700 matches
-
salon, privind afară. (Și ce vede pe fereastră? Vulpi. Merituoșii noștri funcționari municipali, pătrunși de ceea ce se numește „uzuala lor eficiență“, au pompat, desigur, gazul mortal, dar n-au astupat, bineînțeles, toate ieșirile vizuinilor, așa încât vulpile au putut-o zbughi tefere și sănătoase. De altfel, de când cu noile alegeri municipale, vulpile nu mai stau în centrul atenției primăriei.) Alex face rareori vizite, dar vechii ei prieteni vin s-o vadă, ba chiar și noile cunoștințe, cărora Gabriel le spune „turiștii“, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și era deja în aer când trecea prin cercul de foc. Se ridicau un cor de strigăte de entuziasm din tribuna acoperită, în timp ce roata din spate atingea în cădere gazonul și Datcu se cutremura tot pe arcurile motocicletei, victorios și teafăr, ridicându-și mâinile de pe ghidon. ...Venea din nou val-vârtej, în creștetul capului c-un pătrat de metal prins peste mască și ochelari, pe gazon, în trombă. Panoul de sticlă îi stătea în față, la capătul trambulinei și el se repezea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
va dărui și un prunc”... „Doamne! Fă să se întâmple minunea asta!” Pe la al doilea cântat al cocoșilor, Toaibă a intrat în casă. Maranda abia ațipise. Deși el călca pisicește, ea s-a trezit. Unde ai zăbovit atâta, Toadere? Ești teafăr? Cum ai umblat pe vifornița asta? În timp ce se dezbrăca, o asculta pe Maranda fără s-o audă însă. Mintea îi era plină de imaginea Dochiței, iar în urechi îi băteau darabana vorbele ei: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai văzut-o râzând. Parcă o izbise o nenorocire fără leac, un taifun crunt care-i devastase ființa pe dinăuntru. Căutasem s-o consolez ca să-și regăsească echilibrul. ― Ce-i cu tine, draga mea? În loc să mulțumești cerului că ai scăpat teafără, tu îi faci mustrări? Dar, ce? S-a întmplat ceva ireparabil? Lasă, copii mai facem noi, nici o grijă. Știi ca nu-i lucrul cel mai greu. ― Voiam să-l am, susținea ea, îmi făurisem atâtea nădejdi. Mai bine aș fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
greu. ― Probabil că te așteptai la vizita mea, i-am spus așezîndu-mă pe un scaun la o distanță convenabilă, înainte de a fi poftit. Pe fața lui se citea neliniștea, ochii îi jucau sperioși în orbite și chiar tremura. (Dacă era teafăr, cred că ar fi luat-o la sănătoasa.) Frica bietului omuleț îmi aducea apă la moară. ― Nu trebuie să te temi de mine, am continuat pe ton înalt, protector. N-am venit să te ucid, nici să te provoc la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am șters de praf, ne-am aranjat și am intrat în oraș în pas de defilare și în uralele mulțimii care ne aștepta. Femei, mame, surori și soții care plângeau de bucurie când îi vedeau pe cei dragi întorcându-se teferi în țară. Și mai erau mame și soții cu copilași de mână plângându-i pe cei care nu aveau să mai vină vreodată dormindu-și somnul de veci pe câmpiile Basarabiei și ale Ucrainei. Toți luptaseră pentru revenirea la Patria
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
înlănțuit Prometeu, Ulise ar fi râs, probabil, discret de "nebunia" titanului care n-a știut să fie mai șiret în relațiile cu zeii. El pare convins că inteligența se măsoară după capacitatea de a păcăli. Dar priceperea de a ieși teafăr din orice situație e prea puțin într-o cultură în care Orfeu cântă mai frumos decât sirenele. Cândva, încercînd să reconstitui ultimele zile ale unor sinucigași celebri, am fost izbit de o anumită preocupare pentru regie. M-am întrebat: de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
modul acesta! Știi tu ce va să zică a trăi fără să-ți spună nimeni nimic, nici un cuvânt de reproș drăgălaș - când vei ajunge să știi: alors ta vie sera vide. Întreabă-mă dacă sunt în lună sau pe pământ, dacă sunt teafără sau nebună, dacă te-am urât sau dacă te iubesc mai mult ca oricînd? Desigur că amorul face toate aceste. De-ai fi față, m-aș sfădi puțin cu tine, ași plânge și m-ași răcori, plâng eu și departe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
