1,549 matches
-
un buchet de trandafiri,ești un barbat îndrăgostit.Vrei să mă ajuți puțin,nu reușesc să montez funda și am nevoie de încă două mâini! -Cu cea mai mare plăcere zise Mircea ridicându-se de pe scaun și apropiindu-se de tejghea,o ajută pe Antoaneta și se opriră din lucru când mâinile lor se atinseră și privindu-le surprinși de îndrăzneala lor,zâmbiră apoi mâinile ei se cuibăriră în mâinile lui și se priviră conștienți fiind că amândoi simțeau acea iubire
CU ARIPILE FRANTE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352750_a_354079]
-
și de umbrele vechi printre lume uitate. La roata norocului am câștigat, un cal costeliv, vai de lume, geambașii strigau: care mai vine? care mai ia? iar lumea năvălea, nu știu de ce și pentru cine anume, în timp ce hoții ascundeau sub tejghea, vise albastre sau verzi, fără chip, fără nume La același talcioc, de noroc, nenoroc, vin țigănci cu ghioc, cu fuste crețe și ghetre cu toc să ghicească de dor, de soroc, de patimă de iubire cu foc. Și tot la
TALCIOC de LEONID IACOB în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353643_a_354972]
-
căpșuni. O vreme, până se mai linișteau apele. Numai că, odată ajuns, conform obiceiurilor mai vechi, intră să socializeze, normal, într-un bar. Își compusese un look de tip cu posibilități dându-se cu gel pe păr, se înfipsese la tejghea și acum lincăia un coniac având grijă să țină degetul mic ridicat ca să i se vadă unghia și ghiulul. Pentru lanțul de aur de la gât nu-și făcea probleme fiindcă se vedea chiar și din partea cealaltă a încăperii. La bară
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
Crâșmărița de-i frumoasă, Grea e viața de crâșmar: Singură nu prea o lasă... E atent ca un pândar. Unul cu ochiul îi face; În pielea lui nu aș fi: Dacă soțioara-l lasă, Cum ar puteau-o opri? La tejghea a-nțepenit, Ea cu spatele s-a-ntors: „...Ah, nemernicul bandit! Cum mă-ntoarce el pe dos. Mâna-n sân i-a strecurat... Ce pungaș!... Nu-i e rușine? Îi zâmbește, sunt turbat! Ce i-a spus,... râde de mine? I-a plătit
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
Ia pe Mița la culcare. Râde-n barbă, -i mulțumit, A-nțeles că-i știu secretul; Astă seară m-a cinstit -, Și mi-a zis: - “Dacă poetul, Suferința nu-mi ghicea, Cine dracu’ ar mai fi stat Viața-ntreagă la tejghea? ...Să mai fie și-nsurat Cu asemenea copilă!... Care inima-ți topește? O mai da și ea, din milă... Dă și ea ce-i prisosește. Poate... vor păți mai rău; Un crâșmar dacă ți-o spune, Ia și bag-o-n
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
om avea copii, O să meargă viața strună Și din foc o să-i mai treacă...” Râde ca de-o glumă bună, Dar eu știu ce o să pată. * * * Trec prin colț unde era Crâșma*de care spuneam: Cu-un crâșmar și-o tejghea, Unde-adesea petreceam. Azi când totu-i dispărut: Pe Marița n-o mai văd; Viață, viață... ai trecut Cum apa curge sub pod, Și-n a luciului oglindă, Amintirea mai plutește; Cine poate ca s-o prindă? A rămas doar o
CRÂŞMARUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358734_a_360063]
-
forfota a vietii de pe atunci din București. După un timp fiindu-mi sete am intrat într-un bar să beau un suc, era cam pustiu barul la o masă erau patru țigani ce beau bere. După ce am băut sucul la tejgheaua barului m-am îndreptat spre ieșire însă în timp ce treceam prin dreptul țiganilor deodată unul ce era în capul mesei solid, lat în umeri cu niste brațe puternice ce îmi dădea impresia că era un om foarte temerar îmi spuse: - Hei
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
JIANU LIVIU-FLORIAN TAXATOAREA Îmi aduc aminte ca in copilăria mea, nu existau nici case de bilete pentru mijloacele de transport în comun, nici compostoare, nici controlori. În partea din spate a fiecărui autobuz, se află un spațiu mic, cu o tejghea rabatabila, în care lucra taxatoarea. Ea avea grijă că fiecare pasager să își cumpere biletul de călătorie. Ea primea mărunțișul, elibera biletele, si dădea pasagerilor, restul. Tot ea îndemna călătorii să urce de pe scări, cănd mijlocul de transport era prea
DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358800_a_360129]
-
