5,159 matches
-
I se păru ciudat, pentru că, în visele lui, Emil nu auzea aproape nimic. Ploaia era caldă, de vară și îi șiroia pe frunte, pe obraji, pe umeri și pe picioare. Deschise ochii și văzu cum în jurul său vegetația creștea până în tavan. Jungla verde se modela după formele mobilei din cameră. Trunchiurile copacilor, moi ca de plastilină, erau înfășurate în liane groase ce se împleteau între ele ca plasele de păianjen. În vis ai tot felul de senzații și Emil se sperie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
făcu somn și fură brusc copleșiți de tristețe și milă. Simțeau din ce în ce mai acut lipsa spațiului liber plin de oxigen, mișcare și viață. În primele zile au rezolvat problema oxigenului printr-o serie de găuri date în cabină și prin deschiderea tavanului; gaura cea mai mare din podea era destinată nevoilor. Unicul lucru nerezolvat era hrana. Erau prețuite cerealele fetiței, semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a găsit în geantă un sendviș și o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
timp foarte scurt, doar cât să te prinzi de frânghiile ce atârnau libere peste cabină. Trupul secretarei se zbătu încercând să găsească un punct de sprijin până când se simți trasă în sus de mâna bărbatului. Acum cabina liftului însemna doar tavanul de plastic care le susținea siluetele. Erau conștienți de ce va urma, restul vieții lor se număra în minute sau, în cel mai bun caz, în ore. Așteptau îmbrățișați, nu-și puteau îngădui nici o promisiune, nici o mișcare, orice strănut le ar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
urma, restul vieții lor se număra în minute sau, în cel mai bun caz, în ore. Așteptau îmbrățișați, nu-și puteau îngădui nici o promisiune, nici o mișcare, orice strănut le ar fi fost fatal. Brusc frânghiile începură să se miște și tavanul cabinei fu tras în sus ca în dimineața în care se petrecuse nenorocirea. Etajele treceau din ce în ce mai repede. Nu îndrăzneau să spere, totuși el o privea înduioșat și fericit. Se apropia ultimul etaj, vechea lor destinație. Oricând tavanul se putea desprinde
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se miște și tavanul cabinei fu tras în sus ca în dimineața în care se petrecuse nenorocirea. Etajele treceau din ce în ce mai repede. Nu îndrăzneau să spere, totuși el o privea înduioșat și fericit. Se apropia ultimul etaj, vechea lor destinație. Oricând tavanul se putea desprinde,aruncându-i în același subsol, dar sentimentul absurd de speranță deveni tot mai cert, până în clipa în care ușile cabinei se deschiseră și tălpile lor atinseră mocheta ultimului etaj. De acum el se putea întoarce la biroul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
veioza de pe noptieră până spre igrasia ce fusese expusă asemeni unui tablou de mari dimensiuni într-un muzeu. Își turnă într-un pahar prăfuit din lichiorul dulceag și roșiatic de pe masă. Se trânti în pat și rămase cu privirea în tavan. Așteptă. În mai puțin de jumătate de oră totul avea să se termine, iar planul său se va dovedi a fi planul unei crime perfecte. La ușa de vizavi se auzi cheia răsucindu-se în broască. El trebuie să fie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
te-ar interesa, nu s-a întâmplat nimic care să fie povestit; și în nici un caz înainte de masă. — Ești sigur? Mă duc să ascult muzică până e gata masa. — Ăsta e doar un pretext ca să stai cu privirea pironită în tavan. — Îți pasă? Ieși cât putu de repede. În cameră domnea veșnica singurătate, care parcă începuse să îi împrumute glasul, mirosul, în curând și înfățișarea. Ar fi preferat să se poată depersonifica, să iasă din el însuși și să o ia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
coafor. Camera parcă are acum altă înfățișare, mai prietenoasă, mai primitoare, sau mai iubitoare; de când ieșise din încăpere avea impresia că aici avusese loc o schimbare: pereții renunțaseră la vechea culoare și se transformaseră în orange străbătut de nervuri roșii, tavanul nu mai era alb, ci roșu aprins, nu era sigur dacă mai putea găsi ușa, în locul ei rămase o dungă violet, destul de groasă, asemeni unei vene ce se pierdea în podeaua albastră. El și camera lui; o încăpere obișnuită, ca
