KorAP: Find »[drukola/base=teacă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...72 >

1,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

se află acolo, dar nu Îndrăznise să creadă cu adevărat. Era semnul pe care Îl aștepta, singurul care putea lega clipa ieșirii, de acum șaptesprezece ani, de clipa revenirii. Un pumnal. Îl ridică În lumina torțelor și Îl scoase din teacă. Pe lama lui era scrijelit cu un vârf ascuțit un singur cuvânt. „ANDA”. Citi de câteva ori acest cuvânt, ca și cum ar fi Încercat să descopere mai mult decât putea el spune. Deși spunea enorm. Spunea că fratele lui de sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care Îl căutaseră Cuceritorii, pe care Îl căutau chiar atunci luptătorii Oilor Albe și pe care trebuiau să-l ucidă războinicii Bordjighin? Indiferent dacă răspunsul era da sau nu, se Îndrepta el, oare, spre Apus? Amir puse pumnalul Înapoi În teacă și teaca o ascunse la piept. Ieși din mausoleu și se culcă din nou pe spate ca să ajungă cu degetele la colțul care Închidea intrarea. Colțul i se păru acum mai departe. Scoase de la piept pumnalul și apăsă cu vîrful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
căutaseră Cuceritorii, pe care Îl căutau chiar atunci luptătorii Oilor Albe și pe care trebuiau să-l ucidă războinicii Bordjighin? Indiferent dacă răspunsul era da sau nu, se Îndrepta el, oare, spre Apus? Amir puse pumnalul Înapoi În teacă și teaca o ascunse la piept. Ieși din mausoleu și se culcă din nou pe spate ca să ajungă cu degetele la colțul care Închidea intrarea. Colțul i se păru acum mai departe. Scoase de la piept pumnalul și apăsă cu vîrful lui locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ca să ajungă cu degetele la colțul care Închidea intrarea. Colțul i se păru acum mai departe. Scoase de la piept pumnalul și apăsă cu vîrful lui locul care comanda mecanismul. Piatra coborâ cu un zgomot ușor. Înainte de a-l pune În teacă mai privi o dată lama bine șlefuită. Își dădu seama că o ține pe partea cealaltă, căci cuvântul „ANDA” nu se mai vedea. În locul lui era scrijelit un alt cuvânt: „ISTANBUL”. noiembrie 1475, Marea Neagră Alexandru era obișnuit cu marea, dar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ierte... ” gândi Amir. Dar, dintr-o singură mișcare atât de iute Încât nu putea fi văzută cu precizie, tânărul scoase o sabie de la spate și desenă un opt prin trupurile celor doi. O clipă mai târziu, sabia era Înapoi În teacă, iar ultimii Cuceritori zăceau despicați de la gât până la pântece. Amir Își aminti cadavrele găsite În deșert. Aceeași lovitură de tăiere. Invizibilă. Imparabilă. Rămăseseră acum doar ei doi, iar mongolul nu știa ce ar trebui să facă. Apoi Își spuse că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
elită? Nu o Îndrepți Împotriva mea? - Nu. Nu am acest drept. Ești un om care face istoria. La fel Ștefan al Moldovei. Eu nu sunt decât umbra acestei istorii. Un luptător necunoscut, care nu vrea decât să lase sabia În teacă, să privească lumina soarelui și să trăiască alături de cei dragi. Atât. Sultanul se ridică, vizibil impresionat. Se ridică și Ștefănel. Sultanul schiță o Înclinare. Marele Maestru făcu la fel. Mahomed zâmbi. Nu se aștepta la mai mult. Regreta că omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de dușmani care se năpusteau spre ei. Iar acum știau că vor porni spre o nouă primejdie. Înțelegeau asta din gesturile oamenilor care Îi Îngrijeau. Primiseră multă mâncare de cu seară. Fuseseră țesălați și Înșeuați. În timpul nopții, oamenii adăugaseră șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la căruțele care miroseau a praf de pușcă. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
știau că vor porni spre o nouă primejdie. Înțelegeau asta din gesturile oamenilor care Îi Îngrijeau. Primiseră multă mâncare de cu seară. Fuseseră țesălați și Înșeuați. În timpul nopții, oamenii adăugaseră șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la căruțele care miroseau a praf de pușcă. La ora cinci dimineața, caii știau totul. Șiau chiar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
