446 matches
-
s Hideaway era Închis pînă la ora 4; Knight in Armor era pustiu. Barmanul făcu pe neștiutorul - „Bobby și mai cum?“ -, de parcă Într-adevăr chiar nu știa nimic. Jack se duse la B.J.’s Rumpus Room. Totul În interior era tapițat cu vinilin - pereții, tavanul, separeurile de lîngă mica estradă a orchestrei. La bar: obișnuiții poponari ai casei. Barmanul Îl mirosi pe loc pe sticlete. Jack se Îndreptă spre el și Îi puse pe tejghea pozele, cu fața În sus. Barmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În aer: Patchett era tăiat de pe listă și În cazul lui Cathy, și În cazul Nite Owl. — S-a făcut. CAPITOLUL 34 Celula lui Mickey Cohen. Gallaudet rîse: pat acoperit cu catifea, rafturi căptușite cu catifea, În fața comodei un scaun tapițat cu catifea. O suflantă din perete Încălzea aerul: În statul Washington În aprilie e Încă frig. Ed era obosit. Discutaseră cu Jack Whalen, zis „Executorul“, Îl eliminaseră de pe listă și apoi făcuseră o mie șase sute de kilometri cu avionul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mare, înaltă, cam mohorâtă, ticsită cu felurite mobile, în majoritate mese mari de scris, un birou, dulapuri, în care se păstrau registre și tot felul de hârtii. Se pare că lui Rogojin îi ținea loc de pat o canapea lată, tapițată cu marochin roșu. Prințul observă pe masa la care-l așezase Rogojin două-trei cărți; una dintre ele, Istoria lui Soloviov 41, era deschisă și avea un semn în ea. Pe pereți, în rame aurite, mate, atârnau câteva tablouri în ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iei cam un degetar de pulbere, poate două degetare și toarn-o. Mai bine să fie mai multă. Îndeas-o cu pâslă (cică trebuie neapărat cu pâslă, cine știe de ce), poți face cumva rost de pâslă, dintr-o saltea sau ușile se tapițează uneori cu pâslă. Apoi, după ce bagi pâsla, pui glonțul, ascultă-mă odată, mai pe urmă glonțul și mai înainte pulberea, altfel pistolul nu trage. De ce râzi? Vreau să tragi de câteva ori pe zi și să înveți neapărat să nimerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
patul îngust, de o singură persoană, din colț, ocupa grozav de mult loc; restul mobilierului era alcătuit doar din trei scaune cu mormane de zdrențe pe ele și dintr-o masă foarte simplă, de bucătărie, împinsă într-o canapea veche, tapițată cu mușama, astfel încât printre masă și pat aproape nu se putea trece. Pe masă, într-un sfeșnic la fel ca în cealaltă cameră, ardea o lumânare de seu, iar pe pat chițcăia un copil minuscul, de cel mult trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
parcă voise să spună altceva, în pofida expansivității cu care vorbea. Intrară în cabinet. De când fusese aici prințul, în cameră avuseseră loc unele schimbări: de-a lungul întregii încăperi era întinsă o draperie din mătase verde, cu care de obicei se tapițează mobilele, având câte o intrare la fiecare din cele două capete; draperia despărțea cabinetul de iatacul în care se afla patul lui Rogojin. Draperia grea era coborâtă și intrările închise. Dar în cameră era foarte întuneric; nopțile „albe“ ale Petersburgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
permit să aruncați o privire”. Ne puse să urcăm o scară strâmtă până la un coridor Întunecos, trase o perdea și, de la o fereastră Închisă, puturăm arunca o privire În sala de dedesubt, luminată de vase cu jăratic arzând. Pereții erau tapițați cu damasc brodat cu flori de crin, iar În fund se Înălța un tron cu baldachin aurit. De o parte și de alta a tronului, modelate din carton sau material plastic și puse pe două trepieduri, un soare și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a coțcar, Sima-Vodă se lăsase pe seama ochiului beteag și-l numise pe Ximachi vistiernic. Greșită judecată! Episodul 75 îN SPATELE PORȚILOR îNCHISE — Ședeți! - îi pofti cu un gest larg vistiernicul Ximachi pe cei doi călugări, după ce străbătură în liniște câteva coridoare tapițate cu piei. Metodiu și Iovănuț se puseră în jilțuri pregătindu-se să șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toate zilele, a decis să se oprească și să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o ostilă planetă necunoscută. Și totuși, gândirea lor informă este chinuită de aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Lindenaur și George Wiltsie. Știu că nu ești asasin. Vandrich se așeză pe un scaun. — Felix e uns cu toate alifiile, de Duane și cum mai zici că-l cheamă n-am auzit în viața mea, iar George Wiltsie se tapița cu vată ca să-i impresioneze pe poponarii bogați la chefurile lui Felix. Și de ce ești îmbrăcat ca un dur? Crezi că așa mă faci să vorbesc? Arăți ca foamea, iar eu am scăpat de mult de ea. Danny se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prea cald sau prea frig, dacă nu avea frisoane, dacă plănuia și el În secret să dispară pe neașteptate. Șula Îi puse În mână o ceașcă de ceai cu miere și lămâie. Teddy Îl așeză cu delicatețe pe colțul canapelei tapițate cu brocart, pe care erau Împrăștiate niște pernițe brodate. Toți păreau să aștepte cu nerăbdare ca el să spună ceva. Fima li se adresă: —Sunteți minunați cu toții. Îmi pare rău că vă stric așa seara de vineri. Fotoliul tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
monograma lui împletită cu numele vasului în dansul unor căluți de mare albaștri, învolburați pe porțelanul de un alb polar. Fața de masă impecabil călcată, ca o spumă fină peste suprafața rotundă, cu picioare ca o coadă de sirenă. Scaunele tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un burete adevărat, pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate sub soare. Printre faldurile feței de masă însă, o coadă de triton începuse să se scorojească
