2,970 matches
-
domoală a unei prietenii intelectuale. Cînd se vor reîntîlni după război, vibrația lor sufletească se stinsese: Hannah și Martin se prețuiau, se admirau, se respectau, dar atît. Stima luase locul patimii, iar respectul netezise răscolirile cărnii. Îi lega acea simpatie tandră pe care o întîlnim în cazul oamenilor care odinioară se împărtășiseră la propriu fiecare din intimitatea celuilalt. De acum încolo, corespondența lor va spori în rafinament, dar va pierde în spontaneitate. Va intra în joc maturitatea erudită a unor intelectuali
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
care eram în clipele când mama îmi cosea vreun nasture la cămașă, la haină, ori la pantaloni... nu doar pentru că era mama... ci pentru că acum nu mai există, aici, în viața mea, cineva care să-mi poarte grija cu atâta tandră simplitate..." (pp. 98-99) Multă melancolie și tristețe ascunde ironistul Ioan Buduca. În pofida coperții foarte promițătoare, România e un thriller, de Elodia Ghinesco și Ioan Buduca nu este chiar o carte care să te facă să te prăpădești de râs.
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
de alta, spre utopizare - ambele puse sub un control sever. Clujul ideal e, pentru Petru Poantă, acela al anilor '60, încă necorupt de ofensiva industrializării și a invaziei muncitorești. Acolo se proiectează utopia tinereții studențești, când scriitorul tânăr este îmbrățișat tandru de către oraș, prins în brațele catifelate ale catacombelor, ale cenaclului, ale străzilor primitoare și liniștite și, desigur, în brațele Casei de Cultură a Studenților, ca spațiu privilegiat, securizant și stimulator, "centru germinativ". Atunci se naște și se formează criticul, dobândindu
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
care dă culoare unui desen de, totuși, abstracțiuni laborioase. Textura obscurelor frumuseți fulgurante ale dicteului automat primește infuzia unei afectivități. Descinzînd "tumultuos" în "mătăsoasa carne", d-sa adnotează nu numai incredibilele tornade ale sîngelui "din ce în ce mai aprins", ci și "intensele amețeli", "tandre aduceri aminte". E un romantism alambicat desigur, care însă acordă o coerență sensibilă stihurilor, le circumscrie unei dispoziții consacrate: "trecem prin trupul iubitei și printre firele lungi și mătăsoase de păr din pletele ei ca prin pămîntul cel mai curat
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
schiță a lui de la celebrul "Revizor" al lui Lucian Pintilie de la "Bulandra". Ani de zile am privit în redacție acest tablou ca pe un fel de trofeu. Existența lui în biroul unde săptămînal facem ședințele de sumar, felul solemn și tandru, totodată, în care trona cocoțat pe un fotoliu, și el celebru, mi-a creat , mereu, un soi de bucurie, de mîndrie cumva, dar și de responsabilitate. Față de profesiunea mea, de mine, de prestigiul acestei reviste. De multe ori am alunecat
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
Artelor din Canada, țara unde ei au ales să trăiască de o vreme. De unde tocmai mă întorceam și eu, cu o zi înainte de reprezentația lor. Lucrurile se leagă, cîteodată, nu? Teatru 74 este un loc intim și cochet, un spațiu tandru față de arta pe care o găzduiește. Sînt șaptezeci și patru de locuri pentru spectatorii care doresc să acompanieze aventura inițiată de actorul Nicu Mihoc acum ceva ani, de actrița Monica Ristea, de alți regizori și actori tineri care încearcă să
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
Florian Pittiș se compunea pe ecran. Privindu-l, gîndul meu a alergat agitat spre cei care l-au iubit. Spre cei care l-au cunoscut bine și de ani și ani. Spre cei care l-au pomenit mereu elogios și tandru în amintirile despre marile spectacole de la Bulandra, despre repetițiile cu Ciulei, cu Tocilescu, despre farmecul lor, despre poantele și jocul de priviri din "Elisabeta I" declanșate de Toma Caragiu și prelungite de ludicul inspirat al lui Moțu, despre căldura cu
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
la glezna mîinii brățări de jad și coriandru, degetele ei lungi-prelungi îmbujorau ditamai inelele de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a început să rîdă măreț, în hohote zdrobitoare, cu spume, cu crăci, de-au întors capul spre noi toți tipii dintr-un bar bucureștean, parcă "Optzeci" se numea, tocmai plecam
