478 matches
-
Asiriei a adunat oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvaim și i-a așezat prin cetățile Samariei în locul fiilor lui Israel.” (Regii II 17:23-4) i respectă Pentateuhul, dar resping celelalte cărți ale Bibliei și Talmudul. Ei înșiși își spun "Bene Israel" („fiii lui Israel”) sau "Șomerim" („cei ce respectă legea”). Pentateuhul samaritean este scris în alfabetul paleo-ebraic din secolul al II-lea î.Hr. și se deosebește în mai multe rânduri de textul Torei. Spre deosebire de Decalogul
Samariteni () [Corola-website/Science/316201_a_317530]
-
de români. Numele Bar Kohba a devenit cunoscut din surse creștine. El este menționat, de exemplu, Βαρχωχεβας, de către Eusebiu din Cezareea (Istoria ecleziastica 4:6.2). Sursele antice evreiești îl amintesc că Ben Kosva sau Ben Koziva (de pildă în Talmud, Tratatul Sanhedrin 93b, Babă Kama 97b, Eikha Rabba capitolul 2). Cercetări arheologice, care au găsit în Deșertul Iudeei, mai ales în peștera cu scrisori de la Nahal Hever, scrisori scrise de el sau care îi erau adresate sunt semnate Shimon Bar
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
legi adoptate de împărații români au trezit motivația pentru o nouă răscoală a evreilor. Historia Augusta, Hadrian 14.2, menționează că împăratul Adrian a interzis evreilor să-și circumcidă copiii. La fel, tratatele „Avodá Zará” 8b ;i Sanhedrin 14a din Talmudul babilonean, amintesc că autoritățile române au interzis evreilor să numească judecători din rândurile lor în litigii de despăgubiri și amende. După informația din Cronică lui Eusebiu, răscoală evreilor sau a iudeilor a izbucnit abia în anul 16 al domniei lui
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
fost scrisă în primele secole ale mileniului I d.Hr. și are ca punct de plecare Tora, în ,(Pentateuhul). Cărturarul Avraham ibn Ezra (1092/1093? - 1167) a scris comentarii asupra Bibliei. Rabinul Rashi (1040 - 1105) a scris primul comentariu complet al Talmudului. Marele filozof Moise Maimonide (1135 - 1204) a realizat diverse exegeze ale scrierilor sacre, din care se remarcă opera sa principală "Călăuza șovăielnicilor", publicată în arabă. Alți mari scriitori ai acestei perioade au fost: Solomon ibn Gabirol (cu celebra sa lucrare
Literatura ebraică () [Corola-website/Science/321044_a_322373]
-
și o ia de soție. Copilul acestora, Oved, va fi bunicul regelui David, suveran al întregului popor evreu. După propoziția cu care începe povestirea, actiunea se desfașoară în Epoca Judecătorilor, înainte de înființarea regatului ebraic antic unificat. Cartea Bava Batra din Talmudul babilonean o plasează în vremea judecătorului Ibtzan (Ibțan) (și chiar identifică personajul Boaz cu acest judecător. Sulul lui Rut se încheie cu o listă genealogică în care este menționat regele David ca urmaș al lui Rut și Boaz. Talmudul, respectiv
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
din Talmudul babilonean o plasează în vremea judecătorului Ibtzan (Ibțan) (și chiar identifică personajul Boaz cu acest judecător. Sulul lui Rut se încheie cu o listă genealogică în care este menționat regele David ca urmaș al lui Rut și Boaz. Talmudul, respectiv cartea Bava Batra atribuie cartea prorocului Samuil (Shmuel). Unii cercetători ai Scripturii au apreciat în trecut că „Meggilat Rut” a fost scrisă în timpul celui de al Doilea Templu. Așa credea istoricul Heinrich Tzvi Graetz, care era de părere că
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
Shavuot din două motive principale: acțiunea ei se petrece în vremea secerișului, care este cea a sărbătorii Shavuot, iar regele David, strănepotul lui Rut, ar fi murit într-o sâmbătă în timpul acestei sărbători. Aceasta din urmă explicație se găsește în Talmudul palestinian (Talmud Yerushalmi) și în cartea Midrash Rut Raba. Dupa o tradiție târzie, a cărei surse sunt neclare, David chiar s-ar fi născut de Shavuot. Alte conexiuni cu Shavuot, ar fi faptul ca un subiect central al povestirii lui
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
contemporan. La sfârșitul secolului al XIX-lea existau în Hârlău cinci sinagogi, printre care și Sinagoga Mare (construită la începutul secolului). Comunitatea dispunea de o brutărie care producea pâine nedospită (matza), o baie rituală, un abator și o școală de Talmud Tora. Printre rabinii comunității evreiești din Hârlău au fost Haim Itzhak Aizikson (născut la Hârlău în anii '80 ai secolului al XVIII-lea și decedat la 72 ani; a fost un cunoscut rabin hasidic), Israel Aizikson (fiul lui Haim Itzhak
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
