889 matches
-
jocul ăsta...dacă luăm în glumă ce se-ntâmplă...pentru că dacă ne-am gândi serios la ce se-ntâmplă...am fi prea speriați...Vreau să zic poate unu’ dintre noi o să fie următorul...Poate așa suportăm mai ușor... Mă privi temător, procesându-mi iarăși reacția. Îi studiam jocul și nu-mi dădeam seama dacă pe scaunul de lângă mine stătea un actor sau fiul meu. Dar nu exista o altă reacție în fața a ceea ce recunoscuse: trebuia să-l cred. - N-o să ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
buni cetățeni, buni lăcuitori și buni creștini. Din carele urmează folositoare și cu voie slobodă, buni lucrători, înțelepți și chevernisitori la casăle lor. Buni în însoțire, înțelepți părinți, pacinici și liniștiți megiași; îndestulați întrucât să află și oameni cinstiți și temători de Dumnezeu și iubitori de pace și credincioși și supuși, întru toate cinstitori monarhului împărăției și stăpânilor lor celor de loc și gata voitori spre împlinirea pravilelor și poruncilor împărătești"124. În realizarea practică a procesului instructiv-educativ, accentul era pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sat de unde cumpăr un morman de fructe, ciocolată, biscuiți și nelipsita Coca Cola pe post de material didactic. Ajung în fața a vreo 50 de copii de pe la 5 la 14 ani care privesc pofticios spre materialul meu didactic și aruncă priviri temătoare spre cutiile enorme, închise, în care sunt ascunse cadourile. După două-trei ore de discuții, demonstrații și câteva tratamente, rămân cu Miguel și câțiva copilași mânjiți demonstrativ cu pastă de dinți pe față, înconjurați de câteva pungi goale, aruncate pe jos
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
își răsuci palmele: "Al Cristinei, dar lipsește!" "Să zicem atunci că e al tău." Foarte satisfăcută, micuța dolofană își împreună mâinile și spuse rugăciunea. Toată lumea se așeză. Gabriela începu să servească supa. Fetițele își trecură una alteia, cu expresii comic temătoare, farfuriile pline, fără să le verse, și, cu ochii țintă la ea, așteptară. Gabriela își duse lingura la buze, atunci se repeziră toate pe mâncare. După masă, tânăra fată plecă din refectoriul unde elevele de serviciu strângeau vasele și se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Biblia. Era cu frică de Dumnezeu. Când aveam vreo 10 sau 12 ani am citit-o și eu. Toată. Mi-a plăcut foarte mult. Pentru că sufeream mult și nu aveam pe nimeni alături de viața mea. Tata, fiind om vrednic și temător de Dumnezeu, ne-a vorbit nouă, copiilor (la toți cei 10 copii care eram În familie): să muncim, nu să cerșim, pentru că prin muncă ne vom realiza, „Dumnezeu, Ochiul Lui, vede toate și aude toate și este pretutindeni”, să nu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lui Teodosie și s-a dus glonț spre patul în care zăcea Ghighița, străjuită de Nălbica și de o altă femeie mai bătrână. Avea fața îngroșată și moale, ca o pastă fermentată, iar ochii închiși. Călugărul s-a tras puțin temător, cu toată mila lui Zogru întipărită pe față. Știa că e bătrână, o mai văzuse închinându-se la poarta mănăstirii Snagov poate în urmă cu un an, dar nu și-o imaginase atât de prăbușită. Abia când a deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care, mărind suspansul, își făcu de lucru cu o cheieță, chicotind înfundat. Când în sfârșit desfăcuse capacul, Zoia împinse cutia înspre tânăra sa prietenă. Uimită de culorile calde ale bancnotelor și nevenindu-i să creadă, Lilia se apropie de masă temătoare ca și cum acestea ar putea să o ardă. ă Unde? întrebă ea. ă Parcul Petrovski. ă Ai cui sunt? ă Ai noștri! strigă Zoia. ă Nu, nu. Trebuie să îmi spui totul, Zoia. Trebuie să îmi spui exact unde ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încruntă el a supărare. ă Chiar așa. ă Îl primiți sau nu? ă Simt, aproape, că este de datoria mea să-l primesc. Te rog, Alexander Grigorevici, poftește-l înăuntru pe prietenul dumitale. Tânărul își făcu apariția cu un pas temător. Cu măsnușile și căciula în mână avea mai degrabă aerul unui petent. Zamiotov îi făcu vânt până în fața biroului lui Porfiri. ă Poți să pleci acum, îi spuse Porfiri lui Zamiotov care stătea în așteptare. Funcționarul privi concedierea sa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vineție, străjuită de sălcii găunoase, fără vârstă, care-și scuturau spre firul sărac de apă a unui pârâu, mai mult imaginar, crengile subțiri ca o plângere continuă prin strigătul aspru al anotimpurilor. Cineva din autobuz îi arătase cu un gest temător, sau poate încărcat de o lehamite neînțeleasă dealul proptit undeva într-o latură, un deal ca oricare altul, întunecat și șters, măturat acum de ultimele raze ale soarelui care sta să scapete după creștetu-i colțuros. Odată coborât din autobuz căută
