681 matches
-
frumuseții și diversa formă a fibrelor a acestuia. După vernisaj a urmat un adevărat concert susținut de Dumitru Zamfira și Mihai Călușerul ce a prezentat o suită de melodii interpretate la diferite instrumente muzicale tradiționale, grupul de buciumași din Paltin, taraful tradițional și dansatori din Nereju din Vrancea, soliști fiind Ștefan Harabagiu și Nicușor Dobrițoiu. Au mai urmat în program Ion Stanciu și Alina Gogorița o fetiță de numai 7 ani care a prezentat mai multe melodii tradiționale interpretate la fluier
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
altul, „Avram ținbălar”, este Înre gistrat printre „jidovii ot târgul Cernăuțului”, Într-un recensământ din 1774 al populației din Moldova (124, p. 106). Ca să anime o petrecere nocturnă, ținută la moșia din satul Mokroe, personajul dostoievskian Dmitri Karamazov tocmește un taraf de lăutari evrei, „care cântă la țambal și scripcă”. E drept că aceștia sunt angajați doar pentru că lăutarii țigani nu sunt disponibili (Frații Karamazov, 1879-1880). Un lăutar evreu, polono-lituanian, de Început de secol XIX este celebrul personaj Iancăl hangiul, din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o zi călduroasă și obositoare. Mese soioase, muște zumzăind prin colțuri, un miros indefinit, prin care se distinge damful grajdului. Dintr-un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber, chiar melodios, zdrăngănitul unui taraf, condus de o voce ce glăsuiește ceva de genul: „Dorul meu e numai dor”. Cunoașteți probabil melodia. Să ne continuăm Închipuirea, imaginându-ne la o masă un individ stingher, retras Într-un colț, anatemizat de cei mai mulți dintre noi (bețivul satului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Calea Rahovei și Calea Dudești), Negru - estul (între Calea Dudești și Calea Moșilor) și Galben - nordul (între Calea Moșilor și Calea Victoriei). 267. Angheluș Dinicu, cântăreț muscalagiu (din nai), bunicul lui Grigoraș Dinicu. 268. Sava Pădureanu (1848-1918), la început cobzar într un taraf bucureștean și-a alcătuit un taraf propriu în preajma Războiului de Independență, cu care a cântat și peste hotare. 269. Ion Dinu (Dinicu), a cântat și el în străinătate, în Franța și Rusia. bucureștiul în 1871 145 bătrânul 270, Pădureanu surdul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
între Calea Dudești și Calea Moșilor) și Galben - nordul (între Calea Moșilor și Calea Victoriei). 267. Angheluș Dinicu, cântăreț muscalagiu (din nai), bunicul lui Grigoraș Dinicu. 268. Sava Pădureanu (1848-1918), la început cobzar într un taraf bucureștean și-a alcătuit un taraf propriu în preajma Războiului de Independență, cu care a cântat și peste hotare. 269. Ion Dinu (Dinicu), a cântat și el în străinătate, în Franța și Rusia. bucureștiul în 1871 145 bătrânul 270, Pădureanu surdul, care cânta la berăria Ströbel, al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe care capelmaistrul o dirija într-un tempo vivace. Și aplauzele izbucneau de sus pentru marea fericire a artistului. Acestui neamț îi plăcea poporul și îi iubea fanteziile.273 270. Năstase Ochialbi, tatăl vioristului George N. Ochialbi; a cântat cu taraful său la Ploiești și București. 271. Sava Pădureanu, cu taraful său, a cântat la expoziția internațională de la Paris din 1889 (în pavilionul-restaurant, în alternanță cu taraful lui Angheluș Dinicu); deosebit de apreciat, a obținut diploma de onoare și medalia de aur
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aplauzele izbucneau de sus pentru marea fericire a artistului. Acestui neamț îi plăcea poporul și îi iubea fanteziile.273 270. Năstase Ochialbi, tatăl vioristului George N. Ochialbi; a cântat cu taraful său la Ploiești și București. 271. Sava Pădureanu, cu taraful său, a cântat la expoziția internațională de la Paris din 1889 (în pavilionul-restaurant, în alternanță cu taraful lui Angheluș Dinicu); deosebit de apreciat, a obținut diploma de onoare și medalia de aur a expoziției (aici a și compus Sârba Expoziției). Bucurându-se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iubea fanteziile.273 270. Năstase Ochialbi, tatăl vioristului George N. Ochialbi; a cântat cu taraful său la Ploiești și București. 271. Sava Pădureanu, cu taraful său, a cântat la expoziția internațională de la Paris din 1889 (în pavilionul-restaurant, în alternanță cu taraful lui Angheluș Dinicu); deosebit de apreciat, a obținut diploma de onoare și medalia de aur a expoziției (aici a și compus Sârba Expoziției). Bucurându-se de apreciere internațională a fost invitat să cânte la Londra (1891), din nou în Franța și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Teatrul Național Târgu-Mureș 2008 -rol „Winnie” „Ce zile frumoase!” Sammuel Beckett, regia Radu Olăreanu, spectacol de licență 2008 - rol „Maria Merelli” „Scandal la Operă” de Ken Ludwig, regia Petre Bokor, Teatrul Național TârguMureș ALTELE 1995 1999 Solistă de folclor în cadrul Tarafului Liceului Pedagogic „Ștefan cel Mare”, Bacău; în paralelsolista Ansamblului Folcloric Profesionist „Doina Bacăului”, Bacău 2000-2001 Cursuri de limba germană „Deutsch als Fremdsprache 1-3” la „Volkshochschule Unterhaching” (Munchen). 2001 Certificatul European de Limbi Străine„Zertifikat Deutsch”, eliberat în Frankfurt am Main