ruta, detalii referitoare la locul în care trebuie să coboare, sau la mijloacele de transport pe care trebuie să le schimbe, pentru a ajunge la destinația dorită. Dacă existau dubii că vreun călător nu și-a luat bilet, taxatoarea ridică tejgheaua rabatabila, se ridică de pe scaunul ei de muncă, si devenea controlor de bilete. La un moment dat, fără somație, taxatoarea a dispărut din mijloacele de transport. Scaunul ei în arhitectură autobuzelor, troleibuzelor, si tramvaielor, de asemenea. Progresul a hotărât că
DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358800_a_360129]
-
străine. Ce n-aș da să mai fiu odată ca tine... - Noapte bună. Sărut mâinile Madam Mami! Acest scenariu se repeta cu regularitate, și armonia domnea între patroană și Didina, iar când vreun chefliu trecea măsura, „Madam Mami” bătea în tejghea cu pumbnul și-l pune la punct pe neobrăzat. - ...Alo, domnu! Crâșma e-a mea, poarta a mata. Dacă nu-ți place, să nu-mi treci pragul, că nici dorul nu-ți voi duce... Știți, am greșit coniță Marița. Îmi
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
destins - imi spuse - tu ai ceva? Nu, ce să... am, dar nu știu de ești vie Ba sunt, ciupește-mă, orice ar fi, să fie! Venisem... că să cumpăr și eu câte ceva... Tu, ești prea frumoasă să stai la o tejghea, Nu, nu eu sunt vânzătoarea și,să mă ierți te rog De ai crezut așa, eu sunt aicea, psiholog, Și uneori mai vin, că-mi place să citesc A oamenilor viața, în ochii lor, firesc! Nu spun nimic,m-a
ACUM,LA APUS DE SOARE? de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359182_a_360511]
-
preț de câteva minute, încercând să-mi găsesc un aliat printre ceilalți clienți. Într-un târziu, tot ca o furtună, doamna s-a întors pe călcâie, a șfichiuit cu o vorbă unul dintre angajații în uniformă și a trecut dincolo de tejghea, unde am regăsit-o și după-amiază, în uniformă, cu ecusonul pe care scria, sub nume, manager de magazin. Alo? Boom. Fâs. Incidentul din Akihabara v-a amintit cu siguranță de ce s-a întâmplat la Nisa, pe 14 iulie. Nu e
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
pentru un post de barman, de barista sau chelner de ceainărie, toate fiind job-uri de bacșiș, picioare umflate și zâmbete mai mult sau mai puțin forțate. În entuziasmul de a-ți pune potența în act, treci de la barman de tejghea, la ajutor de bucătar, la ajutor de PR de evenimente, la învățăcel de Illustrator, la copywriter digital și timpul trece QED. Parcă ai pleca o săptămână să vezi un monument pe-afară, parcă ai vorbi cu niște oameni în orășelele
Joburile mele: Am 23 de ani și m-am lovit toată viața mea de următorul cuvânt () [Corola-blog/BlogPost/338338_a_339667]
-
mele ți le dau toate de pomeană. Îți recomandăm Povestea că viața. Dumnezeu cu fata umană În al nouălea cer n-oi fi ajuns, dar parcă nu mai mergeam pe pamant de bucurie. Întors la magazin, am înștiințat ciobănii de tejghea că, de a doua zi, voi fi și eu cioban cu oi, nu unul cu vise deșarte. Bucuria mi-a crescut și mai mult când Ciungu mi-a promis și el o noatina mândră, „atâta numa că țâgare”. Dis-de-dimineață, cu
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
mă uitam după hele tri de-mi ramânsasă, iaca una nu-i. Dzâci c-o fost cu blăstăm. Și nu mi-ar fi năcaz cât mi-i de hâia de ț-am dat-o de pomeană. I-am pus pe tejghea sticlă cu rom, fără măcar să-l întreb de ce nu a trimis mioara prin Tușa Anuța. Așteptăm să-mi plătească, să plece ca să nu-l mai văd. A chicotit, încurcat: - Banii... banii ți i-oi da io-nt-o dzî, c-acu am
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
Și unde e brânză proaspătă de oaie, e și miel, corect? În astfel de „buticuri” roiesc mai mulți, dar te cam prinzi care e șefu’. Mă fixez pe el: „Bună ziua! Pulpă de miel aveți?” Cu un aer victorios scoate de sub tejghea o pulpă întreagă. „Un kg aș vrea”. Se încruntă la mine. „Hai, dom’le, că nu stric pulpa pentru un kil, dacă vrei jumate ți-o tai, dar așa...”. „Păi ce are una cu alta? Eu atâta am nevoie: un
„Pulpă de miel aveţi? Vreau un kilogram, cubuleţe”. Ce am pățit cu un un măcelar român din Obor și cu unul turc din Vitan () [Corola-blog/BlogPost/338478_a_339807]
-
am avut cea mai reușită copilărie din lume. Viața era dură atunci. Bunicul nu a avut serviciu niciodată. Nici bunica. Trăiau din vânzarea fânului (comuna nu era colectivizată), vindeau și vin și vaci. Bunicul era priceput la toate. Își luase tejghea de tâmplărie, își făcuse forjă, râșniță pentru huroaie, țarc (lin) pentru pregătirea vinului, car cu roți de lemn și bandaj metalic, șopruri, grajduri, pătul și evident casă cu etaj, tindă și privor - specific gorjenesc. Iar noi copiii creșteam. Anii treceau
