2,190 matches
-
Andrei (Bart) trăiește o dramă; după ce s-a convertit, s-a dus în Israel ca să studieze mai departe ebraica, dar acolo nu e recunoscut ca evreu, mama lui fiind suedeză. Lui Andrei îi e frică să nu se sinucidă, îi telefonează în fiecare zi, aflând că e „exilat” chiar de colegii lui, din pricină că nu e „evreu”. NATO a bombardat posturile militare din jurul orașului Sarajevo. Masacru, sânge, deznădejde, întuneric. Șisoarele răsărind încă peste crime și suferințe, strălucitor. Septembrie A venit toamna. Plouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am descoperit un poet maghiar extraordinar: Ferenc Juhàsz. Poate a fost deja tradus la voi! În orice caz, ți-l recomand din toată inima. Plec acum, dar mă voi întoarce mai târziu pentru a termina scrisoarea. Voi încerca să-ți telefonez! Ei bine, trebuie să recunosc că sunt într-adevăr capabil să descopăr filme proaste. „Peau d’âne”, după o poveste de Perrault, cu Catherine Deneuve, Jean Marais și Jacques Perrin: într-adevăr prost! Pfui!!! Tocmai am vorbit cu tine la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deschis niciodată. Asta era „recompensa” că nu rămăsesem în străinătate. Mă gândeam să plec legal, poate chiar să mă întorc, cu speranța de a călători din când în când ca să-l văd pe René. Totuși, René încerca mereu să-mi telefoneze și să-mi scrie, asigurându-mă că va găsi o soluție să mă scoată din infern. Astfel, eu însămi m-am liniștit, renunțând la disperare, imaginându-mă într-o poveste palpitantă din O mie și una de nopți, varianta Mardrus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
t’aime, René. Stockholm, 13 noiembrie 1974 Iubirea asta Atât de violentă Și fragilă Și tandră Și disperată Dragostea asta Frumoasă ca ziua Și rea ca timpul Când timpul e rău... (Jacques Prévert) Mon amour, în câteva clipe îți voi telefona ca să-ți spuncă vin sâmbătă, pe 23 noiembrie, la ora 18,40, la Otopeni. Mi s-a spus acum la telefon că nu răspunde nimeni la tine, că nu ești acolo! Curios, e ora 22,30. Mă neliniștesc puțin, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
frică decât mie. Totuși, admir curajul tău! Timpul trece și tu nu răspunzi la telefon: voi încerca să mă calmez și mă voi duce liniștit să pun la poștă această scrisoare, cu toate că sunt departe de a fi liniștit. Îți voi telefona mâine. Te îmbrățișez cu angoasă și foarte, foarte puternic. Al tău, René. Stockholm, 14 noiembrie 1974 Iarna revine, sufletul meu e trist Inima mea nu știe nimic să exprime S-ar putea prea bine că nimic nu există Iarna în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
spune că vom traversa o iarnă aspră! Aștept cu nerăbdare convorbirea telefonică cu tine. Mi se spune că numărul tău nu răspunde. Este ora 4,30 după-amiaza, ora suedeză! Ce se întâmplă cu tine? Suferi, ești bolnavă? Ieri ți-am telefonat de asemenea și nu răspundeai. Ce se întâmplă? Ai închis telefonul pentru alții decât pentru mine? În acest caz, faci din nou o victimă inocentă care plătește pentru alții. Abia dacă pot plăti pentru propriile greșeli! Nu, nu pot crede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aruncat o privire plină de admirație spre tânăra activistă, având dorința de a arăta asemenea ei la marele eveniment. Și cum cele aflate erau cât se poate de importante, am încălcat dispoziția primită de a păstra secretul de serviciu, am telefonat surorii din București și i-am spus ziua și ora la care vom face vizita la Hala Unirii, care urma să fie deschisă publicului după terminarea vizitei. Săptămâna a trecut repede, 199 iar drumul până la București s-a desfășurat conform
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Mehadia, prezintă punctul de vedere al unui martor ocular. N. Danciu Petniceanu, ofițer de grăniceri pe atunci, la punctul Moravița-rutier, era de serviciu când N. Ceaușescu a trecut granița. De la colegii iugoslavi, care „nu erau atât de secretoși” că românii („telefonam unii la alții, ne vedeam la noi în Punct sau la ei în Punct pentru varia probleme oficiale, încheiate cu un mic protocol, noi îi cinsteam cu coniac, ei ne cinsteau cu viniak, plecăm de la ei cu ciocolată cu orez
