842 matches
-
de la Plata. Din 1910, tangoul începe să se cunoască în Paris, ca semn distinctiv al orgoliului argentinian. Intelectuali de primă mărime, ca Borges, Sábato, Cortázar, scriu texte de tangouri, ca oglindă inevitabilă a psihologiei locuitorului din Río de la Plata. Metafizica tangoului se naște dintr-o fericită alianța dintre specific și dobândit. Prima sa fizionomie muzicală este sora geamăna a artelor care intră în Buenos Aires prin locuri frecventate de săraci, ca și poezia gauchescă, care se inspiră din viața omului de la sat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poezie care se cântă și un cântec care se dansează. Sau un cântec de tango care își definește pe deplin personalitatea prin poeții de cartier și lunfardo-ul lor144, specie de "slang" porteño, în jargon, emoția inedită și estetică literară a tangoului. Cântăreții de tango combină modalitățile vocale ale omului de la sat cu cel de la port, cu o adaptare creola a lirismului zarzuelei de la Madrid. "Cel care dansează tango își spune viață pe ritm de dans." "Inima are rațiuni pe care rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
are rațiuni pe care rațiunea le ignoră" spunea Pascal, inaugurând o întreagă logică a inimii, ridicând sentimentul la o valoare pe care nu o avea și care este reluată apoi de romantici. În acest punct, ceva s-a întâmplat cu tangoul, ceva i-a dat suflet, ceva care îl face diferit de alte dansuri și acesta este bandoneonul, prin care tangoul dobândește esență, sigiliul definitiv, cum spunea Francisco García Jiménez145: cu un accent puternic și sugestiv, dezmoștenește acordeonul, "știe că tangoul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care nu o avea și care este reluată apoi de romantici. În acest punct, ceva s-a întâmplat cu tangoul, ceva i-a dat suflet, ceva care îl face diferit de alte dansuri și acesta este bandoneonul, prin care tangoul dobândește esență, sigiliul definitiv, cum spunea Francisco García Jiménez145: cu un accent puternic și sugestiv, dezmoștenește acordeonul, "știe că tangoul are nevoie de el". Devine sufletul tangoului, "că o așteptare a sufletului colectiv, cu caracterul lui sentimental, dar și dramatic
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tangoul, ceva i-a dat suflet, ceva care îl face diferit de alte dansuri și acesta este bandoneonul, prin care tangoul dobândește esență, sigiliul definitiv, cum spunea Francisco García Jiménez145: cu un accent puternic și sugestiv, dezmoștenește acordeonul, "știe că tangoul are nevoie de el". Devine sufletul tangoului, "că o așteptare a sufletului colectiv, cu caracterul lui sentimental, dar și dramatic și profund, care îi conferă mistica. Că și orgă din temple, tangoul avea nevoie de bandoneon, ca de un înlocuitor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care îl face diferit de alte dansuri și acesta este bandoneonul, prin care tangoul dobândește esență, sigiliul definitiv, cum spunea Francisco García Jiménez145: cu un accent puternic și sugestiv, dezmoștenește acordeonul, "știe că tangoul are nevoie de el". Devine sufletul tangoului, "că o așteptare a sufletului colectiv, cu caracterul lui sentimental, dar și dramatic și profund, care îi conferă mistica. Că și orgă din temple, tangoul avea nevoie de bandoneon, ca de un înlocuitor portabil al orgii și al aristonului, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
accent puternic și sugestiv, dezmoștenește acordeonul, "știe că tangoul are nevoie de el". Devine sufletul tangoului, "că o așteptare a sufletului colectiv, cu caracterul lui sentimental, dar și dramatic și profund, care îi conferă mistica. Că și orgă din temple, tangoul avea nevoie de bandoneon, ca de un înlocuitor portabil al orgii și al aristonului, cum spune Martínez Estrada 146. Bandoneonul este un instrument de vânt cu burduf adus din sudul Germaniei, cu două cutii armonice și o claviatură, ceea ce face
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cutii armonice și o claviatură, ceea ce face că sunetul să fie diferit la deschiderea și închiderea instrumentului, creând armonii speciale. Printr-o misterioasă alegere, artiștii de tango îl adopta, dansatorii și publicul îl transformă în imaginea estetică și emoționantă a tangoului. L-a detronat pe acordeon, pentru că acesta din urmă era prea festiv pentru sufletul dramatic al cântărețului și al dansatorului, care îl chema: Vocea ta, bandoneon / e ceea ce-mi trezește /durerea după ce-am pierdut / ce sună-n al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