flancul drept al noilor sosiți se zărea, Însă, un alt grup de Apărători, pe care Angelo nu-și amintea să-i fi chemat. Erau aproximativ o sută, călări pe cai Înalți, cu harnașamente aurite, cu câte două spade ținute În teci de argint de o parte și de alta a șeilor. Spadasinii francezi ai lui Yves. Curând, Angelo distinse, la mijlocul coloanei de spadasini, statura impozantă a francezului care scoase spada În semn de onor. - Mon commandant! se auzi vocea tunătoare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
veni să creadă. - Commandante... stegarul Girolamo refuză executarea ordinului... - E nebun? tresări Angelo, Încruntat. Să coboare imediat! Observatorul continuă transmiterea semnalelor, Încrucișând steagurile roșii În dreptul pieptului și coborându-le vertical. - Cum? Cuceritorii transmit atitudinea de non-combat? Brațele jos, armele În teacă? E real? - Se pare că da, commandante... Observatorii Cuceritorilor au intrat În dialog prin steaguri cu observatorul nostru. Girolamo a considerat că e mai important să ne transmită ce se Întâmplă decât să părăsească postul... - Așadar... acum avem un dialog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
căpitan al Apărătorilor de pe flancul de est al Europei, pe numele său Cosmin Oană? Tătarul se opri, sesizând o rumoare ușoară În rândurile Apărătorilor. Observă, la mai puțin de douăzeci de pași, un tânăr care scosese pe jumătate spada din teacă și o femeie care dusese mâna la gură. - Stăpânul meu așteaptă un semnal afirmativ sau negativ. - Și de ce, mă rog, așteaptă stăpânul tău un asemenea semnal?! se auzi vocea tânărului, care scosese deja spada și se apropia de mesager. Angelo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Maestru al Ordinului Șarpelui și Săgeții, Ștefan Oană. În fața lui, toți suntem țărână și vânt! O liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de Angelo, din cei moldoveni comandați de Gabriel și de opt luptători, câte doi la fiecare punct cardinal, coborâți de pe cai, cu scuturile În mâna stângă și săbiile În mâna dreaptă. La capul căpitanului veghea Erina, cu sabia scoasă din teacă, iar În stânga lui, acolo unde inima se zbătea cu mișcări rare și obosite, se afla Alexandru. Din locul În care veghea, Alexandru nu putea vedea ansamblul bătăliei. Auzea doar zgomotele ei. Iar zgomotele erau o armonie perfectă. Artileria, cavaleria, lansările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Într-un cenușiu care cobora spre negru ca un tăciune din care focul dispărea, lăsând locul infintei tăceri a nopții. Zgomotele scăzură și ele În intensitate. Cei opt Apărători care păzeau carul În care se afla Oană readuseră săbiile În teci. La fel Erina, care putea vedea ce se Întâmplă În fața ei. Alexandru se Întoarse și observă retragerea ienicerilor și apropierea călărețului cu steagul alb. Înțelese că Apărătorii și Cuceritorii câștigaseră prima și, poate, ultima bătălie În care fuseseră aliați. Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cât puteau fi invincibili niște bieți muritori născuți pentru a apăra tot ce se afla În spatele lor, adică o Întreagă civilizație amenințată cu distrugerea. Acum, când artileria se Întorsese În tăcere și când nici o spadă nu mai era scoasă din teacă, totul devenea mai complicat. Victoria năștea Întrebări. Iar ceasurile de după victorie erau, din nou, cele mai grele. Alexandru se gândi că, poate, fiecare luptător Își avea propriile Întrebări, de care uitase În vâltoarea confruntării, dar care reveneau, grele și obsedante

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ștefănel făcuse deja unul din salturile care scoteau luptătorii Ninja În afara amenințării, ucigând adversari care abia se pregăteau de luptă. Războinicul din stânga și cel din dreapta celui care vorbise trăseseră și ei iataganele, dar armele nici nu apucară să iasă din teacă. Amândoi căzură fulgerați de o lovitură simultană, aplicată din aer, În punctul vital de sub ureche. Conducătorul rebeliunii mai avu timp doar să se Întoarcă. Dar nu putu termina mișcarea, fiindcă se prăbuși, cu gâtul răsucit de un gest scurt al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe care n-o putea vedea. Spre mirarea slujitorului, căpitanul se ridicase În picioare și, după cum se vedea, reușise și să se Îmbrace singur cu pantalonii ușori din pânză de in, cămașa albă desfăcută la piept, centura de care atârna teaca spadei și pieptarul de piele. În picioare avea cizme ușoare, de călărie, din piele de căprioară. Deși păruse a nu lua În seamă intrarea lui Mitruț, căpitanul spuse deodată, cu un glas liniștit: - Pune șaua pe calul cel negru. - Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
