În grătarul de scurgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Kubek, care era cehoaică prin origine, și Linda Ramirez, jumătate spanioloaică, jumătate filipineză, care stătea nemișcată, așteptând să i se dezaburească ochelarii. Fete „etnice“,așa ni se spunea, dar cine nu era, la o adică? Nu erau și Brățările cu Talismane la fel de etnice În cele mai mici detalii? Nu erau la fel de pline de ritualuri și mâncăruri ciudate? De frazeologie tribală? Spuneau „hidos“ În loc de respingător și „aiurea“ În loc de ciudat. Mâncau niște sandvișuri mititele, fără crustă, din pâine albă - sandvișuri cu castraveți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
până atunci prin școală? În mod evident, nu era nouă la Baker & Inglis. Pantofii ei de piele aveau călcâiele turtite, așa Încât să-și poată vârî picioarele În ei ca În saboți. Era un obicei pe care-l aveau Brățările cu Talismane. Apoi, avea pe deget un inel vechi, cu rubine adevărate. Buzele Îi erau subțiri, austere, protestante. Nasul aproape că nici nu era un nas adevărat. Era doar un Început. Venea la oră În fiecare zi cu aceeași expresie distantă, plictisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ciudată, veche și moartă pe care o citeam. N-o interesa. Niciodată nu-și făcea lecțiile. Încerca să se strecoare cum putea prin cursul ăsta. Dădea rasol la lucrări și la teze. Dacă ar mai fi avut o Brățară cu Talismane alături, ar fi putut să formeze o facțiune separată și să-și alunge plictiseala schimbând bilețele Între ele. Singură, nu putea decât să lâncezească. Domnul da Silva a Încetat să mai Încerce s-o Învețe ceva și o asculta cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi Împins Întruna Înainte, pantofii turtiți i-ar fi zburat din ele. Acest lucru Îi scotea În relief mușchii gambelor. Și acolo avea pistrui. Era aproape ca un bronz. Alunecând, trecea pe lângă mine și vorbea cu o altă Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți-mi un anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur obiect al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus și alte lucruri interesante. Am Învățat despre Ionesco și teatrul absurdului. Și despre Andy Warhol și Velvet Underground. E greu de exprimat cât de Încântat a fost un puști ca mine, din mahalaua culturală, auzind asemenea fraze. Brățările cu Talismane voiau să pară că sunt a fi din Est și bănuiesc că preluasem și eu dorința asta. ― Ați trăit vreodată În New York? am Întrebat. ― Da, pe vremuri. ― Tocmai am fost și eu la New York. Mi-aș dori să trăiesc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al lighioanelor, dacă îl porți la gât. La prețuri colosale, pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de balsamuri și talismane: flacoane cu licori miraculoase, iconițe tămăduitoare din corn de inorog făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
al lighioanelor, dacă îl porți la gât. La prețuri colosale, pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de balsamuri și talismane: flacoane cu licori miraculoase, iconițe tămăduitoare din corn de inorog făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Încetase să se mai lupte cu ei. Îi lăsa să stea cu căștile la urechi și să citească benzi desenate în timpul orelor. Și dacă nici măcar nu încerca să-i învețe ceva, atunci care mai era sensul? Connolly fusese singurul ei talisman împotriva plictiselii de la St George. Acum că-l alungase, nu prea mai știa de ce se mai chinuia cu această slujbă. Într-o după-amiază, la vreo trei săptămâni de când Connolly încetase s-o mai asalteze, mergea pe terenul de joacă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Aiax din Salamina, nici furia lui Agamemnon sau viclenia stăpânului Zeus nu-l pot descumpăni; Cu răsuflarea lui topește glonțul. Vă vorbesc despre mama mea care cuprinde trecutul prezentul și viitorul într-o singură bătaie de. Mama mea care este talismanul meu și-n trupul căreia stă toată grația alchimiei. Vă vorbesc despre mama mea care a inventat paradisul pentru a-și ascunde durerea. Dumitru ISTRATE Cel mai frumos poem despre Dumnezeu Te iubesc, Doamne Ca pe plapuma mea De care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
împopoțonată din cap până la vârful condurilor cu mătăsuri vechi și mototolite de toate culorile, îmbibate de prafuri frumos mirositoare. Avea obiceiul să treacă să mă vadă - Domnul să aibă milă de sufletul ei, oriunde s-ar afla! -, aducând spre vânzare talismane, brățări, parfumuri cu aromă de lămâie, de ambră, de iasomie sau de nufăr, și oferindu-se să ghicească viitorul. A băgat pe dată de seamă că aveam ochii roșii, așa că, fără să fie nevoie să-i spun de ce eram nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
perioada imediat următoare înțărcatului, spre sfârșitul primului an de viață? Lipsiți de laptele matern, mulți copii nu izbutesc să supraviețuiască prea mult, de aceea s-a împământenit obiceiul să li se agațe, în chip de protecție, amulete din jais și talismane, înfășurate în punguțe din piele și conținând uneori fraze misterioase, reputate pentru puterea lor de a-l ocroti de deochi și de boli pe cel care le purta; un anume talisman, numit „piatra lupului“, avea chiar darul de a îmblânzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