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și singurătate; însă de cum intră rămase surprins de goliciunea care domnea în odaie, nu numai că dispăruseră fotoliile, biroul și șifonierul, dar nu mai era nici canapeaua pe care stătuse cu câteva minute înainte de a pleca la masă. În schimb tavanul, pereții și dușumeaua rămăseseră în aceleași nuanțe de roșu, albastru și orange. La început s-a simțit frustrat, i se părea că cineva îi fură unicul lucru care-i mai rămăsese: camera sa, dar i-a trecut repede, pentru că acum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care ne-a și părăsit, noi rămânând în apele noastre, de rudimentari, și nărăviți ai relelor locuitorilor sfintei noastre planete. Viermele Corina se ridicase pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg date în lături, ca un broscoi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
părăsit, noi rămânând în apele noastre, de rudimentari, și nărăviți ai relelor locuitorilor sfintei noastre planete. Viermele Corina se ridicase pe taburetul așezat pe masa din mijlocul casei și se chinuia să înlocuiască becul ars, din tavan. Scundă fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg date în lături, ca un broscoi. Nu sforăia tare. Din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
prăjituri; am vrut să i le dau, dar, când l-am atins, capul i se desprinse de trup și se rostogoli pe pământ. Mă trezii în țipete. Încă nu se făcuse ziuă. Inima îmi bătea foarte tare. Aveam senzația că tavanul îmi apăsa pe cap și că pereții deveniseră peste măsură de groși, că pieptul era gata să-mi explodeze. Vedeam încețoșat. Multă vreme, am fixat cu o privire năucă grinzile camerei; le număram, apoi o luam de la capăt. Nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să mă sufoc. Mă prăbușii pe pat, închizând ochii. Febra mărea obiectele și le încercuia cu un nimb. În loc să se lase în jos, tavanul se înălța, hainele mă strângeau. M-am ridicat fără să știu de ce și m-am așezat pe marginea patului. Murmuram: „Nu mai merge...“ După aceea adăugam: „Sunt un imbecil.“ Nu eram atent la sensul cuvintelor pe care le pronunțam, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din casă. Să zicem, da? Pentru mine ăsta e un model tipic de dezastru. Umbli câteva zile în căutarea unui meseriaș priceput. La recomandările călduroase ale mai multor cunoscuți găsești unul. Respectivul vine, se uită, se încruntă, înalță ochii în tavan mijindu-i și face niște calcule misterioase. Pe urmă, își țuguie buzele nemulțumit, oftează și îți spune cu un aer necăjit: "Păi, asta o să vă cam coaste, domnu'!". Imediat începe să turuie despre tot felul de materiale enigmatice care o să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
eu de câteva ori, dar nu mi-a ieșit figura. Trebuia să mai exersez. Acum însă nu aveam nici chef, nici timp de antrenamente de-astea. Noroc că eram plin de idei. Așa că am luat-o pe perete, apoi pe tavan, încercând senzații cu adevărat tari. Am coborât pe firul lămpii, pe urmă pe abajurul cam alunecos și plin de praf, iar de aici, mi-am dat drumul direct pe masă. Înălțimea era mult mai mare, dar n-am avut nicio
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ce casă super, nene! Ăștia d-au făcut-o să vede că erau barosani adevărați, nu făcuți la apelu' bocancilor. Jupâni dă jupâni, frate! Da, da... Nu să mai fac case d-astea, cu sclupturi meseriașe uite, până și pă tavan are îngerași și gagici goale -, cu marmore, cu parchet d-ăsta dichisit, cu lambrioaie dă lemn adevărat, nu pefeleu sau plastic, și mătase pă pereți. Plus tablourile. Mda... Și sobele din porțelan, frate, dă porțelan! Cred că o sobă d-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apă și o firimitură oi găsi eu. M-am cățărat pe masă cu ușurință, de acum aveam ceva antrenament, și am pornit în direcția hangarului ce adăpostea pâinea. Prin întunericul spart de luminile străzii ce se reflectau cam neguros din tavan, am zărit termosul coanei Cateluța. Deci mai trecuse dumneaei pe aici. Setea era de departe cel mai greu de suportat, așa că m-am grăbit în direcția recipientului. Noroc că avea dopul desfăcut! M-am suit până în buza lui oarecum amețit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