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
de băut. Termină cu panarama odată. 186Când m-am întors, n-am mai găsit-o însă. Portarul mi-a spus că a plecat acum câteva minute. Lăsase un plic în care-mi scrisese doar două cuvinte. S-a terminat. Am telefonat la aeroport, dar a fost de negăsit. M-am dus la un bar și am băut un whisky, apoi m-am întors în cameră și am început să scriu iarăși poezii. A doua zi, la serviciu, simțindu-mă fericit, m-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
condamnare și însănătoșire. Care va să zică decizia asupra lui George fusese luată și, nereproșând nimic nimănui, ea își vedea de treburi, în timp ce Bunica Lausch dădea zor să-și ducă proiectul la bun sfârșit. Bătrâna s-a dus personal la farmacie să îi telefoneze lui Lubin, meșterul de coșciuge. Acest lucru are în sine însemnătate, căci nu mai pusese piciorul afară după ce ninsese de când își scrântise glezna. Mulți bătrâni sufereau tot restul zilelor cu oase rupte care nu se mai reparau, remarcase ea. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o arunca atunci când îmi inspecta ținuta: Când o să te muți odată din bârlogul ăsta? Doamne apără-mă, e genul de loc în care se propagă ciuma și epidemiile! În cele din urmă a încetat să mai vină pe acolo. Îmi telefona când voia să mă vadă; uneori îmi trimitea telegrame. Însă la început voia să fiu tot timpul în preajma lui. Așa că mă trezeam colindând aleile strălucitoare și interioarele bine încălzite ale magazinelor, însă după ce pornea înapoi spre Cartierul de Vest, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
au blocat strada și curtea. I-am spus unui muncitor să debaraseze cântarul, însă Guzyinski s-a așezat lângă cărbune și a încercat să-l lovească cu lopata când acesta a încercat să se apropie de el. Happy Kellerman tocmai telefona să cheme poliția când a apărut și Simon. Simon a sărit imediat să scoată pistolul și în timp ce ieșea în goană din birou cu arma în mână, l-am prins de braț și l-am tras îndărăt, și furios nevoie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu mi-a răspuns decât Owens, care atunci când era îmbufnat, cum era din cauza lui Mimi, avea un accent velș pe care nu-l puteam înțelege, așa că n-aș fi făcut decât să-mi irosesc monezile dacă aș fi continuat să telefonez. Lucy a vrut să meargă la dans după întâlnire; m-am scuzat, pretinzând că eram foarte obosit, lucru pe care nici măcar nu trebuia să-l mimez, și m-am întors acasă. Mimi era și ea acolo și avea vești bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întâmplă cu ea. Patul era scăldat în sânge. Am vrut să o duc imediat la spital, dar ea mi-a spus: Nu, o să fie mai bine, cred că așa se întâmplă la început. M-am dus jos și i-am telefonat doctorului, care mi-a spus să stau de veghe și să-l sun ca să-mi spună ce să fac dacă nu se oprea hemoragia. Avea să mă aștepte și el la telefon. Se citea spaima în tonul lui. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
înapoi în mașină. — Cred că am eu o cunoștință care lucrează la un laborator dintr-un spital din Cartierul de Nord, poate o mai fi acolo. Îl sun eu. L-am dus la o tutungerie și am intrat înăuntru să telefonăm. — Hai să ne încercăm norocul, a spus când s-a întors. O să zicem că și-a făcut-o singură. Multe femei fac așa. Mi-a spus de cine să întreb. Să vedem dacă tipul respectiv e de serviciu. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ești? Afară la periferie, vin cât de repede pot. Dar nu mai pot sta mult în Chicago. Trebuie să pleci? Dar unde? Scumpule, îți explic eu când te văd. O să te aștept toată ziua aici. dacă nu poți să mă telefonezi să mă anunți că vii, sună la sonerie de trei ori. Am simțit emoția cum trece peste mine asemeni mângâierii unei pensule puternice, și m-am ridicat plin de ea, cu ochii închiși de plăcere, ace fierbinți în urechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cealaltă, din Chicago. Dar cele două locuri erau foarte diferite una de cealaltă. Mama nu mai stătea în cămăruța de lângă bucătărie, ci era instalată în ceva ce aducea a apartament, cu un covor Gulistran pe podea și draperii la ferestre. Telefonasem că urma să vin și ea m-a așteptat în salon, sprijinindu-se în bastonul ei alb. I-am vorbit de departe, ca să n-o sperii. Ea și-a înclinat capul ca să mă localizeze și cu vocea ei plângăreață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să mă uit în direcția pieptului ei, aproximativ - ca la pieptul oricărei ființe vii, sub blănuri și mătase, sub brasieră, sub sâni, trebuia să fie ceva acolo.