KorAP: Find »[drukola/base=tataie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...38 >

949 matches

Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404

înțărcat pe mine? Ce înseamnă asta? S-a uitat la mine pe sub borurile pălăriei lui, îngălbenite de soare, și-a îndreptat spatele și cu un zâmbet care nu-mi promitea nimic bun, a început să-mi povestească: -Măi nepoata lui tataie, apropiai doi ani și sugeai lapte de la mă-ta care era slabă biata de ea, de ziceai că o să moară de plămâni. Nu știam ce însemna cuvântul plămâni, dar bănuiam, după privirea șireată, că iar îmi povestea ceva rău despre

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
tu nu ai mai vrut să te apropii de el. Ionel se văicărea de mama focului că o să-i moară fata, iar Maria o certa pe mă-sa că o să-ți fie greață de mâncare toată viața. Ți-e greață tataie? m-a întrebat fără să mă privească. M-am gândit puțin și am găsit că puteam să fiu cu adevărat rea, așa cum fuseseră și ei cu mine. Tăcând câteva secunde, cu nasul strâmb, i-am răspuns mulțumită: -Măi tataie, să

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
greață tataie? m-a întrebat fără să mă privească. M-am gândit puțin și am găsit că puteam să fiu cu adevărat rea, așa cum fuseseră și ei cu mine. Tăcând câteva secunde, cu nasul strâmb, i-am răspuns mulțumită: -Măi tataie, să știi că îmi este greață cam în fiecare zi când ceva nu-mi place și mă doare în partea asta, am pus eu mâna în dreptul stomacului. Știam că exagerasem după zâmbetul lui, dar m-am făcut că nu-l

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
răutăți și riscam să nu-l mai iubesc; era preferabil să tac și să strâng buruienile în liniște, sub vântul cald de primăvată. La prânz ne-am așezat pe pământul care mirosea a proaspăt și după ce am respirat ușurată, pentru că tataie părea mulțumit de munca mea, am început să-l ajut să întindă mâncarea pusă de mamaie în coșul de paie. -Trebuie pus ștergarul, mi-a spus tataie cu un aer important. Mi-am strâmbat nasul iarăși; erau atâtea lucruri pe

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
așezat pe pământul care mirosea a proaspăt și după ce am respirat ușurată, pentru că tataie părea mulțumit de munca mea, am început să-l ajut să întindă mâncarea pusă de mamaie în coșul de paie. -Trebuie pus ștergarul, mi-a spus tataie cu un aer important. Mi-am strâmbat nasul iarăși; erau atâtea lucruri pe care le știam, dar nu mă gândeam la ele și ca să-mi dau importanță, l-am lăsat pe el să mă servească și pe mine și pe

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
un aer important. Mi-am strâmbat nasul iarăși; erau atâtea lucruri pe care le știam, dar nu mă gândeam la ele și ca să-mi dau importanță, l-am lăsat pe el să mă servească și pe mine și pe el. Tataie a întins ștergarul alb cu flori pe margini, lucrat de mamaie cu un an în urmă. A scos pâinea, din care a tăiat câteva felii groase, iar în cele două farfurii de tablă a pus ouăle fierte de cu seară

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
în urmă. A scos pâinea, din care a tăiat câteva felii groase, iar în cele două farfurii de tablă a pus ouăle fierte de cu seară și cașul. Îmi era foame, dar așteptam, pentru că îmi plăcea cel mai mult smântâna. Tataie ținea mereu coșul acoperit cu un alt ștergar. Eram nemulțumită. Stăteam mereu cu buzele strânse și cu nasul strâmb, gândindu-mă că mami nu ar fi uitat. Nici ouăle și nici cașul nu-mi plăceau, dar din cauza golului din stomac

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
din cauza golului din stomac, trebuia să mănânc ceva. Mă gândeam deja la mamaia cu pică. Am început să-mi curăț un ou fără poftă; l-am pus în farfurie și am acceptat bucata de caș, la fel de mare ca a lui tataie. Muncisem și încă nu ne terminasem treaba, mai aveam câteva ore bune după prânz și cu gândul aiurea, am început să mușc când din pâine, când din ou. Simțeam zâmbetul lui tataie, cu toate că nu-l priveam. Mă uitam departe în