al tau geamăt"147. Alegerea acestui instrument poartă în ea o notă tragică: este un instrument pe cale de dispariție, este adus din Germania, iar argentinianul îl alege inconștient, pentru sunetul lui ce pare o agonie, ca și sufletul său. "Omul tangoului este o ființă profundă care meditează la trecerea timpului cu melancolie. Cu o amară deznădejde, se confruntă cu misterul final și, prin trăirile sale, isi strigă revoltă existențiala. Revoltă care reface mitul lui Prometeu care a furat focul de la zei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îi menține starea agonica pentru a lupta cu moartea și, chiar dacă încă nu vine, e acolo, prezența, făcându-l să se lupte cu tristețile, nevoile, neliniștile și nostalgiile sale, cu gândul la inevitabilul sfârșit."148 În 1917, apare pe scena tangoului figură emblematica a lui Carlos Gardel, care este pentru tango "ceea ce este Cervantes pentru literatură spaniolă". Pentru Gardel poeții scriu poezii ce vor deveni scurte melodrame cu elemente de tragic, satiric sau de reflexie despre condiția umană, dar văzută cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
umană, dar văzută cu ochii locuitorului din Buenos Aires: dragostea problematică din labirintul citadin, destinul, prietenia, timpul inexorabil, moartea, temele liricii în general și ale metafizicii populare argentiniene în particular: "existența este un vis care are ca preț viață", spun tânguirile tangourilor. Carlos Gardel a pus bandă sonoră culturii argentiniene din Río de la Plata, creând ceea ce se numeste "cele o mie de fete ale tangoului". Tangoul este vocea prietenoasă a confidentelor, el trezește pasiuni, este un seducător care are oroare de stridente
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ale metafizicii populare argentiniene în particular: "existența este un vis care are ca preț viață", spun tânguirile tangourilor. Carlos Gardel a pus bandă sonoră culturii argentiniene din Río de la Plata, creând ceea ce se numeste "cele o mie de fete ale tangoului". Tangoul este vocea prietenoasă a confidentelor, el trezește pasiuni, este un seducător care are oroare de stridente, de excesul de exteriorizare și de lumină. Tangoul nu este numai o formă muzicală, ci cuprinde în el "o întreagă atitudine a omului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
metafizicii populare argentiniene în particular: "existența este un vis care are ca preț viață", spun tânguirile tangourilor. Carlos Gardel a pus bandă sonoră culturii argentiniene din Río de la Plata, creând ceea ce se numeste "cele o mie de fete ale tangoului". Tangoul este vocea prietenoasă a confidentelor, el trezește pasiuni, este un seducător care are oroare de stridente, de excesul de exteriorizare și de lumină. Tangoul nu este numai o formă muzicală, ci cuprinde în el "o întreagă atitudine a omului, existențiala
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
argentiniene din Río de la Plata, creând ceea ce se numeste "cele o mie de fete ale tangoului". Tangoul este vocea prietenoasă a confidentelor, el trezește pasiuni, este un seducător care are oroare de stridente, de excesul de exteriorizare și de lumină. Tangoul nu este numai o formă muzicală, ci cuprinde în el "o întreagă atitudine a omului, existențiala, filosofica, este interlocutorul sau: " Spune, tu, tango, emoția, / tu, suflet al mahalalei"". Marisa Donadio, în El băile de tango, historia y evolución, vorbeste despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu este numai o formă muzicală, ci cuprinde în el "o întreagă atitudine a omului, existențiala, filosofica, este interlocutorul sau: " Spune, tu, tango, emoția, / tu, suflet al mahalalei"". Marisa Donadio, în El băile de tango, historia y evolución, vorbeste despre tangou că despre cântecul popular al orașului, în măsura în care exprimă, într-un fel involuntar, dar semnificativ, acel ceva profund, transcendental și permanent al sufletului orașului însuși. Crede că tangoul, adevăratul tangou, este un cântec fără putere de iradiere expresiva , fără acțiune magnetică
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mahalalei"". Marisa Donadio, în El băile de tango, historia y evolución, vorbeste despre tangou că despre cântecul popular al orașului, în măsura în care exprimă, într-un fel involuntar, dar semnificativ, acel ceva profund, transcendental și permanent al sufletului orașului însuși. Crede că tangoul, adevăratul tangou, este un cântec fără putere de iradiere expresiva , fără acțiune magnetică asupra mulțimii, dar cu mare putere asupra individului, este un cântec introvertit. Imediat ce începe să sune, dansatorul pleacă cu tango-ul în propria lui izolare, accentuându-și propria
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Donadio, în El băile de tango, historia y evolución, vorbeste despre tangou că despre cântecul popular al orașului, în măsura în care exprimă, într-un fel involuntar, dar semnificativ, acel ceva profund, transcendental și permanent al sufletului orașului însuși. Crede că tangoul, adevăratul tangou, este un cântec fără putere de iradiere expresiva , fără acțiune magnetică asupra mulțimii, dar cu mare putere asupra individului, este un cântec introvertit. Imediat ce începe să sune, dansatorul pleacă cu tango-ul în propria lui izolare, accentuându-și propria singurătate, rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