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
anticar (care dă și titlul volumului). Mereu în căutare de piese rare, anticarul se plasează, datorită pasiunii fervente, în afara timpului. Este motivul pentru care vârsta nu-l atinge și când onorează o comandă, îl regăsești „în picioare, scurt, drept, la mijlocul tejghelei, mâinile nu i se vedeau, purta o șapcă mare de postav, învechită, ochelarii subțiri i se arcuiau deasupra rădăcinii nasului coroiat”. Dar vicisitudinii vremurilor nu rezistă cel care ia locul anticarului nostru: când nu are lemne, arde cărți și desigur
Pan Izverna: Cartea unui romantic laborios () [Corola-blog/BlogPost/339684_a_341013]
-
bufet, iar moș Guță și moș Jianu, singuri în tot localul, cu spatele spre ușă, consumându-și țoiul obișnuit de care aminteai adineauri, ce vorbeau ei despre Lazăr, despre tata și mama, despre... -Las’ că știu. Dumneata ai venit la tejghea și, când ai prins de veste despre ce vorbesc ei, ai tăcut și mi-ai făcut și mie semn să nu vorbesc, ți-am încasat banii, ți-am dat țigările, ai măi zăbovit până când au terminat ei țoiurile și au
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
ca să se poată înțelege. Cei trei amici ajunși în club, după ce au trecut de controlul bodyguarzilor și achitarea taxei de intrare, au constatat că toate mesele sunt ocupate. Nu era nicio masă liberă. În acest caz s-au lipit de tejgheaua barului, solicitând câte un gin tonic. Încă nu se simțeau cuplați la atmosfera din club. Era și normal. Au aterizat aici alergând prin tot orașul, golind doar câte o bere pe faleză. Cei doi amici ai lui Cristian gustau precauți
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
Peștii ajunși în desagi, plecau spre târg, în inima orașului aglomerat. Saluta în stânga și în dreapta după obicei. Apoi își așeza marfa pe masa închiriată. Aștepta orășenii care umpleau piața treptat. Toți de la mesele vecine erau pescari. Cei, din partea cealaltă a tejghelelor, erau agenți comerciali, care duceau mari cantități de pește spre vânzare, la diferite firme. Esența vieții. Un flux continuu fără întreruperi semnificative. Muncă, efort, condiții naturale grele. Pești, cât mai mulți ca să vină cumpărătorii. Bani pentru o existență modestă. Rezistență
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
lui de seară pe strada Nicolae Bălcescu, flancată la stânga și la dreapta de case lungite în spate - tip vagon, de fapt arhetipale evreiești, cu prăvălii, după obiceiul caselor cu ușa de intrare la strada principală unde câte unii își așezau tejghele cu acareturi și cu poarta de ieșire într-o stradă paralelă, unde se sfârșea urbanismul târgoveț și începea boema mahalalei. În jos de strada aceea începea un bulevard sub umbre și parfumuri de tei și salcâmi, străjeri cu mierle privighetori
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
Cotârlă, un consătean ale cărui obiceiuri erau foarte bine cunoscute. Prin urmare, toți se făcură că nu-l văd, fiindcă iscusința sa de a bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini cu cotul de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire: - Stane, un țoi dă rachiu! Rapid! Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
de mine, scumpă doamnă! rosti afectat Nae. Cum puteți gândi așa ceva? --După cum arată Trică al meu... --Este foarte fericit, doamna mea. Pentru că am rezolvat problema. Și-i spuse doamnei Firuța cum au „rezolvat-o”.Să pice cu capul pe tejghea. Noroc că au susținut-o Nae și Trică. Cu fața lividă, a murmurat: --Până când ne terorizezi, domnule? Vrei să ne bagi în mormânt? Ca să salveze aparențele de om de omenie, aură pe care și-o croșetase cu atâta migală
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
Nae, trecea în fiecare dimineață prin fața magazinului, răsturnat în mașină, claxonând insistent. Când îl vedea, Trache întorcea spatele și-l înjura. Peste două, trei zile, Nae venea tot cu mașina lui Mototolea și bătea darabana, cu degetele lui noduroase, în tejghea, rânjind, de față cu clienții: --Banii, nea Moto, banii, că am nevoie teribilă de ei! Firuța vindea lucruri din casă și plângea. Răbdau și de foame, nu plăteau datoriile la întreținere, dar...degeaba. Nu reușiseră să încropească și să achite
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]