1,695 matches
-
aștepți ca după o sută de ani un călător pierdut să se împiedice de ei? — Nu știu, și nici nu mă interesează. — Ascultă-mă, fiule...! interveni Laila, ce se așezase pe o piatră, în timp ce se uita cu atenție la un teanc gros de bancnote foarte noi pe care i le dăduse Aisha. Tu ești șeful familiei și întotdeauna ți-am respectat hotărârile, dar fratele tău are dreptate, și să lași aici toți banii ăștia n-ar ajuta pe nimeni... Sunt mânjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai mult nici mai puțin decât un camion...! — Nu e un cap de țară! — Și unde ajungem dacă o să cheltuim banii așa...? Gacel se văzu obligat să intervină, așa că, lăsându-se pe vine lângă maică-sa, scoase două bancnote din teancul gros pe care-l ținea în mână și i le flutură foarte încet în fața ochilor. — „Asta“ ajunge ca să plătim un camion care să ne ducă foarte departe... - spuse, în timp ce cu cealaltă mână îi mângâie părul, așa cum îi plăcea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Îi vorbesc, Încerc să par cît mai naturală. Ajung din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în care se aflau azi-dimineață prietenii dumitale de la petrecere, nu aș fi fost surprins dacă unul dintre ei ar fi văzut-o în compania unui elefant mare și roz. Dansând step. D.I. Fincham mi-a plasat declarația în vârful unui teanc ordonat de hârtii. — Ce veți putea spune cu exactitate în urma autopsiei? am insistat. M-a privit cu puțin scepticism, dar a răspuns totuși la întrebare. Am fost impresionată. — Dacă într-adevăr s-a lovit cu capul de cărămida găsită lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bej. în partea de jos a șifonierului n-am descoperit altceva decât perechi de pantofi împrăștiate, la fel cum pe rafturi erau numai haine. Cu un sentiment de zădărnicie, am încercat biroul din living. Facturi, bilețele, plicuri, nimic personalizat. Nu teancuri de fotografii, nu scrisori intime; de fapt nici un fel de scrisori, că tot veni vorba. Un dosar cu șină pe care era notat „Conturi“, cu diviziuni marcate în genul „Extrase de cont“, „Conturi de carduri de credit“, „Asigurare“. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
știam cât de ordonată îi plăcea să-și țină bucătăria. Cabineții din inox cu blat de marmură erau la fel de strălucitori ca întotdeauna, podeaua cu gresie albă fusese măturată și spălată de curând. Cu toate astea, pe unul din blaturi, erau teancuri de cutii de cereale, de zahăr, de făină, de orez și de biscuiți, cartonul lor lucios atrăgându-mi atenția imediat. Lee nu le-ar fi lăsat niciodată afară. Mi-am adus brusc aminte cum am venit odată cu un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bețișoare parfumate, iar pe pereți erau agățate în pioneze bucăți de materiale și eșarfe. Podeaua era din lemn plin de așchii, acoperit pe alocuri de covorașe în dungi împletite, portocalii și galbene. Pe o ladă veche din lemn era un teanc de cărți de meditație și yoga. Principalul punct de atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi de ceai așezate sub el. Mi-am lăsat jacheta și cizmele la ușă. A fost o greșeală. Capul meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
făceau parte din același set, genul pe care îl cumperi în pachete de plastic și îl asamblezi singur. Canapeaua și fețele de pernă erau și ele asortate, un model de linii diagonale grena, negre și gri. Foarte masculin. Chiar și teancurile de hârtii de pe birou erau aliniate ordonat și ținute sub cărți groase, care, am presupus eu, erau cărți de drept. Sau cazuri studiate. Sau ceva. Pe noptieră stăteau și mai multe cărți, un ceas cu alarmă și articole de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