de studiu intens în școlile religioase superioare de tip ieșiva. În general, Halahá cuprinde aplicarea practică a poruncilor (fiecare dintre ele cunoscută ca o mițvá) din Torá in sensul larg, și cum au fost dezvoltate în literatura rabinică ulterioară. Potrivit Talmudului (tratatul Makot), există 613 mitzvot ( "porunci") în Tora, în ebraică acestea sunt cunoscute sub numele de Taryag mitzvot תרי "ג מצוות. Sunt definite 248 de porunci pozitive și 365 porunci negative, completate cu încă șapte mițvot legiferate de rabinii din
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]
-
Poartă Văii - Shaar Hagay Descrieri ale Gheenei ca loc de pedepsire sau nimicire a păcătoșilor apar frecvent în Mishna, în tratatul Nashim, Kiddushin 4.14, în Pirjei Avot 1.5, 5.19, 20, în Tosefta - Bereshit 6.15 precum și în Talmudul babilonean. Rosh Hashana 16b:7a, Bereshit 28b. Geyhinom este considerat un loc de genul Purgatoriului în care cei păcătoși suferă până ce își ispășesc păcatele. Chiar s-a apreciat că timpul maxim pe care un păcătos îl petrece în Geyhinom este
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
a apreciat că timpul maxim pe care un păcătos îl petrece în Geyhinom este de un an. Dar există patru persoane care nu vor avea parte de Lumea de apoi (Olam haba) și anume Doeg edomitul, Ahitofel, Balaam și Gehazi. (Talmudul babilonean, tratatul Sanhedrin 7, cap.11 Helek Gheena sau Geyhinom a devenit în tradiția evreiască o metonimie pentru Iad sau orice alt loc de pedeapsă din viața de apoi. Explicația tradițională după care ideea Gheenei de foc a judecății provine
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
de etnie evreiască a scăzut în 1924 la 2.500 (30.4% din populația orașului). În perioada interbelică au funcționat aici 10 de case de rugăciune, un abator ritual de vite și de pui de găină. Se organizau cursuri de Talmud Tora. Pentru evreii nevoiași existau societățile caritabile "Lemaan Hatsedek", "Yad Harutsim" și "Nosei Hamita". În anul 1930, populația orașului Siret era de 9.905 locuitori, dintre care 4.302 români (43,43%), 2.105 evrei (21,25%), 1.657 germani
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
un poem în limba latină dedicat localității Tălmaciu, aflată la aproximativ 20 km de Sibiu. În acest poem, el afirmă că localitatea a fost fondată de evrei în epoca lui Decebal, regele Daciei în secolul I, numele localității provenind de la Talmud. Acest poem a cunoscut în epocă o oarecare notorietate, dar afirmațiile sale au fost dezmințite de numeroși istorici specialiști în cultura evreiască care au descoperit mai multe neconcordanțe în povestea lui. Se pare că la originea acestei ipoteze se află
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
fost dezmințite de numeroși istorici specialiști în cultura evreiască care au descoperit mai multe neconcordanțe în povestea lui. Se pare că la originea acestei ipoteze se află asemănarea sonoră a celor două nume: Thalmus, numele orașului în limba latină, și Talmudul, unul din textele fundamentale ale iudaismului. Într-un document din data de 26 august 1481 se menționează mărturia unui locuitor pe nume Jochanan Jannasathar. Aceasta a fost, probabil, primul evreu cunoscut la Sibiu. O serie de documente ulterioare atestă prezența
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
10-15% din populație. Iudaismul era singura religie ne-creștină tolerată, dar existau interdicții pentru construcția de noi locuri de rugăciune evreiești. Au existat două revolte samaritane în perioadă. Textele sacre iudaice scrise în Israel în perioadă sunt Gemara (400) și Talmudul din Ierusalim (500). Conform lui Procopius din Cezareea, în 533 generalul bizantin Belisarius a luat tezaurul din templul iudaic de la vandali care il luaseră din Roma. În 611, Persia a invadat Imperiul Bizantin și, după un lung asediu, Khosrau al
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
-a a Cronicilor din Biblia ebraică scrie: «Tot Ezechia a astupat și gura de sus a apelor Ghihon, și le-a adus spre apus de cetatea lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările sale.»2 Cronici,32:30. În Talmudul babilonean, într-o Beraita care a fost inclusă și în Mișna, se relatează că acest act al lui Ezechia nu găsit consimțământ între învățații evrei: «Rabinii nostri ne-au învățat: Șase lucrări a făcut regele Ezechia, pentru trei lucrări i-
Ghihon () [Corola-website/Science/323268_a_324597]
-
de a II-a venire a lui Mesia, legată de restaurarea națională a Israelului, și de judecata lumii. Prin profetul s-a scris, în Daniel 8:14, o profeție cu privire la îndeplinirea Zilei Ispășirii în Sanctuarul din rai de către Mesia. Conform Talmudului, a fost legat un ștreang cărămiziu în jurul țapului ispășitor. Acest ștreang s-a raportat să devie alb precum capra a fost condusă departe de oraș. În Talmudul Babilonian, Yoma 39, rabinii raportează că pentru ultimii cincizeci de ani înainte de distrugerea
