5,804 matches
-
Purtătorii de cuvânt desemnați ca atare trebuie să se ocupe de toate funcțiile de comunicare. 2. Străduiți-vă să mențineți un flux constant de informații oportune și sincere atât către publicul extern, cât și către cel intern, pentru a risipi temerile și a stinge zvonurile. 3. Organizația trebuie să-și continue activitatea normal, pe cât posibil, lăsând echipa de rezolvare a crizei să se ocupe de evenimente. 4. Reglați politicile și strategiile astfel încât să ducă la rezolvarea crizei. Cereți, dacă este nevoie
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
totuși ceva suspect. În felul de a fi, în comportamentul lor, intervenise o schimbare puțin sesizabilă pentru cineva din afară, dar cine le cunoștea cât de cât putea intui că de firul vieții celor două ființe se agățase o taină. Temerile trebuiau aduse la lumina zilei. Se cerea o firească deslușire; în caz contrar, ar fi avut amândouă numai nopți albe. Deși încercaseră, când una, când alta să depene măcar o buclă de pe ghemul destăinuirilor, nu reușiseră. Firul se rupea de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
despărți de stihia de afară. Trezit la realitatea crudă, Alex încerca un soi de mâhnire, chiar de jenă față de el însuși, și-și reproșa că procedase ca un ușuratic, un naiv în relația cu Olga. Se confirma acum, cu prisosință, temerea sa de a nu fi prins în tentaculele de caracatiță ale farmecelor ei oferite cu o dezinvoltură dezarmantă. În seara aceea, limpezit, Alex luă hotărârea să-i ceară mâna Inei. Pe lângă informațiile dobândite în ultima vreme despre Olga, care îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai hotărât ca oricând să meargă la Jan. Se simțea oarecum jenat că nu e în stare să ia singur o hotărâre. Jan îi era un prieten adevărat și, confesându-i-se, putea să-și reconfirme unele convingeri, să alunge temerile și incertitudinile ce-l încercau. În ziua aceea, n-a știut dacă răsărise soarele, dacă mâncase sau nu. În pragul serii se afla la casa prietenului lui. N-a fost nevoie să bată la ușă sau să apeleze la butonul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fiind foarte aproape de cea a Inei. Văzând-o pe Olga la poartă, însoțită de doi bărbați care-i sprijineau mersul instabil, mama ei ieși alarmată în prag, întrebând fără încetare: - Ce s-a întâmplat? Ce? Fata căută să-i domolească temerile: - Nimic deosebit, mamă! Nu te îngrijora, mi-a venit așa cu leșin, știi că am mai avut eu asemenea crize... - Nu vrei să mergem la spital? Chem imediat un taxi. Ce zici, Olga!? - Nu, nu e nevoie, am să mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a fi neatins. Jurnalul se afla la locul unde ea îl pusese în mare grabă. Nu putea totuși să-și ierte neglijența. Se bucură că Alex nu dăduse peste însemnările ei de suflet, dar mai era încă îndoită de nenumărate temeri. Aștepta să citească pe chipul lui Alex dacă presupunerile ei au vreun temei. Ținea să primească confirmarea, măcar printr-un semn oarecare, dacă el a ajuns sau nu să răsfoiască paginile acelea. Suspiciunea ei începea cu dacă... Dacă totuși găsise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de mai multe ori să privesc prin lucarnă, dar mă temeam să nu aud din nou râsul bătrânului. Am petrecut a doua zi pradă acelorași stări. Puteam să renunț la a O vedea? Până la urmă, în ziua următoare, plin de temeri și tremurând, m-am hotărât să pun sticla de vin la locul ei. Am tras perdeaua; peretele era acolo, în fața mea, negru, tenebros, acoperit de acea obscuritate care îmi invadase viața. Nici gând de deschizătură, nici gând de fereastră dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de minute, pe un text de 10 pagini, cu numai 2-3actori... După 36 de ani de regie, tot nu-mi dispare teama de primele repetiții. Știu mereu ce vreau, dar niciodată, În amănunt. PÎnă la primul șnur Însă, am mari temeri, nerostite : o fi bine? N-oi fi prea temerar ?- cum mi se reproșa În deceniul nouă. N-oi fi prea cuminte? - cum mi se mai reproșează, după 2000. Am scris caiete de regie la Cehov cînd aveam 30 de ani
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