irealitate. Ca să mă acomodez cu viața de toate zilele, recâștigând obiceiurile iubite, chiar pentru a deveni umană, am început să mă dedic lucrurilor neînsemnate, practice. Într-o seară, de exemplu, am făcut curat în sufragerie, am pus în ordine un teanc de hârtii. Vroiam să arunc totul la gunoi, când am văzut o fotografie îngălbenită din timpul când trăiam în România. Mă întrebam: oare cum se rătăcise fotografia asta pe masa mea din Stockholm? Mi s-a tăiat respirația. Inima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ochi, ci la nivelul bărbiei, spuse: Poate iei de la mine, ce zici? Ia, te rog. Pentru Dumnezeu, primește! Iei, da? Ia, nu mai sta pe gânduri. Și dădaca șlepăi rapid spre bucătărie de unde, peste un minut, se întoarse cu un teanc de hârtii de zece ruble. Știam că strânsese acești bani în ani de muncă, că i-a adunat ca să-i ducă la un azil pentru ca, la bătrânețe, când nu va mai avea putere să muncească, să aibă și ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în cele trei luni cât va sta el la Kazan, eu voi locui în camera lui; apoi, tot în fugă, mă trase pe scări și după asta pe sală, până la ușa camerei; ajunși acolo, scoase cheia, îmi strecură supărat un teanc de bacnote în mână, repetând „nici să n-aud, ne, neă“ și, încă o dată îmbrățișându-mă grăbit și scuzându-se că se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa și intrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care aveau drept de vot li se dădea băutură la discreție... Prin 1928-1929, în timpul campaniei electorale, veneau de la Bacău, bancherul Cristea Cristoveanu, avocat din Bacău, cu Gr. Mârza și un altul, Racoviță din partea liberală. Bancherul Cristea Cristoveanu rupea în două teancuri de bani: o jumătate de hârtie o dădea unui cetățean mai isteț și mai vorbăreț, cu putere de convingere, care spunea că, dacă vor fi aleși ca deputați (cei cu banii), vor primi și cealaltă jumătate din bancnotă. Trebuia numai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unul cîte unul.Erau goale. Am Îngenuncheat În fața mesei de scris. Am pipăit scrijeliturile de pe suprafața din lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet și l-am răsfoit. Desene și cuvinte desperecheate. Exerciții de socoteli. Fraze disparate, citate din cărți. Versuri neterminate. Toate caietele păreau la fel. Unele desene se repetau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prea mult la taclale pentru a se descotorosi de comis-voiajorii de camfor și de nătărăii care, din cînd În cînd, se mai strecurau În librărie. Vizitatorul Îmi oferi zîmbetul său unsuros și fals, luînd la Întîmplare un volum dintr-un teanc de lîngă intrare, ce-și aștepta rîndul la ordonat și evaluat. Totul În el trăda dispreț pentru ceea ce vedea. N-ai să-mi vinzi matale mie nici un „bună-seara“, mi-am zis În sinea mea. — Ce de litere, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vinzi matale mie nici un „bună-seara“, mi-am zis În sinea mea. — Ce de litere, nu-i așa? zise el. — E o carte. Aceste obiecte conțin, Îndeobște, destul de multe litere. Cu ce vă pot ajuta, stimate domn? Individul reașeză volumul În teanc, dînd din cap cu indolență și ignorîndu-mi Întrebarea. Exact așa spuneam și eu. Cititul e pentru oamenii care au mult timp și nimic de făcut. Ca femeile. Cine are de lucru n-are vreme de povești. În viață trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
deschise când trecu, dar el nădăjdui că și ceilalți se treziseră deja și că Îl auziseră. Deschise larg ușa odăii sale, cuprinzând cu o privire nerăbdătoare interiorul micii chilii. Părea să fie totul acolo. Își controlă scrierile, adunate Într-un teanc pe masa de scris, În dreptul ferestruicii, și prețiosul manuscris al Eneidei. Își trecu mâna peste pergamentul uzat de nesfârșitele consultări. Erau toate, da, dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ori, cel puțin, așa mi-a descris-o șeful de post, când mi-a raportat. Ba mai mult, nu doar o roată, ci... așteaptă! strigă omulețul, dându-și o palmă peste frunte. Pe masa de scris se adunase un alt teanc de file. Îl răsfoi cu repeziciune, până când se opri la una din ele. - Uite, vezi? zise pe un ton plin de Însuflețire. Aici nimic nu se pierde! Iată raportul, cu descrierea obiectului, adăugă, Întinzându-i poetului foaia. Sub ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unele