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
mult îmi plăcea. Alături e biserica Dimitrie Balș, dacă mă sui pe pat pot să privesc în clopotniță... și pe cel ce bate toaca, doar în maiou și în chiloți de culoare neagră... În orele toride ale amiezii, închipuind scene tandre și obscene" D.P.: Mere, fluturi, țipete de copii excitați de înserare... Era, este vara anotimpul dvs. predilect pentru creație? La fel, vă simțiți mai productiv ziua? E.B.: Observ că mi-au priit vacanțele de vară și toamnele prelungite, interminabile, singuratice
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
lărgea ochiul și-mi surescita pavilionul galant al urechii. Nu am putut citi sau scrie, și nici învăța, noaptea. Adolescent fiind, obișnuiam să rătăcesc prin Iași, singur, în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Urina se extinde lent în vasul de wc, din centru spre exterior. Încrețiturile din apă proiectează neîncetat umbre pe perete. Boris se sprijină de perete cu pantalonii pe vine și își atinge penisul. Puncte albe și scame 27 se răspândesc tandru prin lumină, urmându-i mișcările mâinii. Nimic nu se pierde, nici măcar mirosul puternic al urinei. Este cald, chiar foarte cald, și totuși Aksinya se-nfioară. Este cald, chiar foarte cald, și totuși Boris tremură. Pielea lui subțire umflându-se sub palma
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
întinderea crepusculară. un singur gând răzvrătit, la poloboc se așează și acela-i al luminii crescute ca iarba printre lespezi de bazalt cenușiu, peste care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de soare care pupila îmi violează că, pe loc, privirea mea stinsă arde totul în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
urma lor o iau tiptil, înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică, temătoare, aurită, ca o geană de lumină dispărută-ntr-o clipită. caii din copilărie vin pe înseratul vieții, în trap tandru, îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc ascuns ce-i înscris adânc în mine chiar de pasul lor domol. hrană dulce-amară ce frumos cu privirea mă alini, cât senin e în înaltul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
necontenitei metamorfoze, al trecerii de la greutate la har. Totul este fluture: "Emisferele cerebrale erau un fluture, boțit și-nghesuit în țeastă, care odată avea s-o sfărâme și să-și întindă aripile triumfător. Femeia și bărbatul închipuiau împreună un fluture tandru și seducător, de-o parte și de alta a umanității noastre virtuale. Binele și răul erau fluturi despărțiți de axa de simetrie a unei săbii atât de ascuțite, că tăișul ei se despica permanent pe el însuși". În universul scrisului
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
Simona Vasilache Bătrînii au, porniți spre amintiri, cochetării și ironie. Mai rar o înțelegere tandră a cum a fost, de ce a fost, cu bucuria discretă că i-au furat vremii niște imagini, și fără inutile răbufniri de ciudă fiindcă originalul lor s-a dus. În felul ăsta, care te face să crezi că demult era
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
din anii '90. Îndrăzneala scriitorului a meritat toată osteneala: "Mă gândeam la o carte atât de necruțătoare și de directă, încât să mi se facă rușine de toată lumea, mai ales de femeile care m-au cunoscut ca pe un bărbat tandru și pudic" (p. 230, în roman). Pupa russa este cartea necruțătoare și directă despre modul în care o femeie își savurează impudoarea, aventura sexuală substituită total aventurii existențiale. Pentru Leontina, sexul este viața și pacostea ei. Percepția și relatarea corporalității
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
post-post-modernă, atinsă de patologic, care înclină talgerul de partea unei anormalități parșive cu ritmul unei normalități aproape insulare, Maramureșul - și nici acela tot - ce nu și-a preschimbat datele și intimitatea. Acolo, timpul pare că-și întinde marginile solemn și tandru, că lentoarea unui cîntec strînge, fără grabă, la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