repezeală, în piroane. Valy dă la o parte placajul-firidă și mă cheamă în încăperea cu aer mai mult decât stătut, cu plafonul afumat și așa de jos încât, dacă ai fi vrut să stai drepți, n-ai fi putut, același tavan obligându-te să stai ori pe scaun, ori pe divanul ce ocupa spațiul din dreapta ușii. Miros de mucegai și de nămol. Ca și cum tocmai acolo ar fi fost, înainte de diluviu, fundul oceanului. Electricianul îmi urmărește atent privirile așteptând din moment în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încăpere - zicea Valy atunci - trebuie mai întâi să scoți o parte din grămada de pământ aici pe culoar (muncă, băiete, nu glumă!), că altundeva n-ai unde, și mai apoi, convins că nu vei fi strivit ca un șobolan, de tavanul tunelului, să mergi cumva mai departe. Ce zici? Poate vom reuși amândoi într-o zi. Pe Gerard îl măcina începând din acel moment, curiozitatea: unde ar fi ajuns după ce ar fi trecut, ca prin absurd, de camera sepulcrală care se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vis ecoul tremurat al unei voci feminine, grave, de undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și sub acea pivniță, o alta și așa mai departe. Prin fanta formată între movilă de pământ și tavan, Gerard putu distinge trei fete cu alura unor statui de zeițe egiptene, așezate la o masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
distingeai pe una, cea cu nasul întreg, de celelalte. În profunzimea încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan, pe-o frânghie, saltimbanci în haine de cavaleri medievali, cu găleți de mortar încercând să construiască un horn imens ce ducea spre tavan. În același timp Gerard se vedea dincolo de movila de moloz, trecând treptat cu corpul ca o luntre, dintr-o vârstă într-altă vârstă, de la naștere până la bătrânețe, undeva, parcă dincolo de deal. Persistentă era imaginea lui de bătrân cu barbă albă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pleznește palmele să le rupă nu altceva.) Știe de repetiție?-făcu contele. Știe. Strigați-l. O fi prin spate, pe la magazie - preciză o altă voce-Precis iară-l vezi citind în neștire în magazie, cocoțat pe bănci și pe saci, aproape de tavan. Toți strigară în gura mare: Castelane! Castelane! Castelane! Vă rog frumos căutați-l peste tot, că nu-i de joacă. Ce mama dracului! Ne înecăm la mal? - zise regizorul, cu părul vâlvoi, abia stăpânindu-și nervii. Reluăm scena fără el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
puls? Încă nurăspunse o voce amară. Ar fi culmea să moară de tot pe masa de operație. Mai mare rușinea. Asta cu atât mai mult cu cât știm foarte bine că trebuie să-și revină. Evrika! Avem puls! - țâșni spre tavan o altă voce, cea mai pițigăiată. Perfect. Bravo fetelor! Știam eu că sunteți irezistibile. Anunțați familia. N-are familie? Oricum... Totul e în regulă. Operația a reușit sută la sută. La nici zece ani de la miracolul primului transplant de inimă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pământul din spuma valurilor mării. Afrodita! Prea te lași luată cu asalt de sentimente, deși ești conștientă că aici n-ai voie... Fii mai tare. Lasă apa. Discuția celor trei începu să devină numai o simplă părere pentru că orificiul dintre tavanul pivniței și movilă de pământ se îngusta, pe-ncetul, tot mai mult. Se mai auzea intermitent o voce aproape surdă: Vreau apă. Mi-e sete.” 10. 2 decembrie’80. În plin Săgetător. Spitalul X. are A.S.C.R și nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]