ființe fabuloase care au darul de a nu muri? O luă la fugă, pe stradă, ca un animal rănit În căutarea bârlogului. La Priorat Dante Împături nervos foaia pe care scrisese doar câteva rânduri. Își Îndreptă privirea spre firavul teanc de file care zăcea pe masa de scris: În curând avea să se isprăvească și nu știa de unde va mai putea face rost de altul. Din nou, avea să fie nevoit să scrie doar În minte, folosindu-se de cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În timp ce Își ridică fruntea dintr-o dată. Lucis imago repercussa. Ceea ce marele Frederic nu izbutise să afle, oprit de moarte. Acum, poarta acelei cunoștințe era acolo, În fața lui, gata să se deschidă. Privirea Îi zbură către scrinul Încă Închis, acoperit de teancurile de cărți prețioase. Cu vârful dăgii, forță sertarul. Lampa lui Elia. Acum pricepu ce sens aveau toate. Iată de ce fusese construită copia după Castel del Monte și de ce fusese chemat Fabio dal Pozzo, matematicianul, să calculeze... Asta voise să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Uneori cred sincer că da. Ceea ce sună ca dracu’, așa că n-aș spune-o nimănui altcuiva. — Păi, dă-i drumul. Lasă-ți plete și scrie poezii, ca tipul ăla, D’Invilliers, de la revista Lit. Amory a Întins leneș mâna spre teancul de reviste de pe masă. — I-ai citit ultima capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce desfide orice descriere. Ne-ar plăcea să citim nota de plată pentru toaletele luxoase etalate și suntem dispuși s-o vedem pe prințesa de dragul căreia... Priviți! Vine cineva! Dezamăgire, nu-i decât o subretă care acută ceva: ridică un teanc de pe un scaun... Nu aici. Un alt teanc, masa de toaletă, sertarele șifonierului. Scoate la lumină câteva șemizete splendide și o pijama uluitoare, dar asta n-o satisface. Pleacă. Bombăneală nedeslușită În camera vecină. Începe acum să fie cald, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
citim nota de plată pentru toaletele luxoase etalate și suntem dispuși s-o vedem pe prințesa de dragul căreia... Priviți! Vine cineva! Dezamăgire, nu-i decât o subretă care acută ceva: ridică un teanc de pe un scaun... Nu aici. Un alt teanc, masa de toaletă, sertarele șifonierului. Scoate la lumină câteva șemizete splendide și o pijama uluitoare, dar asta n-o satisface. Pleacă. Bombăneală nedeslușită În camera vecină. Începe acum să fie cald, ca În jocul de-a descoperirea obiectului ascuns. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vocea răsfățată, ci ediția mai tânără. Este CECELIA CONNAGE, În vârstă de șaisprezece ani, drăguță, vicleană și cu un temperament luminos. Este Îmbrăcată de seară, cu o rochie a cărei simplitate evidentă probabil că o agasează. Se Îndreaptă spre primul teanc de lenjerie, alege un mic articol roz și-l ridică la lumină apreciativ. CECELIA: Roz? ROSALIND (de afară): Da! CECELIA: Foarte șic? ROSALINDA: Da! CECELIA: L-am găsit! (Se zărește În oglinda mesei de toaletă și Începe să-și rotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu Sophie pe ringul de dans. Termosul e în pericol să se spargă, viața‑i frumoasă, dar acuși o să‑i strice mama tot cheful, când o să înceapă să vorbească de politică și o să insufle o doză nouă de amărăciune în teancurile ei de plicuri foșnitoare. Luna viitoare s‑ar putea să primească o slujbă mai bine plătită, la un birou, care vrea s‑o angajeze permanent ca ajutor de contabil. Iat‑o deja pe mama, lovește tastele mașinii de scris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în fața cărora preferi să fii mai degrabă mort decât viu. Somn ușor, Hansi. Iar Hansi - care e deja un cogeamite Hans, deși încă nu știe nici ce‑ar trebui să știe un Hänschen mic - înșfacă pentru a doua oară un teanc de plicuri gata scrise de pe pat și‑l îndeasă pe la spatele mamei în cuptorul mic de bucătărie, unde teancul se face imediat scrum. Mai târziu, mama va căuta încă multă vreme plicurile dispărute, din nou fără să‑și închipuie unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]