ă — Dar bineînțeles că nu te-ai dus! Că doar am verificat. Am telefonat acolo, hoață ce ești! Pun gâtul că ai crezut că mă cred prea important să îi dau telefon în legătură cu tine sau că mi-e teamă că ajunge la urechile lui Charlotte. (Pentru că mergea la același doctor ca Charlotte; era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fi crezut că ni se adresează, evident în gura mare, de la o distanță enormă, posibil de undeva din tribunele de la Yankee Stadium. — Nu mai suport! a țipat ea. Haide să ieșim de aici și să mergem undeva de unde să pot telefona. Trebuie să-i telefonez lui Muriel și să-i explic că am fost opriți. E, probabil, înnebunită! Când s-a produs Armageddonul local, doamna Silsburn și cu mine ne-am întors cu fața la stradă ca să vedem mai bine. Acum ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se adresează, evident în gura mare, de la o distanță enormă, posibil de undeva din tribunele de la Yankee Stadium. — Nu mai suport! a țipat ea. Haide să ieșim de aici și să mergem undeva de unde să pot telefona. Trebuie să-i telefonez lui Muriel și să-i explic că am fost opriți. E, probabil, înnebunită! Când s-a produs Armageddonul local, doamna Silsburn și cu mine ne-am întors cu fața la stradă ca să vedem mai bine. Acum ne-am răsucit din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ne-am răsucit din nou pe strapontinele noastre ca să ne privim liderul. Și, posibil, salvatorul nostru. — Pe Seventy-ninth Street e un local Schrafft, a răcnit ea la doamna Silsburn. Haideți acolo să bem un pahar de sifon și eu să telefonez. Măcar au aer condiționat. Doamna Silsburn a aprobat din cap entuziasmată și a mimat din buze un „da“. — Vino și dumneata! a răcnit și la mine doamna de onoare. Îmi amintesc ca am zbierat și eu la ea, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tari de-o ureche, doamna de onoare și-a apropiat buzele la doi centimetri de urechea lui stângă. — Noi ieșim din mașină! a strigat la el sau, mai curând, în el. Ne ducem să căutăm un loc de unde să putem telefona și să putem bea ceva răcoritor. Vreți să veniți cu noi? Reacția imediată a bătrânelului a fost aproape triumfală. S-a uitat întâi la doamna de onoare, pe urmă la noi ceilalți și a rânjit cu gura până la urechi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a folosit sora mea, dar acum nu-i acolo. S-a înrolat ca voluntară și e într-o deplasare. M-am uitat la doamna de onoare - sau la un punct de deasupra capului ei - și am urmat: Cel puțin puteți telefona de acolo, dacă doriți. Și apartamentul are aer condiționat. Am putea să ne răcorim puțin și să ne tragem răsuflarea. După ce primul șoc produs de invitație a trecut, doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn au purces la o consultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
roman pe noapte, încingându-și corpul în corset, urzind planuri pentru sănătatea și bunăstarea lui Muriel. O iubesc. O găsesc incredibil de vitează.“ „În seara asta întreaga companie e consemnată la post. Am stat un ceas la coadă ca să pot telefona din Sala de Recreere. Muriel mi s-a părut a fi oarecum ușurată că nu puteam veni astă-seară. Ceea ce mă amuză și mă încântă. O altă fată în locul ei, dacă ar fi dorit o seară de pauză de logodnic, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am folosit, dar până la urmă am deschis coșul și am scos jurnalul. M-am așezat din nou pe marginea căzii și am răsfoit paginile până am ajuns la ultima însemnare pe care o făcuse Seymour: „Unul dintre oameni tocmai a telefonat din nou la baza aeriană. Dacă se ridică norii, se pare că am putea zbura mâine în zori. Oppenheim spune să nu fim prea nerăbdători. Am sunat-o pe Muriel ca s-o anunț. S-a petrecut un lucru ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]