propria lui izolare, accentuându-și propria singurătate, rămâne acolo, ochi în ochi cu sentimentele lui cele mai profunde; îi este greu să explice ce simte, dar știe că se înțelege mai bine cu el însuși dacă ia cu el și tangoul. "Imediat ce dispare ritmul cântecului, pe care l-a cântat dumnezeiește, eu-l sau sentimental cel mai profund revine la ce este, fără necaz, fără pasiune".149 Leon Benaros atribuie transformarea tangoului în muzică națională, în ciuda originii sale marginale, faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bine cu el însuși dacă ia cu el și tangoul. "Imediat ce dispare ritmul cântecului, pe care l-a cântat dumnezeiește, eu-l sau sentimental cel mai profund revine la ce este, fără necaz, fără pasiune".149 Leon Benaros atribuie transformarea tangoului în muzică națională, în ciuda originii sale marginale, faptului că, "născut în La Plata, reprezenta insatisfacția și năzuințele oamenilor locului, însă fără a se fi oprit aici. Tangoul avea o forță sugestiva și o cadența molipsitoare care i-au deschis ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
revine la ce este, fără necaz, fără pasiune".149 Leon Benaros atribuie transformarea tangoului în muzică națională, în ciuda originii sale marginale, faptului că, "născut în La Plata, reprezenta insatisfacția și năzuințele oamenilor locului, însă fără a se fi oprit aici. Tangoul avea o forță sugestiva și o cadența molipsitoare care i-au deschis ușor ușile. A trecut de la leagăn la centrul orașului"150. Tangoul este un univers mental special, care pornește de la suburbie, în mod simbolic, de la lumea romantică a subconștientului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
născut în La Plata, reprezenta insatisfacția și năzuințele oamenilor locului, însă fără a se fi oprit aici. Tangoul avea o forță sugestiva și o cadența molipsitoare care i-au deschis ușor ușile. A trecut de la leagăn la centrul orașului"150. Tangoul este un univers mental special, care pornește de la suburbie, în mod simbolic, de la lumea romantică a subconștientului, din străfundurile omului, de la marele mecanism interior care se cheamă destinul acestuia: Nu ai prea multa soarta/ Ești alesul morții / Ești sufletul nenorocului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a sentimentului tragic al vieții, este singura forță reală, singura victorie umană posibilă asupra tristeții (...), iar un popor care, în obiceiurile sale populare de zi cu zi a creat această profundă expresie, este un popor care are destin"152. Bărbatul tangoului caută o viață întreagă femeia ideală, ca să constate finalmente că aceasta nu poate fi decât una: mama: "Pământ de conquistadori. / mai cu seamă de gauchos / Gauchos șmecheri, /certăreți și cântăreți / Ce, cu legile lor aspre / și fără un câine la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că nu-și permiteau încă o gură de hrănit, fapt pentru care femeile însărcinate erau de cele mai multe ori abandonate, duc la apariția unei clase de bastarzi, condiție de amărăciune care va fi reflectată în tango, așa cum menționează Horacio Sălaș: "Omul tangoului, fiu al unei clase de bastarzi și bastard el însuși (faptul că Gardel a fost nu este o întâmplare), fără tată, fără familie. Toată afectivitatea lui se revarsă asupra personajului stabil al vieții lui: mama"154. Chiar dacă se simte ispitit
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
faptul că Gardel a fost nu este o întâmplare), fără tată, fără familie. Toată afectivitatea lui se revarsă asupra personajului stabil al vieții lui: mama"154. Chiar dacă se simte ispitit să cunoască femeia, decepționat de "perfidia și minciuna" ei, bărbatul tangoului se intoarce mereu la mama, a cărei iubire este garanția că se poate adăposti oricând într-un loc sigur: "Mama nu e decât una Și chiar dacă cândva uit de ea / mi-a arătat la finalul vieții / că la iubirea asta
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cărei iubire este garanția că se poate adăposti oricând într-un loc sigur: "Mama nu e decât una Și chiar dacă cândva uit de ea / mi-a arătat la finalul vieții / că la iubirea asta / mereu trebuie să te întorci /."155 Tangoul este și acceptarea destinului tragic. Texte că acestea: Unde îmi este mahalaua?/ Cine mi-a furat copilăria?/ Febră de pasiuni blestemate de care ai parte în viață/ și le pătimești până la moarte" înseamnă acceptarea inexorabila a destinului, a unei forțe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]