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]
-
o profeție cu privire la îndeplinirea Zilei Ispășirii în Sanctuarul din rai de către Mesia. Conform Talmudului, a fost legat un ștreang cărămiziu în jurul țapului ispășitor. Acest ștreang s-a raportat să devie alb precum capra a fost condusă departe de oraș. În Talmudul Babilonian, Yoma 39, rabinii raportează că pentru ultimii cincizeci de ani înainte de distrugerea celui de-al II-lea Templu în anul 70 e.n. - și anume în circa 30 e.n. când Ieșua (Iisus) a fost oferit ca înlocuitor al jertfei finale
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]
-
de caligrafie ebraica folosit de sofrim Stăm se numește „ktav stăm”. Literele ש ע ט נ ז ג ץ sunt încununate deasupra cu liniuțe subțiri ornamentale denumite „taghim” )(Taggim). Legea majoră iudaica cu privire la „Sofrut”, ocupația acestor caligrafi, se află în Talmud, în tratatul denumit Sofrim (Masehet Sofrim). Potrivit ultimei din cele 613 porunci din cartea Deuteronomul 31, 19: Maimonide a conchis că este un comandament pentru orice evreu să-și facă scris un sul de Tora. Dacă o copiază el însuși
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
El este identificat cu muntele Țării Moria, pe care s-a desfășurat scena Sacrificiului lui Isaac. În cartea Cronici Muntele Templului este chiar numit Muntele Moria. Avraam însuși l-a numit "Iahve ire" sau „În munte Domnul se arată”. În Talmudul babilonean, in tratatul Taanit există un midraș, un comentariu, care susține că acesta este muntele de unde vine „Hahoraa ”(învățămintele, instrucțiunea) pentru poporul Israel, fiind după câte se pare vorba de Sanhedrinul care se reunea în Sala numită Lishkat Hagazit . Muntele
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Pandera) sunt Tosefta Hullin 2:22f: "Iacob ... a venit să-l vindece în numele lui Isus fiul lui Pantera" și Qohelet Rabbah 1:8(3): "Iacob ... a venit să-l vindece în numele lui Isus fiul lui Pandera" și unele ediții ale Talmudului de la Ierusalim îl numesc pe Isus ca fiind fiul lui Pandera: Jerusalem Abodah Zarah 2:2/7: "cineva ... a șoptit către el în numele lui Isus fiul lui Pandera"; Jerusalem Shabboth 14:4/8: "cineva ... a șoptit către el în numele lui
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
12: "Iacob ... a venit să-l vindece. El i-a zis lui: îți vom vorbi în numele lui Isus fiul lui Pandera"; Jerusalem Shabboth 14:4/13: "Iacob ... a venit în numele lui Isus Pandera să-l vindece". Deoarece unele ediții ale Talmudului de la Ierusalim nu conțin numele Isus în aceste pasaje, această asociere este disputată. Una din explicațiile tradiționale este că Matei nu redă o genealogie în sensul biologic modern, ci un șir de moșteniri legale arătând succesiunea lui Isus din spița
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
întinde în valea Sakhnin (Sahl Araba) Se crede că așezarea exista încă în vremea regatului evreiesc antic. Urme arheologice ale așezării din secolul al V lea î.e.n. s-au găsit în preajma bisericii creștine din localitate. În epoca Mishnei și a Talmudului este menționată sub numele ebraic Arav, Districtul era numit în epoca talmudică Arbata. Iosephus Flavius menționează localitatea sub numele elen de Garaba sau Gavara, ca fiind unul din principalele orașe ale Galileei de la începutul mileniului I e.n., alături de Tzipori (Sephoris
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
era în vremea aceea capitala districtului Sihnin. După alte opinii, adevărata Garaba sau Gavara ar fi fost locul numit astăzi în arabă Hirbet el Kabra. În acest oraș au propovăduit Rabbi Yohanan Ben Zakai (vreme de 18 ani, după mărturia Talmudului palestinian), cel mai mare învățat talmudist din prima generație a Tanaimilor, precum și rabbi Hanina Ben Dosa, care era fiul locului. După o tradiție evreiască din 1212, Hanina Ben Dosa a și fost înmormântat în localitate. După mărturia lui Iosephus Flavius
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
ar fi stabilit aici în secolul I. î.H. După unele opinii (S.Klein) Kanatir putea fi deformarea numelui Kamtra, al unei așezări menționate în Talmud, în legătură cu un învățat Amora, Shimon Kamtria, din secolul al III-lea e.n. menționat în Talmudul Palestinian (Ierusalimitean), în Brahot 9:2, 13d. sau Tosefta,Shviyit d,10. Elazar Lipa Sukenik propunea o altă ipoteză, după unul din învățații din Tiberias, Menahem de Luzano din secolul al XVI-lea, care scrie în cartea sa „Hamaarikh”: Kanator
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]