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu roșu, mare și fosforescent, “BREAKING NEWS” (ca să înțeleagă tot americanu’, nu numai românu’). Acesta apariție va trebui să pâlpâie o bună bucată de vreme ca un girofar, până captează la maximum atenția. Apoi comentatorul, după ce mai aruncă o privire temătoare în stânga și una lejer îngrozită în dreapta, spune cu voce gâtuită: “Dăm legătura reporterului nostru special Vasile Castron, care vă transmite direct de la fața locului”, apoi cade leșinat cu capul pe masă, prezentând pe chip o lividitate suspectă. Nu trece mult
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
obținut puterea de care deja se folosiseră cu vârf și îndesat. Acum erau adevărați electori, chiar și ai împăraților, și cine voia să însemne ceva trebuia să se integreze într-una din cele două facțiuni. Multă lume a murmurat, deși temătoare, că ei constituie una dintre primele cauze ale decadenței imperiului. Eu cred că ei erau, fie și în parte, la originea nemulțumirii poporului căruia, sub pretextul oblăduirii acestuia, i se substituia în luarea oricărei decizii. Se poate pune întrebarea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
anunți. —Probabil pe la începutul săptămânii. Am să-ți scriu un e-mail când primesc confirmarea. Darcey dădu din cap. —Ești bine? întrebă el. Dădu din nou din cap și zâmbi jenată. —Ăăă... un singur lucru ar mai fi... —Care? O privi temător. Când am luat prânzul la Harbourmaster... am vorbit despre Aidan și Nieve și despre nunta lor, iar tu mi-ai spus că sunt egoistă... De fapt, o întrerupse el, îmi cer scuze pentru tot. Am exagerat nepermis. Nu, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
măsură, din acest punct de vedere tu ești un înțelept, Daniel, pe când eu nu mi-am măsurat niciodată ființa, am dat-o fără grija de-a păstra ceva, am lăsat-o să se întindă pe pereții bisericii, ori pe pânze, temător doar în iubire să nu dau prea mult și să nu-mi rămână pentru iubita cea de taină, pictura! Și uite-mă, astăzi, Daniel! Mi-a cerut și lumina ochilor și eu, nesăbuit, i-am dat-o, Vorbeai de jertfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-l chemi Încoace? Tânărul se retrase, apoi privi În spatele clădirii. În fața petuniilor Închise la culoare, Înflorite luxuriant, Yusho stătea așezat cu privirea În gol, ținându-și genunchii. Curând, când Toshimitsu ieși pe poartă, tânărul și Yusho plecaseră. Toshimitsu era temător. Își spunea că Mitsuhide Întârzia prea mult cu Întoarcerea. Chiar dacă era pe deplin conștient că un banchet se putea prelungi până noaptea târziu. Ieșind prin poarta veche, cu acoperiș de stuf, cărarea ajungea repede la drumul de lângă lac. Ultimele urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
o găletușă și o cufundă Într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, Își spălă, grăbit, fața. — ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau Îngroziți. Unul din ei ridică, temător, mâneca albă a lui Nobunaga, de la spate, În timp ce altul scoase apă proaspătă. Un al treilea luă un prosop, pe când Îi Îngenunchea la picioare. În același timp, oamenii din locuințele samurailor părăsiră corpul de gardă pentru noapte și Începură să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Câteva sute? Cercetașii se uitară unii la alții. Dându-i omului drumul, se Întoarseră imediat să-i raporteze lui Katsuie. Vestea era destul de neașteptată. Inamicul avea o armată atât de mică, Încât Katsuie și generalii săi erau acum și mai temători. Oricum, se dădu ordinul de a avansa, și armata Își continuă drumul Înainte. Chiar În acel moment, se primi vestea că un trimis al lui Hideyoshi călărea În direcția lor. Când omul apăru, În sfârșit, putură vedea că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