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de apropiere, dar umbra se mișcă odată cu el. Era umbra lui. Din poziția în care se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu o piele de un galben intens, care n-a fost decolorată nici o clipă de lumina soarelui. Cel puțin de când o purtau vacile, spune Veriga Lipsă. Pereții salonului în stilul Renașterii italiene sunt de un verde închis, cu vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întreaga învălmășeală de petrecăreți, ajunși la un grad înalt de turmentare, se buluciră după magnatul complexului de la Sans-Souci, urcând de îndată scările de marmură în urma lui și năvălind în sala imensă, plină de candelabre aprinse. Se răspândiră pe nenumăratele scaune tapițate cu piele de marochin și pe sofalele îmbrăcate în mătase de culoarea castanelor, ademenind, pe grupuri, lângă ei, câte o măsuță lăcuită, cu tacâmuri pentru servire din bucatele bufetului suedez. Amfitrionul, animat de un chef nebun și de o simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pida mă-tii”, zice neamțul, hăhăhă... - O să repar vreun jaf din astea, să mai pun și la voi un calculator, m-anunță inginerul de sistem. - Nu vom lua prima, nu sunt bani, mă înștiințează liftiera, ducându-se c-un scaun tapițat deasupra capului. - Era să dea colțu’ Georgescu, e cărat cu căruciorul, nu mai poate vorbi, îmi dă vești un coleg. Se zice c-a făcut atacul la el în cabinet când corecta teze. - O să-l aducă pe ăla direct profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o Winston) și K.K. Adams făceau parte din acest grup. Pe la mijlocul petrecerii, s-au retras în dormitorul lui Mimi, pentru un summit ad-hoc pe tema inelelor de logodnă. Încăperea, atât de mare încât ar putea găzdui un regiment, e toată tapițată cu creton gri-deschis, chiar și interiorul dulapurilor. Când, în cele din urmă, am reușit să scap de bietul George, m-am alăturat lor. Jolene - cu forme generoase, blondă și palidă, care o adora pe Sophie Dahl fiindcă auzise că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și machiorul erau deja acolo, încordați ca un arc, gata să se apuce de treabă la un semnal. Dormitorul era zugrăvit în verde-deschis, culoarea favorită a lui Julie. Doua sipete antice, chinezești, de sidef, erau așezate în colțurile șemineului. Patul tapițat la culoare era o moștenire de la bunica ei. Julie nu se culca în el decât dacă avea cearșafuri proaspete, brodate cu inițialele ei în ață de mătase de culoarea fisticului. Am găsit-o roșie la față, scotocind frenetic în imensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
scoată la cină în restaurante cochete, retrase. Dintre ele, favoritul meu era Jo Jo, de pe East Sixty-fourth Street. Este chiar lângă Madison Avenue, are o ferestruică pe care se văd licărind lumânări și candelabre. Aici te poți lăfăi pe banchetele tapițate cu catifea, la mescioarele lăcuite cu negru. Pereții sunt zugrăviți cu un albastru șters, iar mesele de sus sunt separate cu panouri vechi și de demult. Sincer, acolo te poți simți ca și cum ați fi singura pereche de îndrăgostiți de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nimeni nu se scoală înainte de ora douăsprezece. În drum spre centru, am început să mă simt mai relaxată. Era minunat să mă scol din pat, în sfârșit, și mă simțeam bine în noua mașină a lui Julie, un SUV luxos, tapițat în piele de culoarea caramelei. Nu mai plângeam în hohote. Am fost în stare chiar să leg o conversație în timp ce traversam Fifth Avenue. —Vrei să vii la mare în weekendul ăsta? Aș putea să-ți pun la dispoziție casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
curățenie și e plin de servante și antichități, iar pe măsuța de cafea se află un vas cu petale de trandafiri. — Stați jos, spun. Găsesc eu ce-mi trebuie în bucătărie. Încă bulversată, doamna Farley se așază pe un scaun tapițat cu spătar înalt. — Te rog, spune pierită. Să nu spargi nimic. — N-o să sparg nimic ! Doriți și spumă de lapte ? Și nucșoară ? Zece minute mai târziu ies din bucătărie, cu două cafele și prăjitura. — Poftim. Îi tai doamnei Farley o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
timp a fost vizibil, câinele nu s-a mișcat, dar imediat s-a ridicat încet, a înaintat cu gâtul întins până la intrarea în cuptor și a privit. Era o odaie stranie și goală, cu tavanul boltit, fără mobile sau podoabe, tapițată cu paralelipipede albicioase, dar ce-a impresionat cel mai mult nasul câinelui Găsit a fost uscăciunea extremă a aerului care se respira înăuntru ca și înțepătura intensă a singurului miros care se simțea, mirosul final al unei infinite calcinări, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
barul pe care-l frecventăm de obicei, pe la jumătatea străzii; e aproape ruinat, cu reclame la bere spaniolă și franțuzească pe pereți, atmosfera e stranie, căci vopseaua se coșcovește; este acolo și o masă de biliard, așezată în fața câtorva separeuri tapițate cu vinil roșu, absolut adorabile. Clienții sunt mai ales șmecheri de Islington, dar atmosfera îți amintește de Hoxton Square: hainele le sunt intenționat pătate și destrămate, pantalonii le atârnă peste adidașii de firmă, iar tricourile sunt și ele din colecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]