La ordin, căpitane! strigă arcașul Simion. - Patru oameni În jurul Erinei, cu scuturile ridicate! Stegare Modruz! - Ascult, căpitane! - La semnalul meu, atac În săgeată, cu scoatere falsă de arme! Lăncierii În deschidere, dar la o sută de pași lăncile Înapoi În tecile șeilor, desfacere cu voltă strânsă pe dreapta și ieșirea arcașilor! O singură lansare, spre centru, degajare pe stânga și deschiderea pentru adevăratul atac, cel la care nu se așteaptă! Până aici e clar? - Clar! - Imediat ce arcașii trec pe flancul stâng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cal ce se apropia de el. Scoase sabia și se Întoarse fulgerător, gata să lovească. - Stai ușurel, măria ta... spuse, cu un zâmbet năstrușnic, Alexandru. Că doară nu mi-s ursul din poveste! - Alexandru! exclamă, surprins, Ștefan, readucând sabia În teacă. Mi se pare că am dat un ordin! Care trebuia executat! Toți Apărătorii să treacă munții În Transilvania! - Corect, măria ta. Chiar așa au făcut! - Și tu? Ce cauți aici? - Eu? Dacă măria ta Își amintește bine, eu nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Cuceritorilor Îl țintuiră pe loc. Se gândi să arunce pumnalul ascuns la Încheietura mâinii drepte, dacă Maestrul ar fi făcut o singură mișcare Împotriva sultanului. - Nu cred că e o idee bună... spuse Ștefănel, cu aceeași voce liniștită. Pumnalul din teaca legată de Încheietura ta dreaptă ar pune Într-o primejdie prea mare viața stăpânului tău... Ali Își aminti despre ce i se povestise, la Întoarcerea din Balcani, despre masacrul din piața Ak Sarai. Și despre cel din deșertul Gobi. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Sarai. Și despre cel din deșertul Gobi. Și despre calitățile paranormale ale Marelui Maestru. Se gândi să nu se gândească la nimic, știind că tânărul din fața lui va citi și aceste gânduri albe. Făcu semn gărzii să readucă armele În teacă. - Lasă-ne singuri! porunci Mahomed. Generalul se Înclină și Întoarse calul. Privi spre pădurile dinspre Apus, unde se retrăsese mica oștire a lui Ștefan. Era o poziție proastă pentru turci, dar numărul lor era covârșitor. Prinderea voievodului nu putea lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ciocnirii și primele mișcări pe care le va face, nu reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul metalic al săbiilor scoase din teci și apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă sau de iminența ciocnirii, și strigă și el, unindu-și vocea cu a celor o mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
scăpați de sabia lui Ștefănel. Cei doi avansau repede. Douăzeci de pași și tot atâtea cadavre În urma lor. Apărătorii la o mie de pași, În galop nebun. Lupta În jurul voievodului era sălbatică. Ștefănel, ridicat În scări, cu sabia Înapoi În teaca de la umăr. Alexandru zdrobind scutul unui ienicer cu buzduganul și retezându-i capul cu sabia. Apărătorii la opt sute de pași. Ștefănel, asemeni unei păsări necunoscute, lansat În aer, rostogolindu-se peste capetele ienicerilor și atingând pământul În fața voievodului. Ienicerul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pași În fața voievodului, Ștefănel, cu același chip Împietrit, ambele mâini duse În față, ținând cele două săbii ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să-l atingă. Săbiile duse În teaca de la spate, cu un gest fulgerător, așa cum fuseseră scoase. Chipul Îmblânzindu-se, ochii mari, albaștri, devenind luminoși și inundând totul. Apărătorii se opriră și formară un semicerc, lăsându-l pe căpitan să avansese spre fiul lui. Erina făcu un pas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

prețul lămpilor pentru situații climatice speciale cum ar fi uraganele, al coșurilor de pai și al chiuvetelor pliante, marca X. Cumpără paturi de campanie din pânză verde și lighene de alamă, topoare și scaune de voiaj, săpun, tacâmuri, cuțite cu teacă și un set de echipamente de gătit, cu care încarcă patru cutii de oțel. Mai achiziționează un cort deschis pentru gătit și un dulap impermeabil plin de sticluțe de medicamente, în caz de nevoie. Pentru el, cumpără cămăși kaki, șorturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]