numără peste optzeci de mii de oameni și că Împreună cu aliații, are mult peste o sută cincizeci de mii, spuse Nobuo, ca și cum nici un moment nu i-ar fi trecut prin minte că el era cauza acelei mari bătălii. Ochii lui temători divulgau ceea ce nu putea fi ascuns În pieptul său. * * * Shonyu se strâmbă, În fumul focurilor de seară din bucătării, pe când intra călare pe poarta castelului. Războinicii clanului Ikeda se temeau de gândurile sale doar privindu-i chipul. Cu toții știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Probabil că Nobuo Îi zărise și el pe oamenii ce așteptau lângă râu, căci Începu imediat să se consulte cu generalii din stânga și din dreapta lui, În timp ce privea țintă pe Hideyoshi. Își opri calul la distanță și descălecă, părând Încă destul de temător. Mulțimea de războinici care-l Însoțeau se traseră Într-o parte și-n alta. Plasându-se În mijlocul lor, Nobuo porni spre Hideyoshi, În armura care-i arăta tot prestigiul marțial. Hideyoshi. Acolo se afla omul care, până deunăzi, fusese Înfierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ultima ei parte: „Am început lucrul efectiv pe la sfârșitul anului 1959 [...], lucram mai ziua toată la Biblioteca Academiei. Pornisem să și scriu capitole [...] așa încât câțiva ani buni am stat neclintit, zilnic, la ultima masă din sala de lectură nr. 1 [...] temător nu numai pentru ceea ce citesc, dar și, mai ales, pentru ceea ce scriu (s.n.)”. Cartea a fost oferită unei edituri la începutul anului 1962: „Mi-a fost primită (deși cineva mi-a spus, înciudat, că n-am făcut decât să transport
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
p. 6. Deschiderea marcată de apariția articolului lui L. Rusu „nu a fost integral favorabilă cărții mele. Unii confrați o vor considera, ciudățenie a sorții, «dogmatică», critic`nd-o cu asprime. Remarcam ciudățenia destinului unei cărți, ivită dintr-o paradoxală `ndrăzneală temătoare, care, de ar fi avut norocul să apară `n 1963, s-ar fi asamblat, `n timp util, `n strategia «reconsiderării» operei lui Maiorescu și a junimismului [...]. Dar, indiferent de opinia criticilor atoateștiutori (care, nu e inutil să o subliniez, `n
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să-l chemăm pe Dumnezeu cu numele de Tată. Faptul că prin „Tată” se înțelege Dumnezeu, o arată cuvintele „care ești în ceruri”, pe care Matei le adaugă drept explicație. Deseori, evreii au parafrazat numele lui Dumnezeu cu un respect temător. Prin Tatăl din cer se înțelege, prin urmare, Tatăl care este Dumnezeu și nu un tată omenesc. Deci, în invocația acestei rugăciuni, profesăm - plini de un adânc respect și de adorație - credința noastră în Dumnezeu. Putem s-o facem, pentru că
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
lui. Cele două universuri suprapuse nu au nimic în comun, fiecare având regulile lui și fiind populate de personaje diferite pentru că "există atât de multe făpturi cărora nu le priește vara, primăvara și toamna [...]. Tuturor celor care sunt un pic temători și ciudați. Sunt câteva vietăți de noapte și creaturi de care nu-i pasă nimănui și în care nimeni nu crede. Ele stau ascunse tot anul. Iar apoi, când totul încremenește și se face alb, iar nopțile s-au lungit
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
deopotrivă. Arcușul furios se înmoaie deodată, mânia se preface în suspin, suspinul devine fericire. Pe instrumente, cu fața și mâinile tremurânde, oamenii se răsucesc, parcă arși de un foc pe care vor să-l arunce departe. Câteodată o melodie înceată, temătoare și proaspătă se tărăgănează prin incendiu. Voluptuoase, sunetele se înghesuie ca niște struguri din care țâșnește un vin înmiresmat. Jocuri de tigri, jocuri de sărutări, furie în tristețe, dezordine care vreți să pieriți de propriul vostru extaz, mă duceți cu
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
curând. Ele n-au alt merit decât acela de a fi cugetări, simțite și scrise sub impresii foarte reale, adesea foarte dureroase, așa cum le face în mod necesar viața de femeie și viața ei pe tron. Sunt de două ori temătoare, nu fiindcă mi-ar fi teamă de o critică, care n-ar putea să fie prea severă, ci pentru că mă tem de curtoazia franțuzească față de sexul meu. buna primire ce mi s-a făcut în țara dumneavoastră și pentru care
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Regina îi scria prințesei-mamă: "La București, starea sanitară este atât de proastă încât cobor cu teamă. Tifosul și angina fac ravagii. Difteria a atacat o mulțime de copii. Mor în câteva ore". În carnetul său intim, nota cu un simț temător de Nemesis: "Viața mea este foarte bogată și foarte frumoasă. Nu mi-aș fi putut-o închipui, nici dori mai frumoasă. De aceea trebuie s-o plătesc cu un sacrificiu" (19 decembrie 1873). Această frică era ca un presentiment. În
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]