primilor pași, când dezechilibrul dintre doi pași ne făcea să ne ținem de fusta mamei sau de obiectele din jur. La un nivel mai elaborat, schimbarea mediului și a vieții face necesară reinventarea mersului nostru prin noua viață și reexperimentarea temerilor primilor pași. Toți oamenii care știu să citească și să scrie au puterea de a se depăși pe ei însiși, de a multiplica în mod creator modurile lor de existență, au puterea să facă în așa fel încât viața lor
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și ne cantonăm într-un fel de ficțiune personală, convinși că știm ce se întâmplă, în tot acest timp rămânem prinși în gândurile, fanteziile și impulsurile noastre, majoritatea legate de trecut sau de viitor, de ceea ce ne dorim, preferințele sau temerile noastre și anticipările noastre, care se schimbă continuu, întunecându-ne și mai mult viziunea noastră asupra realității prezente și asupra direcției în care ne îndreptăm. Incapacitatea noastră de a ne da seama că această viziune greșită (mă refer la cea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
bagaje psihice inutile de colo-colo. Numărul bagajelor psihice pe care le ducem cu noi este relevat de oftaturile, crizele și minciunile din viața noastră, aceste bagaje psihice la care mă refer, mai include și toate atașamentele noastre neverosimile, judecățile noastre, temerile, disconfortul, manevrele de izolare si agendele necinstite sau inconștiente pe care le târâm după noi de-a lungul călătoriei noastre. Împachetarea și târârea acestor bagaje psihice inutile oriunde ne-am duce nu face decât să ne împovăreze, să ne încetinească
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ne băgăm singure în necazuri și nu vom mai avea niciodată parte de vreo satisfacție în acest joc simplu numit viață. Este bine să conștientizăm atunci când ducem cu noi bagaje psihice care nu ne mai trebuiesc (amintiri din trecut sau temeri pentru viitor), conștientizând acest lucru este suficient pentru a diminua această povară sau bagaj psihic, cel puțin pentru moment. Simpla recunoștere a inutilității sale, este suficientă pentru a-l reduce la o dimensiune suportabilă, astfel încât să nu ne mai sufoce
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
auzeau Însă nimic. Cele câteva secunde de zăpăceală pe care le traversaseră În momentul dispariției fuseseră Înlocuite de-o hărmălaie cumplită, produsă de miliarde de voci vorbind În sute de limbi, Întrebând, răspunzând, rățoindu-se, dând verdicte, milogindu-se, exprimând temeri. Doi brokeri, pe care sfârșitul Îi găsise În exercițiul funcțiunii, tranzacționau Încă pachete de acțiuni ale unor companii care Între timp Încetaseră și ele să existe. Câțiva tineri Încinseseră un meci de fotbal. Mai spre vest, un concert rock era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în așteptarea tramvaiului. Amintiri, reflecții, explicații ale unei persoane care în singurătea scrisului trecea de la o luminoasă seninătate, la exerciții de autoflagelare, cu aceeași aparență de calm, uneori exasperant, cu care izbutea să-și țină sub control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se metamorfozau într-o neașteptată agresivitate, de om timid, cu un imens orgoliu. Îmi explic de-abia azi de unde i se trăgeau lui Valeriu Cristea cele două mari obsesii de exeget - Dostoievski și Creangă. Erau personajele în care
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
camionului a intrat Într-un stîlp - conducătorul auto a murit pe loc, iar ceilalți pasageri au ajuns la spital, În stare deosebit de gravă. În cele din urmă, Vic Înțelese: de fapt, ea se temea de sfîrșitul lumii - toate celelalte spaime, temeri și coșmaruri erau subsumate acesteia. Oricît ar fi asigurat-o că totul e În regulă, nu-i putea oferi garanții pe termen lung. Iar dacă insista să ia mai mult calciu, Christina Îi răspundea: degeaba mă crezi nebună, știi prea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi enervat. — Te rog să nu te enervezi... Nu m-a călcat nici o bicicletă, Îl asigura. Încerca să cîștige timp. Nu putea spune de-a dreptul că s-a rătăcit, dar nici n-ar fi vrut să-l mintă. Temerile lui legate de accidentul de bicicletă erau desigur justificate, căci se Întîmplase de cîteva ori să fie lovită de bicicliști. Îi vedea de la distanță, știa ce urmează și accepta resemnată că, În continuare, destinul nu-și va face decît datoria