gata să se repeadă, gata însă să cadă. Se lipi de perete, prop-tindu-se pe picioare anevoie. Simțea în piept un gol mare ca o bolboacă deschisă în el. Fu numai un moment, își reveni, se miră de a se simți teafăr ca de un rău nou și neliniștitor. Ada trântise ușa și ieșise. Așadar, dușmanul asupra căruia își exercita persecuția, subiectul revoltei lui, obiectul ocupației lui dispărea. Haimanaua n-avea nevoie de slujba prințului Maxențiu, nu era destul de înaltă pentru domnia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îngroziți de suferințele din detenție ale Părintelui Tertulian Langa, cu care Gheorghiță a ajuns la Gherla torturii și la minele de plumb-Baia Sprie. Cartea sufletului său chinuit Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și l-a scos și de data aceasta teafăr din infern în țara sa, devenită ea însăși penitenciar, în care teama, malnutriția și nelegea funcționau aproape ca-n închisorile care-i consumaseră atât de dramatic tinerețea. Țara pe care o purta în suflet era acum moșia unui clan tiranic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu este altul decât cel sugerat de turlele sfintelor noastre biserici creștine și de verticalitatea Coloanei fără de sfârșit a lui Brâncuși. Înfrățiți ne-am suit pe bac, înfrățiți am coborât la Constanța, mulțumind Providenței, sub protecția Căreia am ajuns teferi în România noastră îndurerată și care, doar peste câteva luni urma ea însăși să cunoască, din nefericire, noaptea comunistă pentru o lungă perioadă de timp, noaptea crimelor, noaptea închisorilor, a lagărelor, a coloniilor de muncă forțată, a foametei și fricii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
timp, se mai și mișca, spre inamicii de la doi pași. Se apropia, trăgând, fără încetare, și ucigând, fără milă, din cei care-i intrau în țel. A tras, până când au mai rămas, dintr-o întreagă companie, cam tot atâția oameni teferi, câte degete are, omul, la o mână. Atunci s-a terminat muniția. Și,în spatele mitralierei-capră, un om. Trăgătorul. Moș Miroiu. Miroiu din Piatra. Om cu inimă de piatră.Om cu inimă alcătuită din piatră și din moarte. Rămas, unul contra
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în una din unitățile de infanterie, de prin Moldova. Era cel mai mic soldățel din întreagă acea armată, care s-a aruncat, ca bleaga, în apele râului Țiganca. Mulți au murit,înecați. Mai puțini - împușcați. Dar, marea majoritate, a ajuns teafără pe malul opus al râului și sa dus,întins, fără motiv și discernământ, la moarte. Între ei - și micul Maricel. De nu departe de Moscova, trupele invadatoare au fost date peste cap. A început sfârșitul. În haos,în debandadă,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nisip și pînă la urmă rămăsese Împotmolit complet. Fetele plîngeau și scoteau țipete isterice. Cei din Chevrolet le auzeau În timp ce se apropiau, dar cînd În sfîrșit au ajuns bărbații Începuseră să rîdă din nou și Vlăjganul Întreba dacă sînt cu toții teferi și pe urmă dacă nimeni dintre ei nu era Sfîntul Petru. A urmat o clipă de tăcere și de descumpănire, apoi Vlăjganul a Început din nou să vorbească: „dacă toți sînt teferi și nimeni nu e Sfîntul Petru, atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou și Vlăjganul Întreba dacă sînt cu toții teferi și pe urmă dacă nimeni dintre ei nu era Sfîntul Petru. A urmat o clipă de tăcere și de descumpănire, apoi Vlăjganul a Început din nou să vorbească: „dacă toți sînt teferi și nimeni nu e Sfîntul Petru, atunci nu s-a Întîmplat nimic! Saint Peter!“, traduse pentru Lang și americanul se porni iar pe rîs. În timp ce Santiago se uita cu coada ochiului la Bobby, dar o clipă mai Înainte de a simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Stony Brook, Weber lucrase cu un pacient care suferea de agnozie spațială unilaterală: celebrul „Neil“ din prima carte a lui Weber, De necuprins. După un atact cerebral la cincizeci și cinci de ani - vârstă la care Weber tocmai ajunsese teafăr - depanatorul de aparatură de birou se alesese cu o leziune în emisfera dreaptă care-i ștersese peste noapte jumătate din lume. Tot ceea ce se afla la stânga de linia mediană a vederii lui Neil fusese anihilat. Când se bărbierea, își lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