de baroc, cît o Ťdecantareť vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor etalează un hedonism estetic, o chietudine, un tandru epicureism, inducînd un simțămînt de confort, de reducție a impresionabilității excesive, a tulburării provocate de stările conflictuale. Dl. Zenovie Cârlugea ne oferă un exemplu care însă ar trebui înțeles... invers: "La un moment dat, Boffrand, strălucitul decorator al palatului Soubise
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
de baroc, cît o "decantare" vizionar-stilistică în transcendența unei categorii estetice". Poetul se orientează către peisajul opulent, saturat de sine, al mirajului său care-i limpezește universul lăuntric. Rococoul tardiv al autorului Rondelurilor etalează un hedonism estetic, o chietudine, un tandru epicureism, inducînd un simțămînt de confort, de reducție a impresionabilității excesive, a tulburării provocate de stările conflictuale. Dl. Zenovie Cârlugea ne oferă un exemplu care însă ar trebui înțeles... invers: "La un moment dat, Boffrand, strălucitul decorator al palatului Soubise
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
provenit, lumea satului este bogată în cimilituri și coduri organice care fixează ironia la locul ei în cântec. Cel mai des cei doi discută despre căsătorie și moarte, sunt căsătoriți de peste o jumătate de secol. Căsătoria este prilej de ironii tandre, moartea un prilej de ironie chiar mai complexă care ascunde nu îngrijoarea, ci un fel de împăcare, cu sine și cu existența. Cele două evenimente nu se mai situează în timp, ci sunt deopotrivă prezente și pregătesc o ieșire din
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
cu aureolă și cu sfinți ca un altar, celălalt cu taburete înalte, cu zinc și cu esențe ca un bar." Ce mai frumoasă întîlnire a două lumi, una de fum și de rășină, cealaltă de absint? Un titlu de o tandră ironie și de o laconică seriozitate e Cronică pe o confetă. Întîlnirea, spumoasă ca spartul unei seri de bal, dintre efemer și spectaculos. Artizani ai propriilor artificii, care-i omoară desfătînd ochiul lumii, avangardiștii nici n-au dorit altceva. O
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
Fascinația pentru faptul divers rămâne, bineînțeles, intactă. Dar cele două modele culturale probabile - comedia nupțială shakespeariană și basmul oriental al celor o mie și una de nopți - drenează o bună parte din asaltul informațional înspre un, ca să zic așa, utilitarism tandru. Iubita închipuită de Radu Cosașu își conservă, mai presus de orice altceva, ascendența livrescă: "Ca să farmec odată o femeie, am dus-o la un meci/ de rugbi. Ne-am despărțit repede, cast și demn. Ca să mă/ împac cu alta, i-
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
atunci că drumul spre confesiune va continua. Că după "Uitarea" de la Cluj a venit "Odihna" de la Tîrgoviște și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial. Un triptic teatral. Trei ipostaze ale mărturisirilor unor creatori. Trei forme de letopiseț. Trei legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
să fac să nu mă rătăcesc?" se întreabă, repetitiv, autorul. Aruncînd ancore în memoria selectivă. Fantoma lui Cehov, proiecții din "Adunarea păsărilor" a lui Brook, o machetă-simbol pentru Wielopole-Wielopole a lui Tadeusz Kantor. Și vocea lui Marian Râlea. Și dansul tandru al Vavei Ștefănescu, liantul absolut ce sudează uitarea, odihna, noaptea. Un mod de a traversa lumea. Al lui George Banu. Tălmăcit vizual de Mihai Măniuțiu. O reconstituire emoțională a unui fel de a vedea, de a scrie și de a
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
însă micuțul robot trebuie să găsească drumul spinos spre "inima" iubitei sale al cărei indiferentism superior provoacă imaginația lui Wall-E și-i dezvăluie resursele improvizatorice. Din acest punct, povestea de dragoste se scrie cu mult șarm, cu nuanțe comice și tandre, aproape fără cuvinte, însă cu sunete semnificative, pe portativul aventurii. Misiunea Evei și a clonelor ei era să descopere o formă de viață, fapt care se și întîmplă, iar imprudentul Wall-E este purtat de dragostea sa pînă pe nava care
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]