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dobîndea, Încă de pe acum, dimensiuni cosmice. Cu numai cîteva zile mai devreme, profetul Hâncu din Galați anunțase la Televiziunea Română că va urma un nou cutremur catastrofal. Asta nu făcea decît să confirme o dată În plus teoriile despre deplasarea polilor și temerile legate de ele. Uitaseră de ședință. Se ridicaseră toate În picioare, cu simțurile agitate de o Îngrijorare entuziastă, și așteptau de la Christina cuvîntul magic care să le arunce În marea aventură a vieții lor. În definitiv, În momentele acelea adresau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zis. Se Întreba dacă Joanna-Jeni va veni, totuși (căci În cele din urmă nu-i putuse oferi decît trei mii de dolari), și ce se va Întîmpla dacă nu va veni, fără a Îndrăzni să-și exprime cu voce tare temerile, pentru a nu le demoraliza pe membrele comitetului de organizare; nici Naggie nu apăruse Încă, nici doamna Delilah. Pe lîngă toate acestea, se Încălțase cu niște pantofi noi, cu toc Înalt, care o strîngeau și-i făcuseră deja cîteva bătături
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
decît să ajungă mai repede acasă. Și poate din același motiv, i se părea că tot ce avea să urmeze scăpa de sub autoritatea rațiunii, revărsîndu se Într-un delir de Întîmplări fără sens, o Învălmășeală de magie, confuzie și hazard. Temerile Christinei se dovediră exagerate. În cele din urmă, Joanna-Jeni Își făcu apariția, ce-i drept, cu o Întîrziere de vreo douăzeci de minute față de ora stabilită. Coborî pe neașteptate dintr-o mașină Dacia-papuc cam veche, condusă de Valerian. Surpriza produsă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-mi spui din proprie inițiativă tot ce ai de spus... Păi, de cînd am venit Îți tot spun ce am de spus, nu-i așa? Întrebarea de la urmă fusese adăugată involuntar și exprima nu atît nevoia de confirmare, cît temerea că discuția lor ar putea evolua Într-o direcție neconvenabilă. — Te Întreb prietenește pentru ultima oară: CINE EȘTI? — Îți răspund sincer și la fel de prietenește: NU ȘTIU! Michel păru că acceptă răspunsul. Se uită atent În jur, de parcă ar fi vrut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se dezinformeze unii pe alții, să lucreze fiecare pe cont propriu și pe la spatele celuilalt, să se suspecteze reciproc, să-și pună unul altuia în cîrcă tot soiul de acuzații. În sînul fiecărui grup au început să se instaleze frustrări, temeri și nemulțumiri, aproape fiecare avea cel puțin o previziune sumbră despre ce avea să urmeze. Ba că va fi o revoluție care o să sfîșie țara în șapte, că o să ne trezim cu o Românie care o să arate ca cea de după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de cutremure și transformări succesive, prin plecarea uneia din familii, câștigasem dreptul de-a ocupa apartamentul de la parter. Împreună cu cei patru copii, decisesem să iau totul de la Început la vârsta de 43 de ani. Am părăsit domiciliul conjugal, cu mari temeri În privința violenței părăsitului soț și tată, folosind o strategie care a dat totuși roade: adolescentul și fiica au plecat primii, pe furiș, Îndesându-și În buzunare sandvișuri și Într-un rucsac cărțile și caietele de școală, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de băutură. S-a întors spre mine, așteptând să dau încă un semnal de plecare. Dacă în clipa aceea m-am temut că s-ar putea să-i fie milă de Antonia, privirea ei ar fi trebuit să-mi liniștească temerile. Era mult prea preocupată de propria ei persoană, de dorința de a fi corectă, de a păstra - așa cum numai tinerii o pot face, fără pic de milă, într-un moment ca acela - demnitatea afirmațiilor precise. Cred că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
capetele înfășurate în cârpe muiate în benzină și apoi aprinse - cu toate aplauzele solemne ale fanilor din liceul Weequahic, ce răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu o oarecare detașare comică, izvorâtă din convingerea că exact ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi sculat, de bună seamă, s-ar fi îmbrăcat și s-ar fi cărăbănit dracului cât ai zice pește. Și ar fi zis bogdaproste că a scăpat viu și nevătămat. Dar mă-nțelegi - mintea întreagă, pentru mine, e totuna cu temerile mele! Mintea-ntreagă e, pur și simplu, moștenirea terorii cu care m-am ales din trecutul meu ridicol! Tiranul ăsta, supraeul meu, ar trebui strunit, ticălosul ăsta ar trebui spânzurat de bocancii lui de front, să crape naibii! Cine dârdâise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]