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
bucata de caș, la fel de mare ca a lui tataie. Muncisem și încă nu ne terminasem treaba, mai aveam câteva ore bune după prânz și cu gândul aiurea, am început să mușc când din pâine, când din ou. Simțeam zâmbetul lui tataie, cu toate că nu-l priveam. Mă uitam departe în câmp; îmi plăcea pământul și îmi plăcea la țară. Pe alocuri vedeam țăranii odihnindu-se ca noi, în picioare sau plivind buruienile din porumbul mic, care indiferent se legăna în adierea vântului

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
care indiferent se legăna în adierea vântului de primăvară. Eram supărată că nu stăteam la țară. Era așa de multă liniște și atâta spațiu, că aveam sentimentul că tot ce este, de la pământ până în cer îmi aparținea. Mă uitam la tataie cu milă. El se bucura numai că avea la toamnă din ce să-și facă mămăliga, pentru care deja tremura. Tataie auzise că „toate pământurile vor fi luate”. De cine? Nu știam. Nici nu-mi imaginam cum puteau să fie

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
și atâta spațiu, că aveam sentimentul că tot ce este, de la pământ până în cer îmi aparținea. Mă uitam la tataie cu milă. El se bucura numai că avea la toamnă din ce să-și facă mămăliga, pentru care deja tremura. Tataie auzise că „toate pământurile vor fi luate”. De cine? Nu știam. Nici nu-mi imaginam cum puteau să fie luate? Pământul nu era ceva care putea fi luat și pus deoparte. Tot gândindu-mă, mi-am terminat cașul și oul

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
pământurile vor fi luate”. De cine? Nu știam. Nici nu-mi imaginam cum puteau să fie luate? Pământul nu era ceva care putea fi luat și pus deoparte. Tot gândindu-mă, mi-am terminat cașul și oul mai repede decât tataie, care, curios a început să caute iarăși în coș. -Se poate să te fi uitat Susana?! -Nu mă iubește decât mami! i-am răspuns indiferentă. Deodată, a scos din coș borcanul cu smântână și fără să mă întrebe l-a

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
jumătate în farfuria mea, întinzându-mi altă felie de pâine. Gura mi se umpluse de apă vâzând smântâna în farfurie, dar cum eram nepoata lui Gogu, deci aveam un gram din mândria țăranului încălțat cu opinci, am privit indiferentă, până când tataie, jenat, a încercat să-mi explice: -Dacă îți puneam smântâna, nu ai fi mâncat nici cașul și nici oul; atunci Susana mi-ar fi spus că nu am avut grijă de tine. Știam că tataie spunea adevărul. Îl iertasem și

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
opinci, am privit indiferentă, până când tataie, jenat, a încercat să-mi explice: -Dacă îți puneam smântâna, nu ai fi mâncat nici cașul și nici oul; atunci Susana mi-ar fi spus că nu am avut grijă de tine. Știam că tataie spunea adevărul. Îl iertasem și tăcută, am început să înting cu pâine în smântâna încălzită de soare; la început plictisită, iar pe urmă cu graba înfometatului. Tataie mă privea cu un zâmbet satisfăcut; știam că el câștigase, dar nu mai

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
mi-ar fi spus că nu am avut grijă de tine. Știam că tataie spunea adevărul. Îl iertasem și tăcută, am început să înting cu pâine în smântâna încălzită de soare; la început plictisită, iar pe urmă cu graba înfometatului. Tataie mă privea cu un zâmbet satisfăcut; știam că el câștigase, dar nu mai avea importanță. După prânz am muncit amândoi fără să vorbim. Tataie se întorcea și mă ajuta să umplu târna cu buruieni, pe care le căra la căruță

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
cu pâine în smântâna încălzită de soare; la început plictisită, iar pe urmă cu graba înfometatului. Tataie mă privea cu un zâmbet satisfăcut; știam că el câștigase, dar nu mai avea importanță. După prânz am muncit amândoi fără să vorbim. Tataie se întorcea și mă ajuta să umplu târna cu buruieni, pe care le căra la căruță. Erajm obosită, dar fericită. Mă simțeam mare și importantă. Petrecusem toată ziua în câmp. Când ne-am întors acasă, spre seară, tataie avea poftă

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
să vorbim. Tataie se întorcea și mă ajuta să umplu târna cu buruieni, pe care le căra la căruță. Erajm obosită, dar fericită. Mă simțeam mare și importantă. Petrecusem toată ziua în câmp. Când ne-am întors acasă, spre seară, tataie avea poftă să povestească. Îl ascultam cu ochii închiși și cu gândul la mami și la tăticu. Nu auzeam decât frânturi, moțăiam lângă el și din când în când îi simțeam degetele noduroase, care se înfigeau în mâneca pulovărului meu