desigur, de sărmanul acela tânăr mut, care-i servise omleta, era cât se poate de clar că se referise la domnul și doamna Eldred Crang, cei doi Prescott, Leej și Enro și ceilalți. Aceștia erau încă în viață. Captivi, dar teferi. Brusc, totul deveni trist. Comandanți autonumiți. Acești indivizi pe jumătate oameni, dezvoltaseră un sistem de conviețuire pentru stările de necesitate Și cine știe cum, în ciuda diformității lor fizice, ajunseseră simultan, la un înalt nivel științific. Un guvern autonumit ar fi putut merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a trebuit să-i spun lui Thorson cine ești pentru a te lăsa în viață. Am mai spus-o și unui agent de informații al lui Enro. - Cu toate acestea, zise Patricia, totul e fondat pe dorințe. Dacă vom pleca teferi, am putea reveni să-l căutăm pe Gosseyn. Crang o privi, gânditor. - Lucrurile sunt mai complicate decât par. Nu uita că Gosseyn a fost dintotdeauna convins că dincolo de el, sau îndărătul lui, se găsește o ființă pe care el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a trebuit să-i spun lui Thorson cine ești pentru a te lăsa în viață. Am mai spus-o și unui agent de informații al lui Enro. - Cu toate acestea, zise Patricia, totul e fondat pe dorințe. Dacă vom pleca teferi, am putea reveni să-l căutăm pe Gosseyn. Crang o privi, gânditor. - Lucrurile sunt mai complicate decât par. Nu uita că Gosseyn a fost dintotdeauna convins că dincolo de el, sau îndărătul lui, se găsește o ființă pe care el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
el, însă nu izbutea să își uite frica. O sudoare de gheață îi trecea pe tot spatele și curând simți că îi e frig. Dârdâi un minut, dacă nu chiar mai mult, până când reuși să își miște brațele. „Deocamdată sunt teafăr“, se îmbărbătă singur. Puse cheia în contact și reflexul șofatului se întoarse în el, ca o limbă vorbită de când se născuse. Își pipăi fruntea între sprâncene și tâmplele umede, peste care trecuse amenințarea întunericului, apoi se bucură că străbate, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unei boli grave desfăcuse în el un fel de trezie iscoditoare sau, mai clar, un fel de numărătoare inversă către ceva iminent, de care prognozele medicale îl apropiau prin excludere: nu era cardiac, nu avea diabet, oasele îi erau încă tefere și la fel rinichii, ficatul, splina, urechea internă, plămânii - un punct de control ambulant devenise tot corpul lui. Ultimii rămăseseră ochii, fiindcă pe ei era înclinat să dea cel mai puțin vina pentru sincopele care îl făceau să alunece în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe Duchesse ridicându-se pe picioarele de dinapoi. Nechezatul ei sparse norii și aduse lume în preajmă. Îi simți apoi tropotul înnebunit și se liniști că e teafără, însă un moment mai târziu învăță că orbirea lui vedea sângele. Mirosi dezastrul în aer, ca un abur de sulf, și pe urmă află din țipătul celor strânși la benzinărie: — Scoate-l din mașină, e chisăliță! Stătea pe un morman
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-ntr-o pustietate, și să-i scoată ochii amândoi să-i aducă tătînă-său. Omul a luat-o. După fată se ținea ș-un cățeluș. Ea s-a rugat la om să-i scoată ochii cățelului s-o lase pe dânsa teafără. Ea și-a făcut o gropiță și bea apă și se hrănea, furnici și gândaci mânca, așa să trăiesc eu! Așa au dat D-zeu și sf. Petrea - că ea era săraca nevinovată - ș-au făcut un băiet. D-zeu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să gustați o vișinată unică. Specialitatea casei: cu scorțișoară și sâmburi de caise. Bău dintr-o înghițitură apoi puse paharul gol pe masă clătinând din cap. ― Ce nenorocire... Mâine abia se împlinesc patru zile de când ne-am despărțit. Erau sănătoși, teferi... ― Spuneți-mi, domnule Vâlcu, vedeți vreun motiv pentru care Panaitescu ori Valerica Scurtu ― să acceptăm ipoteza cea mai tristă ― au fost uciși? Îl privea intens, fără să clipească. Bărbatul își deschise palmele. ― Știu eu... Două asasinate comise în aceeași locuință
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urma hoațelor și acum sunt cazate la stabilimentul știut, din Dealul Copou. A salvat doar suma depusă la bancă, unde a anunțat cele întâmplate, mai înainte de a suna la poliție. Dincolo de asta, a rămas și cu consolarea că a scăpat teafăr din toată povestea, nevrănd nici măcar să se gândească ce i s-ar fi putut întâmpla, dacă o surprindea pe hoață asupra faptului, căci de.. bărbat, bărbat, dar la peste 85 de ani și cu niște accidente vasculare la activ, cum
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]