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Sunt multe zilele în care, prin muzică, românii - alături de confrații unguri sau țigani - au deprins gustul petrecerii. De la Romica Puceanu (1928-1996), Toni Iordache (1942-1987) sau Johnny Răducanu (n. 1931), judecați ca artiști individuali, până la formații unice precum Fanfara Ciocârlia sau Taraful Haiducii, țiganii au excelat prin știința bunei irosiri, cu amestecul inconfundabil de melancolie, vioiciune și ironie. La interstițiile acestei coabitări s-a născut acea poftă regenerativă pentru apatie. Fiind selectiv, talentul muzical n-a fost suficient pentru a oferi garanțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
De câte ori pe clădirile instituțiilor sau la defilările prilejuite de sărbătorile comuniste privesc lozincile prin care ei își urează lor viață lungă, în loc de trăiască partidul comunist citesc partidul terorist. Sărac București de odinioară! Tu care ai fost micul Paris, cu grădini, tarafuri și veselie, cu mâncare bună, udată cu vin care azi se vinde doar în revoltătoarele shop-uri, pe bani, nu pe lei! Sărac român ajuns mai sărac și mai amărât ca niciodată! Sub Gheorghiu-Dej mai era încă abundență de alimente
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și că o să vorbească el să luăm dejunul acolo, precizând că vom fi așteptați la ora 13,30. Am plecat în Poiana Brașov, am făcut un tur și, când am ajuns la Șura Dacilor, cei de acolo ne așteptau cu taraf, dansatori și mesele pline cu tot felul de bunătăți. Nici n-au vrut să audă de Virgil Trofin și de Tâmpa, precizând, în repetate rânduri, că au fost anunțați "de la CC" și somați ca totul să iasă bine pentru "tovarășii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
avizat, care nu mergea la voia întâmplării! Ne-am deplasat cu un Mercedes, pe o vreme splendidă de toamnă, când natura parcă înnebunise de atâtea culori și atâtea parfumuri. În cele trei zile ale călătoriei, în nopțile petrecute în tovărășia tarafurilor și a bătrânelor și vrăjitelor noastre vinuri, am discutat mult despre daci și romani, despre Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, despre sprijinul constant al Franței, despre Panait Istrati, Eugen Ionescu, Brâncuși, Enescu, Cioran, dar și despre Sartre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
5 stele". Cusurgiu cum sunt, am vorbit de mai multe ori cu directorul OJT Suceava și cu directorii de hoteluri, pentru pregătirea corespunzătoare a bazei materiale. Prezent la aeroportul din Suceava, mi-am primit oaspeții "cu pâinea și sarea" tradiționale, taraf, țuică etc. și cu o vreme superbă. La hotel, toți "specialiștii" locali în păr îmi surâd, în frunte cu directorul OJT, care îmi declară plin de importanță: "N-o să le lipsească nimic, am luat măsuri, le-am pus în fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fruntea bandei își lăsa obrazul oacheș pe trupul viorii a mângâiere, în timp ce arcușul o făcea să zvonească glas de doină molcomă, glas de bucium grav și zguduitor sau tril de ciocârlie... Când vinul băut gospodărește de mușterii le încălzea sufletele, taraful isca cântece de joc, încât să asude podelele și să curgă țărâna din pod... Nu întâmplător am lăsat la urmă „Bolta Rece” sau „Universitas vinorum”, cum a fost supranumită mai târziu, și asta pentru că aici a poposit tot ce Iașul
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
rapide și pricopseli de la o zi la alta și nici nu cunoșteau dis tracțiile noastre mecanice, atroce, trăind, amuzându-se și mu rind În liniștea unei existențe patriarhale, Îndreptându-se apoi cu toții spre Cimitirul Bellu, Pătrunjel sau Trei Coceni, cu taraful de lăutari după ei cântând sârbe și chindii, tot cântece de lume, așa cum i-am văzut În copilărie, ducându-l spre groapa lui, pe beizadea Sturdza Vițel. Fire de felul meu atentă și curioasă după Întâmplări și lume de tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de Căile Ferate Române, ca specialist, căruia avea să-i toarne o groază de copii, tata a fost crescut de acesta. Dar primii ani ai vieții și i-a petrecut în casa bunicilor, la Slatina, care răsuna până la ore insolite de muzica tarafului din local. După recăsătorirea mamei lui, orfanul a însoțit familia Godini mai întâi la Pașcani, important nod de comunicație, unde ei locuiau chiar în clădirea gării, la etaj. De acolo, din fereastră, micul Ionel, copil de școală primară, l-a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se îmbrace, Grigori Bârzoi primea următorul răspuns acid: „Ian taci, taci... că de-o mie de ori te prinde mai bine așa, decât cu anteriul și cu giubeaua... Încalte mai sameni a ispravnic... dar înainte parcă erai un lăutar din tarafu lui Barbu...