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
decât frânturi, moțăiam lângă el și din când în când îi simțeam degetele noduroase, care se înfigeau în mâneca pulovărului meu, punându-mă în pozițiee dreaptă. Numai când am ajuns în curte, am auzit-o pe mamaie bodogănindu-l pe tataie pentru că mă ținuse toată ziua în câmp. Am stat cu ochii închiși până m-au așezat în pat și au început să mă dezbrace. Am respirat ușurată, simțeam dragostea mamaiei, sărutările și mângâierile ei, când mă îngânam cu somnul și

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
dezbrace. Am respirat ușurată, simțeam dragostea mamaiei, sărutările și mângâierile ei, când mă îngânam cu somnul și erau pentru mine cea mai mare bucurie. Capitolul IV GALOȘUL DIN VIE Într-o dimineață ne-am trezit mai târziu decât aveam obiceiul. Tataie plecase cu noaptea în cap la vie. Îl auzisem seara când îi spunea mamaiei că era timpul să înceapă „legatul”. Nu înțelesesem prea bine ce însemna „legatul”, dar nu avea nicio importanță, știam că via nu era departe de casă

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
Nu mai auzeam și nu mai vedeam nimic. Când am scăpat din mâinile ei, am luat-o la fugă spre poartă cu papucii în brațe și în mai puțin de cinci minute, eram în capătul viei noastre, uitându-mă după tataie. Alergasem ca vântul printre grădini, cu ochii plini de lacrimi de bătaia luată, mai mult pe nedrept, după părerea mea. Mă gândeam la Nicu. Poate mă văzuse scuturându-mă mamaia. Tataie nu se vedea. M-am urcat repede în prunul

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
minute, eram în capătul viei noastre, uitându-mă după tataie. Alergasem ca vântul printre grădini, cu ochii plini de lacrimi de bătaia luată, mai mult pe nedrept, după părerea mea. Mă gândeam la Nicu. Poate mă văzuse scuturându-mă mamaia. Tataie nu se vedea. M-am urcat repede în prunul în care aveam patul de unde păzeam via când se cocea și l-am zărit tocmai în celălalt capăt al locului. Nu era nimeni prin jur și mi s-a făcut frică

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
celălalt capăt al locului. Nu era nimeni prin jur și mi s-a făcut frică. L-am strigat de mai multe ori, dar nu m-a auzit. Neavând încotro, am luat-o tiptil prin vie, cu inima cât un purice. Tataie lega cu papură de un arac tulpinile de viță. Când se ridica, când se apleca. Mă apropiasem de el și nu m-a văzut. Deodată un fulger mi-a luminat mintea. M-am oprit și am trecut tiptil pe alt

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
ridica, când se apleca. Mă apropiasem de el și nu m-a văzut. Deodată un fulger mi-a luminat mintea. M-am oprit și am trecut tiptil pe alt rând. Am început să-l urmăresc cu respirația oprită din cauza emoției. Tataie era foarte atent cum lega vița. Nu se uita în nicio parte. Uitasem bătaia pe care o încasasem de la mamaia. Un nou plan mi se contura clar în minte. Știam ce aveam de făcut. Cu aceeași abilitate cu care îi

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
uita în nicio parte. Uitasem bătaia pe care o încasasem de la mamaia. Un nou plan mi se contura clar în minte. Știam ce aveam de făcut. Cu aceeași abilitate cu care îi sărisem mamaiei în spate, m-am apropiat de tataie, ascunzându-mă după tufe, lăsându-mi iarăși papucii la distanță. Când tataie s-a aplecat să ia papura, cu un țipăt haiducesc de a răsunat câmpul, i-am sărit în spate. Dacă mamaie își revenise în câteva secunde, pe tartaie

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
Un nou plan mi se contura clar în minte. Știam ce aveam de făcut. Cu aceeași abilitate cu care îi sărisem mamaiei în spate, m-am apropiat de tataie, ascunzându-mă după tufe, lăsându-mi iarăși papucii la distanță. Când tataie s-a aplecat să ia papura, cu un țipăt haiducesc de a răsunat câmpul, i-am sărit în spate. Dacă mamaie își revenise în câteva secunde, pe tartaie, în primele minute am crezut că l-am omorât. Nu avea nici

GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]