agațe, în chip de protecție, amulete din jais și talismane, înfășurate în punguțe din piele și conținând uneori fraze misterioase, reputate pentru puterea lor de a-l ocroti de deochi și de boli pe cel care le purta; un anume talisman, numit „piatra lupului“, avea chiar darul de a îmblânzi animalele sălbatice pe capul cărora era pus. Într-o vreme când nu era lucru rar să dai nas în nas cu lei fioroși în regiunea Fès, mi s-a întâmplat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nas cu lei fioroși în regiunea Fès, mi s-a întâmplat să regret că nu aveam „piatra“ asta la îndemână; numai că nu cred că m-aș fi încumetat să mă apropii îndeajuns de acele fiare pentru a le pune talismanul pe coamă. Oamenii evlavioși consideră asemenea credințe și practici drept contrare religiei, dar propriii lor copii poartă adesea amulete, căci acești oameni de treabă cu greu izbutesc să-și aducă la dreaptă chibzuință nevestele sau mama. Eu însumi, de ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aurul meu. Ziua în care au început lucrările a fost una dintre cele mai somptuoase din viața mea. În amurg, înconjurat de un roi de lingușitori, m-am dus să așez la temelie, în cele patru colțuri ale viitoarei construcții, talismane de preț și șuvițe de păr de copil, cu grijă tăiate de pe capul fetiței mele; devenisem dintr-odată sensibil la magie și la superstiții, lucru de care eu eram cel dintâi uimit. Asta e, desigur, ceea ce-i paște pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moment prielnic, Angelica a pătruns, grație inelului său, nevăzută în castel, într-un moment când porțile se deschideau spre a primi o altă victimă. Aici ea a dezlegat repede vraja sub care se afla Roland și ceilați, atingându-i cu talismanul ei. Dar Florismart nu se afla acolo. El fusese predat Faleriei, o vrăjitoare cu mult mai puternică. Angelica i-a rugat pe prizonierii salvați s-o ajute să-și recucerească regatul și împreună cu ei a plecat spre Albracca. Sosirea lui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-l ucidă. Roland o apucă însă de păr, și în vreme ce ea cânta din ce în ce mai tare - cântecul fiind singura ei armă - i-a tăiat capul. Apoi, urmând sfaturile cărții, s-a uns din cap până-n picioare cu sângele ei. Protejat de talismanul său, el a luptat rând pe rând cu toți monștrii puși să apere pe vrăjitoare și grădina ei, iar în cele din urmă s-a văzut din nou la locul unde o legase pe Faleria de copac și care sta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
momentul în care se va fi amestecat cu lumea din afară. Dar pentru a spulbera farmecele lui Atlantes și scoaterea lui Rogero din ascunzătoarea sa nu exista decât un singur mijloc. Acesta era un inel al Angelicăi, prințesa Cathay-ei, un talisman împotriva tuturor vrăjilor. Dacă se putea dobândi acest inel, totul avea să meargă bine; fără el, întreprinderea era o nenorocire. Rodomont a întâmpinat cuvintele bătrânului profet cu dispreț, și desigur, că ele ar fi avut prea puțină greutate în sfat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apoi să ajungă la marginea mării și, găsind un vas ce sta gata de plecare, s-a îmbarcat sosind în scurt pimp la Biserta, în Africa. Aici el a fost întâmpinat de Agramant, care deabia aștepta să pună mâna pe talismanul care trebuia să spulbere vrăjile lui Atlantis și să-l aducă pe Rogero în rândurile sale. Piticul a îngenunchiat înaintea regelui și i-a pus în mâini inelul, iar Agramant, drept răsplată l-a încoronat ca rege al Tingitaniei. Toți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca focul. Razele ce țâșneau din această piatră erau de ajuns pentru alumina acel loc de beznă unde soarele nu pătrundea niciodată. N-am putea spune, însă, dacă lumina aceea era efectul unei fosforescenți a pietrei însăși sau a numeroaselor talismane cu care era încrustrată. Imediat ce Bradamanta a pășit pragul acestui loc sacru spiritul vrăjitorului a întâmpinat-o cu glas ferm și deslușit. -Facă Domnul ca planurile tale să izbutească, o, castă și nobilă fecioară, viitoare mamă de eroi care vor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
timp Alcina, cu toate forțele pe care le putuse aduna, și-a părăsit palatul în urmărirea cavalerului. Melissa, rămasă în urmă a folosit acest prilej pentru a cutreiera palatul, la adăpostul inelului său. Ea a desfăcut, unul după altul, toate talismanele și toate farmecele pe care le-a găsit, sfărâmând pecețile,arzând chipurile și desfăcând toate nodurile vrăjitorești. Apoi trecând peste câmpii, ea a descântat toate victimele prefăcute în copaci, fântâni, bolovani sau animale. Văzându-se dezlegați de vrajă, toți cavalerii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la rugat s-o poarte întotdeauna cu sine, în amintirea ei. În afară de aceasta, i-a mai făcut un dar care depășea tot ceea ce mâna omenească poate face, dar care în aparență, nu era decât un simplu corn. Protejat de aceste talismane, Astolfo mulțumi bunei zâne, își luă rămas bun de la ea și a pornit spre Franța. A călătorit cu bine și ajungând în portul de destinație mulțumi bunilor marinari continuându-și drumul pe uscat. Cutreieră munți și văi, întâlni adesea bande
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la rugat s-o poarte întotdeauna cu sine, în amintirea ei. În afară de aceasta, i-a mai făcut un dar care depășea tot ceea ce mâna omenească poate face, dar care în aparență, nu era decât un simplu corn. Protejat de aceste talismane, Astolfo mulțumi bunei zâne, își luă rămas bun de la ea și a pornit spre Franța. A călătorit cu bine și ajungând în portul de destinație mulțumi bunilor marinari continuându-și drumul pe uscat. Cutreieră munți și văi, întâlni adesea bande
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]