“ (s.m.) Ca expresie simbolică a fluctuației statutelor sociale, moda produce simultan semne de deosebire între diverse clase sau grupuri și semne de recunoaștere în sânul acestora. Paradoxul fenomenului, cum au arătat sociologii (J.C. Flügel, Psychology of clothes), constă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
-i deloc sigur ca autorul să fi avut în vedere Valsul imperial (iar frazele descrierii nu se suprapun cu exactitate etapelor melodiei lui Strauss), la aceasta mă poartă (extatic și dureros și pe mine) gândul ori de câte ori citesc fastuoasele fraze despre taraful birtului din Covaci”, scrie N. Steinhardt (Critica la persoana întâi, p. 125). E adevărat, valsul în do major al lui Johann Strauss, despre care eseistul afirmă cu suverană dreptate că este una din capodoperele muzicii, demnă de a fi așezată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
marșat”. Ce s-a întîmplat mai departe? Laudele lor au fost preluate și multiplicate de poeții (mici) ai „Cîntării României”. Iar azi, din păcate, nimeni nu mai deosebește vinul bun de vinul prost, cîntecul de orchestră simfonică de cel de taraf. Lipsa de franchețe a celor care ar trebui să fie „directori de conștiințe” și să exprime „sufletul neamului” le-a scăzut prestigiul. Spre deosebire de felul în care proceda la începuturile sale, acum Ceaușescu îi ignoră. Nu s-a mai întîlnit cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
halucinantă! Cică, după o „activitate complexă” la Podu Turcului, eroul acestei povestiri à tiroirs i-a făcut semn să-l urmeze „pe șestache” și l-a dus într-o poiană. Acolo, pe iarbă, masă lungă, cu de toate, plus un taraf. Iar în jurul mesei, în loc de scaune ori lăiți, strane de biserică! „Nu vă vine să credeți? Da, fraților, datorită lui C.S., am chefuit o zi în strane sculptate cu chipuri de sfinți!”, exclamă S. Se rîde din inerție, fără remușcări... * Credința
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și că o să vorbească el să luăm dejunul acolo precizând că vom fi așteptați la ora 13,30. Am plecat în Poiana Brașov, am făcut un tur și, când am ajuns la Șura Dacilor, cei de acolo ne așteptau cu taraf, dansatori și mesele pline cu tot felul de bunătăți. Nici n-au vrut să audă de Virgil Trofin și de Tâmpa, precizând în repetate rânduri că au fost anunțați "de la CC" și somați ca totul să iasă bine pentru "tovarășii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avizat, care nu mergea la voia întâmplării! Ne-am deplasat cu un Mercedes, pe o vreme splendidă de toamnă, când natura parcă înnebunise de atâtea culori și atâtea parfumuri. În cele trei zile ale călătoriei, în nopțile petrecute în tovărășia tarafurilor și a bătrânelor și vrăjitelor noastre vinuri, am discutat mult despre daci și romani, despre Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, despre sprijinul constant al Franței, despre Panait Istrati, Eugen Ionescu, Brâncuși, Enescu, Cioran, dar și despre Sartre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
5 stele". Cusurgiu cum sunt, am vorbit de mai multe ori cu directorul OJT Suceava și cu directorii de hoteluri, pentru pregătirea corespunzătoare a bazei materiale. Prezent la aeroportul din Suceava, mi-am primit oaspeții "cu pâinea și sarea" tradiționale, taraf, țuică etc. și cu o vreme superbă. La hotel, toți "specialiștii" locali în păr îmi surâd, în frunte cu directorul OJT, care îmi declară plin de importanță: "N-o să le lipsească nimic, am luat măsuri, le-am pus în fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la recepție, i-am informat pe Bistrianu și pe Ungureanu că pot trece la redactarea documentului și ulterior comunicării aprobării de la București și la semnarea lui. Recepția a fost ca "Nunta Zamfirei", cu 500 de dolari având de toate, inclusiv taraf, dansatori, feluri peste feluri și vinuri peste vinuri și ca invitați toți oamenii de știință și cultură din Chișinău, bașca parlamentari și miniștri.( Eu îmi amintesc de o ulcică smălțuită în care mă așteptau vreo 50 da, cincizeci de sărmăluțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]